289 matches
-
în ochi. Își deschide ochii mari și îl privește țintă. Se ating din priviri. Ea îi surîde. Se despart. Tînăra femeie nu vorbește niciodată. E primăvara anului 1639. Ea are optsprezece ani. Are un aer timid, aproape că pare puțin cocoșată. Are gîtul prelung. Poartă mereu haine sobre și cenușii. Meaume știe că e logodită cu un subaltern al tatălui ei, care de altfel e fiul unui prieten al lui Johann Heemkers. Acum nu vrea să-l mai vadă. Nu vrea
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
gravitez pe orbita refulărilor cotidiene cuci grăbiți trec prin mine ca printre picioarele arcului de triumf șuvoiul zilelor nopților zilelor - monologuri și celălalt obraz - un caier de crispări timidă și taciturnă cu spatele la oglinzi mă deschid ca un dulap sub privirile cocoșate ale bătrânei molii n-am idealuri care să mă poarte dincolo de trupul excita(n)t al lucidității sunt opacă precum geamurile unui club rău famat sufletul mi se bâțâie în lumina roșie a desuurilor iar dacă ne-am trimite demonii
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
ceva cu violență - ca atunci când ești pus pe gînduri mărețe... Credeam că-i o hartă. Când colo,... apropiindu-mă , văd că se uită fix la o salopetă albastră nou-nouță, după cum arată. Ridicând capul din hăul contemplaței lui de generalisim șchiop, cocoșat, însă croind planuri grandioase, el o certă pe Lenuța că întârziase cu iaurtul. Și că... ce are lumea cu el de-l ocolește și-l lasă singur cuc, de nu mai are cu cine schimba o vorbă... - și brusc izbucnește
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
ironie, a nunții tradiționale din Bucovina. Alaiul de nuntă reunește toate rangurile ceremoniale: mire și mireasă, nânașul și nânașa, vătăjeii, druștele, cuscrii și nuntașii. Costumația sau măștile participanților evidențiază defectele fiecărui personaj: mirele este un fecior mic și gras, uneori cocoșat sau șchiop, mireasa este înaltă și subțire, contrastând vizibil cu viitorul soț, vătăjeii și druștele ridiculizează defecte ale caracterului uman, nânașii își îndeplinesc pe dos atribuțiile, fiecare dintre ei făcând ceea ce trebuia să facă celălalt. Întregul spectacol este conceput pentru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
s-a văzut și “un fel de ‘mopete’ cu care împarte deopotrivă minuscula inițială și statutul de ubicuitate” (Luminița Marcu) face, într-adevăr, ecou personajului-marionetă-scripturală al lui Mircea Ivănescu și grupului intrepret de “roluri” definitorii pentru mica familie, aici a “cocoșaților”: romanțioasa minodora, sensibilul și purul fiu benedict, fratele istovitu, ori “patronul librăriei concordia”, cu nume de fioros haiduc, terente. Toți reprezintă împreună o micro-lume fragilă, marginală, cu insubordonări de oameni în fond pudici și timizi față de convenții (“sam e un
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
această existență". Curios, Prigorița nu se supăra de asocierile didactice ale sorei mai mari. - Primele zile după schingiuire, bunica m-a dus de-a-devăratele în spinare, prin curte, spre toaletă ori spre un țol așezat pe iarbă. îi simțeam umerii puțin cocoșați, oasele mici, tremuratul, respirația grea. Cred că niciodată nu m-am rugat mai arzător lui Dumnezeu de ceva ca atunci, să facă să-mi scadă greutatea - dacă se poate la zero - să nu-i mai fiu o povară... Poate că
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
în situația de a le fi frică să iasă din spital, căci cei care nu sunt nebuni li se par bizari și imprevizibili. ș?ț Domnul de Sade, continuă domnul de Coulmiers îndreptându-se, are o particularitate: așa cum sunt eu cocoșat, el scrie. - Dar... ce scrie? - De toate, și de aceea va fi o problemă să îl avem aici. Nu numai că scrie lucrări abjecte, după cum v-am zis, dar inundă planeta întreagă cu pamflete, petiții, scrisori, proteste, adrese, rectificări, articole
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
la cabinetul tovarășului îndoctrinat. - E, cum e? - acesta l-a întrebat. - Rău! - Rău?! Mde! Atunci ști ce? Băgați cu voi în pat și capra. Dar vezi să stea cât mai aproape de aia, soacră-ta, care zici că pute a c... !” Cocoșat, omul s-a întors acasă. A făcut ce mai marele i-a indicat și, peste noapte, întreg familionul s-a pus, în gura mare, pe strigat. Țipau însă acolo, la ei în vatră, lângă grămada de cenușă, nu cumva să
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
și-mi spui! Că, altfel, dracu cu toți ai lui... te-a luat! Gălbejit, după o altă lună, sluga veșnică la stat s-a prezentat la Titi-Par, argatul lui Ceașcă Împușcat. - E, cum e? Omul nostru, ce-i drept, mai cocoșat, dar înțelept nevoie mare: - Mai bine tov, că, între timp, și de soacră am cam scăpat. S-a dus! Mai pute doar, aievea locul, în rest... - E, vezi? Câtă grijă și cât suflet pune pentru voi... Trăiască Ceașcă Împușcat! - Trăiască
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
cărții. Eu nu-s frumos, asta încerc să-i explic motanului care mă observă deja de câteva veacuri. Sunt respingător, atât de respingător cât poate fi un om. |sta-i primul gând care-mi intră în creier odată cu lumina dimineții. Cocoșat, cu un picior mai scurt decât celălalt, nu-mi pot împiedica ochii să se învârtească în orbită când sunt emoționat, iar ochiul meu stâng, naiba știe de ce, e adesea injectat - ia spune-mi, motane, de câte vieți ai nevoie ca să
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
Balzac într-o frază celebră. "Saché - povestește el - este un castel dărăpănat așezat într-o vale fermecătoare din Turena. Stăpînul, un om de cincizeci și cinci de ani, în copilărie, mă ținea pe genunchi... El are o nevastă acră, habotnică, cocoșată, săracă cu duhul." Odăița de lucru arăta ca celula, chilia unui călugăr. Pătucul, vârât într-o nișă, ca al unui licean la internat... Cât face opera lui Honoré de Balzac? îl întreb pe un finanțist. Acesta tace și mă invită
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
varul/ adăposturilor curge lapte îndoit cu nisip" (Sînt un popor neguvernabil). Sau: "Dar nu se aude nimic. bat tunurile dintre/ pleoape" (Războiul continuu). Sau: "văd cum zidurile/ se strîng/ ca un pumn de flăcări într-un felinar/ amenințînd întunericul/ stau cocoșat și însămînțez cu sînge/ acest trup/ însămînțez cu verbe poezii care s-au/ pietrificat sub greutatea contradicțiilor" (Dicționarul cu vorbe deșarte). Sau: "jilave dealuri gata să se surpe în hăul/ mutilat de meteoriți. eram toți adunați/ la cină, comunicam ca
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
din bestiariile medievale, știme viclene, dulfi procleți, caloieni, moroi, baba-cloanțe, gheșperițe, toate existînd - mai e nevoie să o spunem? - în și prin limbaj: "Și Zăpodie urcă îmbrîncind hulubi de fel mîncătot/ hărpii măgăoaie cîte-un nătîicot/ pajeri cu trei ciocuri ulii cocoșați/ vulturi suri cu rîvnă la ciupit ficați/ ciufi abia ouați fluturi de mătase/ ciocîrlani, găi granguri bufnițe vînjoase/ arăpuști zărghite corbi cu nas de pește/ parcă și ghenoaie cu sînpetri în dește/ șerpi cu mere-n guși tăuni zînenzori / cîrduri
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
Dîmboviței, se putea întîlni, cu mai mulți ani în urmă, un bătrîn mic, împuținat mai degrabă, pierdut sub pulpanele unui palton soios pe care nu-l abandona indiferent de anotimp sau de vremea de afară, care căra, pe spinarea lui cocoșată neverosimil, baloturi imense de ziare. Puse în ordine, întotdeauna cu titlul la vedere, frumos aliniate la margini și legate în cruce cu aceeași sfoară groasă de cînepă, ziarele formau pachete aproape cubice. Prinse între ele ca niște desagi, cu mai
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
era teamă să mai spună ceva. Cine știe ce trăsnăi mai spuneau copiii? A continuat cu cifra cinci, dar hărmălaia copiilor nu s-a mai oprit. Nu știu de unde-i aduceau să defileze prin fața ei, roșie ca focul, toți amărâții satului: ciungi, cocoșați, șchiopi, cu urechi clăpăuge, burtoși cu picioarele târsâite pe pământ sau cu burta prin cer, grăsane cu siluete otova, o menajerie ciudată cu diferite comparații trăsnite, încât biata domnișoară Iulia își făcea cruce în gând de ce-i auzeau urechile. Însă
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
presărat cu un praf ma ro niu de scorțișoară, dintr-un castro nel alb. Pe lângă masa noastră se târăște un om, trecut de prima ti nerețe, parcă și de a doua, cu han dicapuri fizice vizibile. E vai de el, cocoșat, șchiopătează, nimeni nu și-ar dori să fie în pielea lui. Cum îl zăresc, fără să stau pe gânduri, mă ridic în picioare și strig, ca să fiu sigur că mă aud și turiștii de la ultimul etaj: „Hă, hă, ce mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
într-un raccourci fulgerător a evenimentelor, îi este familiar poetului. Nu "Școlarul Durerii" este cel care practică "le vilain métier de moribond" (Amarnic)? Ce anume se așteaptă, în universul poeziei, ca și în cel al prozei, în cavalcada de forme cocoșate și bizare, în avalanșa de diformități neverosimile, ce se așteaptă oare? E o mare indiscreție, un privilegiu al netotului, e un mare abuz să întrebi oamenii ce așteaptă. Tot așa de mare ca faptul de a cere fățiș unui grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu o girl next door. Living next door to Alice. Am dinții puțin galbeni. N-ar trebui să știi asta, dar oricum îți zic, că o să uiți. Și eu o să uit, dar asta nu trebuie tu să știi. Și stau cocoșată. Foarte des stau cocoșată. Îmi aduc umerii în față, ca de frig, știi? Când stai așa, cu umerii puțin înainte, iarna? Da... Da’ sunt deșteaptă, în snobismul meu de a-mi face mereu un profil cool, jumate copy paste din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
door. Living next door to Alice. Am dinții puțin galbeni. N-ar trebui să știi asta, dar oricum îți zic, că o să uiți. Și eu o să uit, dar asta nu trebuie tu să știi. Și stau cocoșată. Foarte des stau cocoșată. Îmi aduc umerii în față, ca de frig, știi? Când stai așa, cu umerii puțin înainte, iarna? Da... Da’ sunt deșteaptă, în snobismul meu de a-mi face mereu un profil cool, jumate copy paste din al fetei ăleia cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Curteni, dansatori, păpuși) LOCUL ȘI TIMPUL La Bovary acasă, oricînd I (Scena unui teatru. Regele și Regina din piesă își spun rolurile) REGINA: Am leacul care-mi trebuie, sînt vindecată. Adio zilelor lungi petrecute anapoda, lîngă un soț bătrîn și cocoșat. Alături de tine îmi voi schimba viața, îmi voi trăi de trei ori mai puternic fiecare minut. Bun spițer e-amorul! REGELE: Da, singurul vindecător pe lume e amorul! Ce îmi pasă de coroană și de sceptru! Ești tu lîngă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cazul să te oprești puțin, după care citești în continuare. Suflețelul învață de Mircea Sântimbreanu Când Ionel se apuca de învățat, toată lumea din jur pășește în vârful picioarelor. De fapt, “toată lumea din jur” e numai bunica, scundă, slabă și puțin cocoșată. Mama e la serviciu iar tatăl e plecat de vreo trei săptămâni în delegație. Se înțelege, bunicii nu îi vine prea ușor să calce în vârful picioarelor are aproape șaptezeci de ani. Ea știe însă că tărșâitul papucilor îl enervează
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
nările cerbului fremătau de miresmele pline de feromoni eliberate de sexul cald și umed al tovarășei lui. Peste puțin timp avea să părăsească postura maiestuoasă, cu luna profilată între coarne, se va urca cu picioarele din față pe ea și, cocoșat, va căuta cu mădularul lui hămesit coliba primitoare. Iar el, mădularul, va fi poftit înăuntru, va fi așezat ceremonios la masă și va fi tratat regește. La sfârșit, i se vor servi cafeluță și bezele. Cât despre poza de nuntă
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
o poveste întreagă cu el - le-a zgândărit Pâcu curiozitatea. Dacă-i așa, las-o pe diseară, Pâcule. Poate până atunci chiticii mai cresc olecuță și ne prindem și noi pofta - l-a sfătuit moș Dumitru.. Printre nămeții cu spinările cocoșate, Crâșma din drum apărea ca o arătare care și-a tras o cușmă albă mare cât o lume și aceea cam prea pe-o ureche...Când au ajuns mai aproape, au băgat de seamă că fuiorul de fum scos de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înșelat deloc memoria, a fost verișorul Ramiro, progenitura unchiului Milian Doboș, notarul orașului Vama. Fiind conceput de doi veri primari care s-au iubit și apoi s-au căsătorit în ciuda opoziției din familie, Ramiro s-a născut prematur, diform și cocoșat. Mătușa Viorica, învățătoare la școala din Vama, i-a dat o educație aleasă unicului copil, dar, după majorat, l-a scăpat din mână. Toți cei trei membri ai familiei au avut de suferit, de parcă i-ar fi apăsat blestemul căsătoriei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
niciodată, pentru că, încă foarte tânăr fiind, plecase într-o îndepărtată călătorie. Era, se pare, armator. Mi-am imaginat că a venit să trateze cu mine vreo afacere, fiindcă auzisem că practica și negoțul. În orice caz, unchiul era un bătrân cocoșat, cu capul înfășurat într-un turban indian și umerii acoperiți de o aba gălbuie, zdrențuită. Avea fața înfofolită într-un fular de lână, dar i se vedeau gulerul larg răscroit și pieptul acoperit cu păr. Puteai să-i numeri unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]