86 matches
-
tipul celor din La Lilieci, ci și „poveștile” în formă parabolică ori în format alegoric - cu excepția acelui Pe front îndatorat vechiului mod al lui Sorescu de a înțelege și a scrie poezia. Astfel că esențializarea imaginarului se realizează împreună și coextensiv cu o esențializare a lirismului însuși, eliberat de parcursurile epice și de structura dramatică, dialogată, pe roluri și personaje, cu voci și experiențe diferite. Dacă „lumea” se reduce acum la elementele ei fundamentale și la puntea care o desparte, încă
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
constă barbaria vremurilor noastre, precum și orice barbarie în general. Înainte de a reveni mai pe larg asupra acestui subiect, să observăm că etica nu constituie un domeniu separat. Ea se dovedește mai curând a fi, în calitate de ansamblu al modurilor de viață, coextensivă acesteia și deplinei sale dezvoltări. Se va obiecta că etica nu poate fi redusă la realitate, nici chiar dacă aceasta ar fi înțeleasă ca totalitatea experiențelor date omului, că moralitatea nu se confundă cu starea moravurilor. Nu trebuie oare, dacă vrem
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sunt înainte de toate și în ele însele legi ale vieții? Analizele noastre precedente ne-au arătat despre aceste legi că, pe de o parte, sunt legi practice constitutive ca atare ale unei etici sub forma sa originară de etos, etică coextensivă vieții și societății în general; pe de altă parte, că aceste legi ale vieții sunt cele ale conservării sale și ale sporirii sale. În acest fel, orice societate este prin natura sa un domeniu de cultură. Să precizăm mai întâi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
practică. Cunoașterile care o constituie în primul și-n primul rând sunt și ele cunoașteri practice, sunt, așa cum am spus-o și noi, dar așa cum cercetarea oricărei culturi trecute o dovedește, arta, etica și religia. Etica este prin ea însăși coextensivă culturii, dacă este adevărat că orice act viu, inclusiv teoretic, este un act practic, un mod al etosului, ținând ca atare de o apreciere axiologică. Dansul, de pildă, este o formă etică a mersului, o expresie a măiestriei corporale în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se întîlnesc în ziua de Rusalii, cînd o limbă de foc, focul limbii, va veni să dea Apostolilor puterea de a vorbi și de a predica. "La început a fost Cuvîntul": logos-ul este în același timp anterior creației și coextensiv lumii, imuabil și în devenire. Identitatea Trupului, etern trecător, este și mai cunoscută. Sinecdocă banală pentru omul însuși, preferabilă în unele situații sîngelui și oaselor, trupul reprezintă sfera inferioară și coruptibilă a perisabilului. Subiectul Întrupării nu este prima, ci a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
gnozic, cuvântul poetic devine logos, reumplându-se de forța sa originară, esențială și plăsmuitoare. O asemenea rostire transsubstanțiază materia prin/în verb, existența își recapătă sensurile genuine „tari”. Ființă și limbă, existență și sens se nasc simultan și osmotic, consubstanțial și coextensiv. Limba însăși a acestei poezii (mai ales ca lexic, dar și ca sintaxă și ca topică) își recucerește forța aurorală, proaspătă și virilă (nici urmă de pioșenie moleșită în entuziasmul poetului). De aici izbitoarea impresie de simplitate și totodată de
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
literar de la Brașov”, cunoscut și sub numele de „mișcarea mașscriistă”. A colaborat la „Dialog”, „Echinox”, „România literară”, „Contrapunct”, „Interval”, „Euphorion” ș.a. Este căsătorită cu scriitorul Ion Bogdan Lefter. În ciuda formulelor variate pe care P. le utilizează, cărțile ei par secvențe coextensive ale unui text unic, care își revendică un statut transgeneric. Poezia, proza și eseistica se coagulează în jurul acelorași nuclee semantice (refuzul literaturii instituționalizate, supremația poeziei ca „mod de viață”, plictiseala, nebunia, adolescența, memoria, corporalitatea, organicul în genere), care compun un
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
de visare și de emancipare: eliberare de tutela și convențiile adulților, eliberare de propriile complexe. În obsesia erotică, apropiată ca manieră de abordare de proza lui Gib I. Mihăescu, s-au identificat influența lecturilor din Freud, dar și o dimensiune coextensivă firii de artist a prozatorului: „Caricaturală în genere, viziunea lui Neagu Rădulescu e structural senzuală [...]. Fenomen natural la un scriitor secondat de un artist al formelor, al volumelor, al culorilor, al liniilor, al imaginației plastice” (Aurel Martin). Narațiunile pe teme
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
care nici nu le putem nega, decât dacă am cădea într-un cinism irecuperabil, și nici nu le putem admite nereflexiv, decât dacă ni s-ar fi tocit complet spiritul critic. Opțiunea mea e clară: sociologia ar trebui să fie coextensivă modernității reflexive. Totuși, nu ar reuși astăzi să fie astfel decât dacă aparatul său conceptual și teoretic s-ar înnoi în mod substanțial. De aceea, voi considera că o astfel de căutare a înnoirii ar trebui să devină opțiunea fundamentală
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ar fi zadarnic, dacă măcar unii cititori ar căuta noi argumente sau chiar le-ar înlătura pe cele prezentate, pentru că altele ar fi mai plauzibile. Partea I. Tranziții în modernitate Tranziția și modernitatea sunt pe cât de complementare, pe atât de coextensive. Istoria demonstrează că una o presupune pe cealaltă. Astfel, dacă sintetizăm caracteristicile societăților moderne, care au început să se formeze mai ales după secolul al XVIII-lea sub influența ideilor Iluminismului și ca urmare a industrializării, vom observa că modernitatea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
evaluează propriile riscuri și propriile construcții, care nu sunt neapărat nici lineare sau evolutive, nici ciclice sau circulare, ci pur și simplu se produc după logica unei reflexivități pe cât de critice, pe atât de constructive. Continuitatea și discontinuitatea îi sunt coextensive, evoluția sau progresul către o țintă predeterminată îi sunt străine, construcția reflexivă este opțiunea fundamentală. Perioadele modernității, astfel identificate, pot fi prinse în jocuri analitice diacronice sau sincronice, în selectări de arii spațiale, de timpuri istorice sau de manifestări și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
facilități sau stimulente exterioare sau interioare sistemului. Odată cu comparația, este activat și un sistem de valori pentru formularea unor judecăți apreciative. Atributele de tradițional sau modern rezultă din valorile activate, care pot fi ipostaziate și legitimate de instanțe exterioare sau coextensive sistemului acțiunii de instituire. În alternativa legitimării exterioare, actorii sociali sunt pasivi, simple obiecte ale evaluării. În alternativa legitimării interioare, actorii sociali sunt propriii evaluatori. În final, cele două alternative riscă să ajungă în conflict. Ieșirea din starea conflictuală a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
multă educație înseamnă mai multă individualizare. Învățarea continuă a fiecăruia și a tuturor, instituționalizată sau nu, a devenit condiția fundamentală a menținerii pe piața muncii și a succesului. Mobilitatea a devenit cotidiană Piața muncii și mobilitatea ocupațională sau pozițională sunt coextensive. Mobilitatea ocupațională și cea a locului de muncă împreună cu mobilitatea geografică individualizează în aceeași măsură în care facilitează o permanentă îmbogățire a portofoliului de experiențe și strategii de viață. Stabilitatea este înlocuită de căutare, rolurile funcționale provoacă o perpetuă căutare
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pentru orice organizație a modernității reflexive. Managementul cunoașterii și bazat pe cunoaștere este opțiunea cea mai puternică a oricărei organizații actuale, învățarea continuă și a tuturor este factorul principal al productivității și al eficienței funcționale. Cunoașterea și învățarea sunt însă coextensive universității ca organizație. Analiza schimbărilor produse în universitate cu referire la aceste două instanțe poate fi astfel indicativă și pentru alte organizații ale modernității reflexive. 5.1. Premise și ipoteze De când s-a demonstrat, odată cu intrarea în perioada modernității recente
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
se găsește - măcar în parte - în urzeala anilor noștri de formare. Contactul timpuriu cu școala este atât de important și totuși prea puțin subiect de reflecție teologică. În aceste împrejurări, rămân plauzibile mai ales comentariul autobiografic și arheologia unor memorii coextensive. Te ghidezi după experiența proprie și, la fel de puțin sistematic, după mărturia amicilor care vorbesc despre natura profundă a cunoașterii într-un orizont postsecular. Mai întâi, observ că memoria copilăriei reține impresii mișcătoare, imagini foarte vii, freamătul percepțiilor originare - toate învăluite
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
plasează subiectul epistemologic în centrul discuțiilor metafizice nu este suficient cântărită. Res cogitans domină totuși întreaga istorie a gândirii moderne până la apariția maeștrilor bănuielii (Marx, Nietzsche, Freud). Alte asemenea truisme ascund un potențial hermeneutic neexplorat. Interpretarea postmodernității apare drept paradigmă coextensivă a modernității. În cele din urmă, concluzia depinde de modul în care gândim relația dintre tradiția creștină premodernă (patristica și scolastica). Prin recursul la opera unor mari savanți catolici, precum Pierre Duhem (1861-1916) sau Etienne Gilson (1884-1978), H.-R. Patapievici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a pasa mai departe, printr-un calcul contabil, câteva idei bine studiate. Faptul că publicarea de cărți nu trece neobservată este proba unei reactivități de tip chimic prin care se verifică sănătatea oricărui țesut cultural. Un asemenea gest este deja coextensiv funcției primare a tradiției. Această transmitere cu reținere înzestrează orice comunitate mărturisitoare cu darul înainte-vederii, ascuțindu-i percepțiile, judecata și discernământul. Folosind un pretențios jargon fenomenologic, am putea spune că, prin suprapunerea intenției subiective a individualităților cu atenția pasivă a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
către sfârșitul cărții că rămăsese în viață tocmai pentru a se achita de sarcină - confesiune puțin credibilă din partea unui supraviețuitor de vocație, care nu lasă impresia că existența sa atârnă în vreun fel profund de scriitură, oricât ar părea de coextensive viața și scrisul în cazul unui autor deopotrivă longeviv și prolific. În primele pagini din Ravelstein, „Chick” speculează despre genul biografic și despre biografi, menționând câteva vârfuri: Plutarh, legendara carte a lui Boswell despre Samuel Johnson, fulgurantele biografii (Brief Lives
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
științifice, credințe, obiceiuri etc.), precum și modalitățile de disponibilizare ale acestora (radioul, televiziunea, internetul etc.). De o bucată bună de vreme, mediul de difuzare a valorilor culturale a devenit el însuși semnificativ și chiar un „bun” cultural, în măsura în care este rezonant și coextensiv cu valoarea de bază. Mai mult decât atât, mediul „informează” într-un anumit fel conținutul propriu-zis, predispunându-i pe receptori la o anumită grilă de lectură, la o reformare a „aparatului” lor receptiv și cognitiv. Mediul de transmitere forțează, într-
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
educaților la tutori, participarea la evaluările realizate de tutori; expertul: funcționarea integrării modulelor de formare într-o platformă, crearea de filiere și a parcursurilor pedagogice, comunicarea cu tutorii privind calitatea cursurilor. Observăm, din dimensiunile etalate mai sus, că acestea sunt coextensive cu specificitatea nivelurilor sau actorilor care gestionează unitățile de conținut. Este firesc ca între toate aceste niveluri să existe relații de determinare reciprocă, de confluență valorică, de completitudine acțională. Calitatea conținuturilor este o rezultantă a pluralizării inteligențelor, talentelor, eforturilor. Perspectiva
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
lume, indicându-i totodată orientările fundamentale. Este un răspuns adevărat, și totuși parțial, întrucât se oprește la nivel conceptual, nu ajunge să cuprindă toate instanțele cuprinse în întrebarea apărută în cadrul mirării originare. În schimb, celelalte două forme de răspuns sunt coextensive ariei definite de interogație, întrucât se prezintă ca răspuns global, soluționare deplină a interogației. Pe primul dintre răspunsuri l-am numit răspuns ideologic, incluzând în această expresie o judecată deja avansată și în paginile capitolului precedent; este răspunsul tipic marilor
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
către sfârșitul cărții că rămăsese În viață tocmai pentru a se achita de sarcină - confesiune puțin credibilă din partea unui supraviețuitor de vocație, care nu lasă impresia că existența sa atârnă În vreun fel profund de scriitură, oricât ar părea de coextensive viața și scrisul În cazul unui autor deopotrivă longeviv și prolific. În primele pagini din Ravelstein, „Chick” speculează despre genul biografic și despre biografi, menționând câteva vârfuri: Plutarh, legendara carte a lui Boswell despre Samuel Johnson, fulgurantele biografii (Brief Lives
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că aceste mulțimi extrem de bine organizate, protejate astfel împotriva oricărei posibilități de dezagregare, ne dezvăluie anumite particularități care, la nivelul altor mulțimi, se mențin în stare disimulată"381. Prin alegerea sa, Freud face, definitiv, din domeniul psihologiei mulțimilor, o arie coextensivă celor ale societății și culturii. Lucru care, de altminteri, nu ne surprinde prea tare. Ne-ar fi surprins, din contra, să fi procedat altfel. Despre universul real pe care îl vedea Freud s-ar putea spune ceea ce spunea Borges despre
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
tradiției. „Dumnezeul Cel Viu” al profeților nu există însă și nici nu dispare din viața oamenilor printr-un set de operații dialectice, așa cum poate credea contele d’Holbach pe la anul 1770. Dumnezeu nu Se lasă investigat printr-o metodă fixă, coextensivă științelor naturii, ci Se lasă surprins în jocul dintre îndrăzneală și așteptare. Jocul teologiei nu este lipsit de reguli (2Tim. 2,5) iar primirea harului ține de o teandrică „fuziune a orizonturilor”. Cum observa Hans Urs von Balthasar, viața interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
datornicilor noștri”. Datoria este un concept central pentru etica și liturghia ortodoxă, care face din sufletul celor cu adevărat credincioși o conștiință neadormită. Creștinismul - în varianta sa genuină - vede lumea socialului „înșurubată” în experiența liturgică 1. Socialul este un spațiu coextensiv comunității liturgice, în care cei cu adevărat credincioși, strânși laolaltă „întru numele Domnului”, se roagă „iarăși și iarăși” pentru „pacea lumii” și pentru „mântuirea sufletelor”. Pentru a suprima dominația universală a răului și a violenței, adevăratul creștinism abordează socialul dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]