1,269 matches
-
cu mine în Los Angeles, și un aparat de proiectat filme 8mm, căci la noi nu se găseau. Erevan era un oraș frumos, construit din piatră portocalie, cu o biblioteca faimoasă, ca cea din Alexandria, Egipt. Avea case pe piloni cocoțate pe dealuri. Și azi când urc cu mașina dealul dinspre San Fernando Valley, spre Mulholland drive, pe Beverly Glenn, „casc gura” la casele pe piloni, amintindu-mi de cele care mă fascinaseră în Armenia Sovietică. Cu lipsa mea de înțelegere
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496371579.html [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
am pupat pe obraz, apoi am ieșit împreună într-un fel de terasă a casei lor. De-acolo, am putut vedea curtea, livada, aproape tot ce era în jur. Tot scormonind cu privirea, mi-a sărit în ochi un păun cocoțat într-un dud. Lenevea cu capul său mic ascuns oarecum între pene. Îmi era drag, mai ales când, din când în când, deschidea un ochi, privea, clipea, parcă voia să-mi spună ceva, apoi se răzgândea și iar îl închidea
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Oltenii_un_fel_de_evrei_al_florin_tene_1328862997.html [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
Sunt DO de jos, Am fost și sus,undeva, Dar partitura mea S-a terminat,cândva... După un cântec vechi și de demult uitat Acum caut iar un solfegiu, Cu alte note,ca să mai sper din nou. Acolo sus,iar cocoțat pe note, Cântând la melodia altui portativ... Aș fi un SOL, ori LA ,din nou, În vârf de CHEIA FA, Căci ,sincer să vă spun, E greu să stai Sub portativ,octava do de jos, Și să privești la notele
PARTITURA,DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1796 din 01 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_mircea_matei_1449000985.html [Corola-blog/BlogPost/340080_a_341409]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > REFLEXIA GLASULUI MEU CURGE CUVÂNT Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului cocoțat în mijlocul cerului trecutul fiecărui viitor atârnă într-o funie de aer ca un condamnat la moarte muțenia se leagănă de jur împrejurul sacrificiului de piepturi reflexia glasului meu curge-n mutilarea cuvintelor colecționarul de vene a ridicat prețul de astăzi nimeni nu
REFLEXIA GLASULUI MEU CURGE CUVÂNT de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Reflexia_glasului_meu_curge_cuvant.html [Corola-blog/BlogPost/355664_a_356993]
-
și traduse de timp, fără să distingă cele două linii trasate, ca plan al vieții. Una este orizontala pe care ne naștem, alunecăm la vale până cuprindem cu mâinile și cu picioarele cealaltă linie verticala, ne agățăm de ea, ne cocoțăm pe altitudinea ei, cât de mult putem până când oboseala ne readuce pentru a reîntâlni orizontala. Amândouă liniile sunt veșnic trasate, neșterse de timp sau calamități astrale, în timp ce transferul nostru de pe o linie pe cealaltă lasă urme și murmure în ecou
LINII TRASATE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_mosneanu_1395746280.html [Corola-blog/BlogPost/353871_a_355200]
-
o cuvântare. Va fi dreptate? Oare voi nu știți că ehilibrul nu vine de nicăeri, decât din noi și voi sunte-ți o balanța strâmba? La ușă sălii, minciunii, paznici adunați de pe ogorul sărăciei, păzeau ușile morții cu tupeul uniformei. Unul cocoțat pe clădire, strigă ca să audă întreaga cetate. Aici este Înaltă Curte a Minciunii! În mână ținea batjocoritor, organul ușurării, si stropea cu sârg și-n veselie, întreaga lume. By Viorel Muha Referință Bibliografica: Înaltă Curte / Viorel Muha : Confluente Literare, ISSN
INALTA CURTE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Inalta_curte_viorel_muha_1365532714.html [Corola-blog/BlogPost/345795_a_347124]
-
mărească cu fiecare zi. Purtam toți cu mândrie hainele de miner albastre, cu scris Exploatarea Minieră Petrila pe spate și căști albe de nu mai știai care e care. Important era că unii înlocuiau ferestrele, alții curățau și pictau pereții cocoțați pe scara de pompier, alții reconstruiau pardoseala, alții reparau găuri cu mortar, alții împrăștiau vestea lansării centrului care urma să se cheme Pompadou pentru că era în fosta stație de pompe. Cel care părea cel mai harnic muncitor din grup, cățărat
O arhitectă a mers în 60 de orașe românești abandonate ca să caute un tratament la depresia postcomunistă by https://republica.ro/o-arhitecta-a-mers-in-60-de-orase-romanesti-abandonate-ca-sa-caute-un-tratament-la-depresia-postcomunista [Corola-blog/BlogPost/338303_a_339632]
-
cleștii cu roua adunată pe frunzele de prun, o rădașcă observă lipsa din orășel a căsuței lui Hărnicel. Dădu alarma trăgând de clopoțeii înfloriți până ce orășelul se trezi la viață și toate gâzele se adunară sub prunul în care se cocoțase rădașca. - A dispărut Hărnicel, strigă rădașca agitându-și cleștii! - Poate și-a luat concediu și a plecat într-o călătorie, zise o albinuță, a muncit foarte mult în ultimul timp... - Nu se poate așa ceva, strigă Lili, lăcusta care tocmai comandase
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
grăbindu-se să admire prăpădul. Rămase cu ochii bulbucați de ce îi fu dat să vadă. Noul oraș fericit întrecea toate visele oricărui melc. Poduri suspendate duceau de la o floare la alta, căsuțe colorate atârnau printre crengile prunilor, altele sclipitoare erau cocoțate pe ciupercuțele roșii, iar în centrul tuturor acelor minunății, se ridica un palat umbrit de frunzele cărnoase ale unui brusture pufos. Ah, acela putea fi chiar paradisul melcilor! Se repezi pe urmele broscoiului, strigându-i să înfulece orice gâză care
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
să critice proiectul de exploatare minieră, Roșia Montană, afirmînd că este „de nota cinci”, a și fost demis prin fax. Demiterea la distanță a devenit deja o practică. Să ne amintim de premierul-minune Boc, demis prin telefon. Doar bancherul nemuritor, cocoțat de un sfert de veac în vîrful piramidei B.N.R, rămîne inexpugnabil, încă în grațiile bilderbergilor, care l-au vizitat recent, pentru a-i da ordine precise. Nici în ruptul capului nu străbătea vicontele Étienne Davignon, liderul Grupului Bilderberg, atîta
Uneltele de la Bucureşti ale vicontelui Étienne D. Bilderberg by http://uzp.org.ro/uneltele-de-la-bucuresti-ale-vicontelui-etienne-d-bilderberg/ [Corola-blog/BlogPost/94156_a_95448]
-
rădăcina ploii. Soarele trece pârleazul către amurg. Căldura și-a mai răcorit sângele. O mierlă șuieră ca un flaut, pe maidanul de lângă biserică. Satul începe să se ofilească asemenea bunicului care în fiecare dimineață caută drumul spre cimitir. Aștept luna cocoțat pe fruntea dudului de la marginea dealului. Mă lasă timpul în urmă. GEORGE BACIU Referință Bibliografică: VREME ESTIVALA / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 535, Anul II, 18 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Baciu : Toate Drepturile
VREME ESTIVALA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 by http://confluente.ro/Vreme_estivala_george_baciu_1340039472.html [Corola-blog/BlogPost/357855_a_359184]
-
în insula frumoasei Afrodita și a lui Zeus. Pentru o perioadă rămâi adâncit în acel timp al strălucirii vremurilor apuse - "țesătură fină de frumuseți pline de mistere"- și, de-abia într-un târziu poți să te ridici și să te cocoți în templul timpului de azi... Elena Buică Toronto, Canada decembrie 2012 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - CIPRU, COROLĂ DE LUMINĂ VIE - PUNTE CĂTRE ETERNITATE / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 726, Anul II, 26 decembrie 2012. Drepturi de Autor
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_cipru_corola_de_lumina_elena_buica_1356509840.html [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
pe acest pământ, nu întâmplător am avut și mai am (energia), sub speciala și neiertătoarea lupă critică, filtrul a tot ceea ce mișcă în Oradea și Bihor de mai bine de jumătate de secol; oameni valoroși dar și diferite persoane (lichele), cocoțate în „diferite responsabilități”, în decursul vremurilor, fără nici un merit plauzibil (doar rudimentar politic sau nepotism), aventurați acolo în ultimii 26 de ani, firesc sau conjunctural, oricum nestatornic și cu merite și convingeri profunde. Cetățeni români de diferite etnii; români, unguri
ODISEEA UNUI DESTIN POLITIC de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/cornel_durgheu_1465772346.html [Corola-blog/BlogPost/352739_a_354068]
-
din jur Și presiunilor enorme, Constrâns în propriu-mi contur. Prin porii-mi, îmbibat de ape, Sorbeam și refulam prea plin Prin tubuli lungi și cu supape: Vilozități de instestin... Mai liber, mai statornic încă, Dar adâncimilor expus, M-am cocoțat pe-un ciob de stâncă Și de acolo tot mai sus... Pe pântecul stâncos de oază Am început să convertesc Lumina, rază după rază, Să o înghit, să mă hrănesc... Cerneluri crude, lucitoare, Pigmenți m-au inundat, m-au uns
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Toamna_fatala_romeo_tarhon_1333255932.html [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
prin luminișuri călăuzind poteci ce hașurează-n zori plaiul încă iernat al Măgurei dinspre miază-noapte de Rucăr. Țărani dovedind în nevoiașe lucrări de fâneață și hotar că prididesc să le facă față, cu mai puțină sprinteneală ca altădată. Prispa colibei cocoțată p-un tăpșan adună mintenaș doi moșneguți de-ai locului, ce-și rețin cu greutate patima limbariței. Îndeobște ursuzi, cu flecăreala abia pe la apusul soarelui - când n-are mărul cocean și omu-i amărăștean - îi înteții dintr-odată mierea cuvintelor și
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nita_alu_dara.html [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
te-am prins, hoțule! ), apoi linge lingurița. - Eu am să-mi pun două. Cum ocup singurul scaun din bucătărie, d-na Florescu nu stă prea mult pe gânduri, își duce mâinile la spate, se sprijină în podul palmelor și se cocoțează pe masă, lucru care-i permite, în final, să-și bălăngăne picioarele. - Sunteți extrem de îndemânatică! nu mă pot opri să comentez. Și foarte puternică! adaug. Surâde dezarmant. - Sunt, totuși, profesoară de gimnastică, domnule Vernescu! Ne bem cafelele în tăcere. - Pot
DRUMUL APELOR, 38 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1490700511.html [Corola-blog/BlogPost/376317_a_377646]
-
de arme, ca o personificare a curajului, Laila își descoperă feminitatea. „De ce îmi cereți să nu bat din picioare, să-mi ascund frumusețea cărnii??? Dacă o fac, veți fi fericiți?! Bărbații încremeniră. Nebuna de străină înfrunta moartea cu bună știință, cocoțată pe maldrădul de dinamită, trotil și muniție sofisticată, se războia, nu cu ei, cu o cilvilizație. Își căuta moartea cu lumânarea.” Cu o ultimă zvâcnire, cadâna de până atunci, cea care trăise în serai, la mâna unui bărbat, depersonalizată, la
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_dantela_de_babilon_o_poveste_despre_solidaritate_umana_si_schimbarea_mentalitatilor.html [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
plimbăm prin fața porții lui, ne-a spus Nuța plictisită de atâtea vorbe. Ne-am luat de mână și toate trei, fără să facem zgomot, ne-am apropiat de casa lui. Gigi era în curte. Cum ne-a văzut s-a cocoțat pe gard și convins că nu putem să intrăm la el, a început să ne poreclească. Treceam pe trotuar și ne întorceam indiferente iar Gigi din vârful gardului țipa de își pierduse vocea. Când am trecut ultima oară a fost
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
cimetière des chiens - Asnières, cu carele așișderea trebuie să ne sincronizăm urgent mișcarea noastră civică, pro-maidaneză sau cu acte de proprietate pe suflețele moarte-n regulă. Or, eu, ca postac patriot și antibolșevic de atâta Hiatus, îl vreau pe Soljenițîn cocoțat pe soclul lui Lenin. Nici un sfert de arșin mai jos! De aceea, megaintelectuali sau microintelectuali în labirintul fractal, cum și calea de mijloc e blocată în arte de nu ai la ce șvaițer de haos te sincroniza ca român nici
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346434802.html [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
oraș să constituie filiala județeană a partidului celor mulți, partid recent întemeiat. Spre surprinderea sa, seara, uitându-se la televizor, Martinel a descoperit-o în imaginile difuzate de principalul canal de știri local pe mama sa. Mama sa, proaspătă pensionară, cocoțată pe tocuri, proaspăt coafată și fardată, pupându-se cu domnul Dan, îmbrățișându-se - cu o tandrețe ce-i este îndeobște străină - cu el. Printre bărbații cărunți sau cu chelii și burți proeminente, Nuța Cefan-Cenan făcea notă discordantă, ieșea în evidență
CANDIDATUL de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 by http://confluente.ro/Voichita_palacean_veres_voichita_palacean_veres_1371531112.html [Corola-blog/BlogPost/363708_a_365037]
-
Tu te dai de ceasul morții Ca vădanele de vineri Care stau în dosul porții Și se uită după tineri. Un tâmplar ce nu-i... acela, Deși îl durea măseaua, Făcea tumbe cu umbrela Și își arăta rindeaua. Două doamne cocoțate Pe un munte numai peturi Împărțeau păreri dințate Și rețete de șerbeturi. Uite popa nu e popa, Un paroh face mătănii Și cu nu știu care scop a Cununat două gângănii... Cum de nu ai pic de milă C-ai găsit-o
CROCHIURI LA LIBER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 by http://confluente.ro/Crochiuri_la_liber_romeo_tarhon_1369471537.html [Corola-blog/BlogPost/354926_a_356255]
-
geam. Treptat însă, ochii se obișnuiră cu întunericul și atunci au început să se distingă chipuri, oamenii au început să se mai foiască și să se privească unii pe alții. Aveau mult de mers, vreo patru ceasuri până la satul acela cocoțat pe coasta unui deal, cădea pădurea pe el, acum toamna mai răzbeau oamenii cu un tractor ceva, dar iarna când venea viscolul cel mare se așezau de-a curmezișul drumului vălătuci de zăpadă înalți de trei patru metri pe care
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1465905579.html [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
de Semn de întrebare. Domnu' Băț se dă mirat! Hâm! - Alo! Tăticu! Te rog frumos! Nu te folosi de mine ca Apostrof și vorbește-ți vorba întreagă. Ce tot te dai tu mare și de neînlocuit? Dacă e să te cocoț acum pe un I și să-l convoc pe văru' Interjecție nu te mai spală niciun Pic din lume. Ești un simplu Punct și-atâta tot. Stăteam ca prostu printre rafturi și mă uitam chiomp.Să fie gâlceava semnelor de
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 by http://confluente.ro/Cuvantul_care_rade_lica_barbu_1371196894.html [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
Și am început să cobor pe povârnișul muntelui, ca să ajung în pădurea din vale, pe acolo pe unde trecea linia dreaptă a traseului cu reperele stabilite de mine. Dar înainte de a ajunge din nou în pădure, văd pe cineva stând cocoțat pe un gard, în miez de noapte. - Alo! Ce faci acolo? strig către necunoscut. - Sunt Mihăiță, de aici, de la casa asta... Mi-am dat seama că cel care stătea pe gard era un băiațaș de vreo paisprezece sau cincisprezece ani
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1465267073.html [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
la ascuns și savuram mângâierea vântului din sud- est, nimeni nu știa de ce zâmbesc ... Lecția Nr.2. Ori de câte ori voi apăsa pe butonul verde, trebuie să vă prefaceți într-un rod al naturii ... unul s-a făcut frunză și s-a cocoțat pe cornișă, parcă era vrejul de fasole ... altul a îmbrăcat un costum de trestie și oferea oricărui vizitator un pumn de zahăr, un coleg, care a citit mult SF, s-a vopsit în extraterestru să ne speriem de el, fiind
PASTILA NU TREBUIE ÎNGHIŢITĂ! de SUZANA DEAC în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Pastila_nu_trebuie_inghitita_.html [Corola-blog/BlogPost/357246_a_358575]