308 matches
-
mari negre Fortul No. 13 Jilava. De altfel, aceste litere reprezintă singura bucățică de fort care primește din când în când botezul vopselei. În rest, prăpăd. De la ploi, varul de pe pereți, datat din era României socialiste multilateral dezvoltate, s-a cojit, lăsând să se zărească culoarea spoielii anterioare: bej. Ici-colo, frânturi de cărămizi roșii răsar timid de sub un albastru spălat de timp. Privită din capătul aleii, fațada Fortului 13 Jilava arată ca fața plină de coșuri a unui tânăr aflat la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
la dorință. Care pălincă s-ar putea asemui de departe cu elixirul slujirii la curțile cuvântului? Nu mi-e rușine să spun că sunt sclav cărând pietroaie la piramida nimănui, nu am roșit nicicând pentru asta. Pe mine însumi mă cojesc ca pe-un arbore, înălțat sub paloarea unor îngeri uitați, din Biserica Greacă-a Brăilei, în fumul unei tămâi arzânde, aprinsă de la sine, pe o piatră neprivită de nimeni Lumea veche-i precum lumina, fragedă, ținută-n viață de săteni
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
întunecă Parcă treziți din anestezie pe un pat costeliv de spital începe purificarea prin vomă Moartea menajeră pregătește în bucătărie o salată de cruzături Surorile de mizerie albă ale urgenței ne scot vata din nări și din gură Aleluia! Ura cojește icoanele-n biserici la rigolă aurește flegma învingătorilor Din vremuri barbare s-a ivit iarăși gheara și o husă enormă cade pe tot ce-ai iubit Grăbește-te trebuie să fie un loc pe aproape roagă-te să-l găsești
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
Și regăsindu-și puterea. Se așează totul în genunchi și în văzduh, Preaplinul râde ciobului de stea Ce i-a căzut în palmă. Dinspre lucrurile necreate contemplă Viul cuvintele. Grădina se visează acoperită De fulgi primăvăratici. Luciul de pe podoabe se cojește Și din nou intră în coaja sa Cu o strălucire mai arsă ce în gândul Lui Dumnezeu clocotește. 2 Fereastra se uită la universul căzut jos, Nici un copac, numai sângeroasa rațiune. Și asta din clipa când mi s-a dat
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
ochi, de unghii, de păr, de dinți etc. - mai e un pic și-o să ne dăm cu creme și pe rinichi, pancreas, amigdale sau retină), pe atât de dezarmați sunt bărbații în fața unui nas ars de soare, care li se cojește, sau a unui obraz puțin uscat, de la bărbierit. Umblă așa, cu ochii goi, triști și fără speranță, de zici că gata, de la asta o să li se tragă. Nici prin cap nu le trece că rezolvarea problemei se află la doar
Hidratare pentru sexul tare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20869_a_22194]
-
semințelor, urmat de aruncarea cojilor pe jos. Cei care nu respectă regula riscă amenzi cuprinse între 250 și 500 de lei. Stirileprotv.ro scrie că, printr-o hotărâre de consiliu, amatorii de semințe pot fi amendați dacă lasă în urmă coji pe jos. Consilierii locali au luat această decizie considerând că aceștia strică imaginea orașului, port la Dunăre, prin cojile pe care le lasă în urmă. Polițistii îi vor supraveghea pe cei care mănâncă semințe în locurile publice, și-i vor
Aruncatul cojilor de semințe pe jos, interzis. Vezi unde și cât e amenda by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/77821_a_79146]
-
din acel material petrecîndu-se în vremea în care banii erau ținuți în pungi de piele. Toate acestea sînt, desigur, simple ipoteze. Dicționarele mai noi de argou înregistrează și extinderea specializării semantice argotice de la substantivul coajă la familia sa lexicală: a coji și cojeală căpătînd și sensurile de "a fura", respectiv "furt". Că aceste sensuri sînt reale o confirmă din nou internetul, de pildă printr-un text care vorbește de: "amețirea practicanților cu niște tehnici pe care nu le-au verificat niciodată
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
chiar în fața sediului PDL din Belciugatele, Petre Dinei declara: ” Am luat legătura cu băieții. Pe la unu și jumătate la Măriuța aveam vreo 60...Șaizeci ăla de la Măriuța, ăsta de aici, de la Cândeasca și de la Belciugatele avea 105. Și ăla de la Cojești...avea și ăla vreo...” moment în care reporterul l-a întrebat: ”240 în total?”. Ulterior, liderul organizației PDL București, Petre Dinei, a continuat: La ora unu jumate. (...) Eu zic că iese asta cu neprezentarea. Că altfel, la vot, nu facem
Șeful PDL Belgiugatele respectă ordinele ”din Modrogan”. Află câte buletine a adunat () [Corola-journal/Journalistic/43348_a_44673]
-
um flate în sandale. Ai intrat pe poarta Muzeului. N-ai chef. Îți înăbuși câte-un hohot de râs. Ai piele de vară. Știi? Din aia aurie, care miroase a mare. Numai că tu o ai de la tub. Altfel te cojești. Te faci solzoasă ca un pește japonez cu spinarea jupuită. Și nu vrem asta. Nu, nu. În colțul sălii nr. 7 e o cameră de luat vederi. Te uiți direct în ea și râzi înfundat, cu nasul în eșarfă. E
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu a auzit în viața ei! Un „peisaj” minunat în care se profilează deja un divorță Băiat subțire și original Mircea, cu un singur defect, însă mărunt și ușor de corectat: ca orice microbist, adoră semințele de bostan. Dorica găsește coji și prin pat, nu se mai miră nici când dă cu mătura în baie: el crănțănește „bomboane agricole” și când se lăfăie în cada cu apă caldă și spumă de bradă Nu are ce-i face, e un original! L-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
a sărit în ochi titlul unui capitol care se numește, în alte ediții, Moneda Bac triană ÎLa Monnaie Bactrienne), dar care purta acolo numele de Moneda Bacteriană (La Monnaie Bactérienne)! în noaptea aceea, Nur Iulian visă că niște arătări îl cojeau și-l îmbucătățeau, căznindu-l ca pe Domnul nostru Iisus Hristos. Răbdă o vreme, după care gemu către ei: — De ce mă pedepsiți? Așa e rânduiala noastră, ziseră fără să-l privească. Felul ăsta al lor de a nu-l privi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-i trebuie pentru a construi o lume nouă, fără ceilalți, o lume de abundență solitară, și de satisfacția unei capturi nemeritate. Châm. Intră. Iulian îl ascultă, se așeză modest și-i povesti visul său din ajun, cu arătările care-l cojeau și-l îmbucătățeau mărunt-mărunt fără să se uite la el, cu un aer așa, nonșalant. Gaspadin dădu din cap, mustăcind: — Ăștia sunt arhonții, Julien, paznicii vămilor cerești care te ronțăie pentru că nu le-ai plătit ce li se cuvine. — Și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
care au provocat-o uneori. Iar dacă actualitatea referențială a unor poeme se diminuează în zilele noastre, răsunetul contemporan al altora se cere, la rândul lui, subliniat. "Lăsați-mi totuși șansa să cânt din disperare / pe câmpul de bătaie rămân coji de cartofi/ eroilor sub ploaie li s-au promis pantofi / să uite c-au avut cândva picioare" - scria Dinescu în 1979 (Încurajarea morților, vol. La dispoziția dumneavoastră). Și, mai devreme, în 1976, își încheia astfel un alt poem: "... acuma când
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
sau de-a lungul instalațiilor de scos și transport; ... o) nestringerea sau necuratirea resturilor de exploatare în parchetele atribuite spre exploatare, în termenele și condițiile prevăzute de normele legale; ... p) neexecutarea obligației că, la exploatarea pădurilor de rășinoase, să se cojească cioatele la pîn și molid în întregime, iar la brad și la celelalte rășinoase prin curelare, precum și menținerea în pădure și în depozite, în intervalul de la 1 aprilie la 1 octombrie, a lemnului de rășinoase necojit. ... C. De la 500 lei
LEGE nr. 2 din 30 octombrie 1987 privind conservarea, protejarea şi dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor raţională economică şi menţinerea echilibrului ecologic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106708_a_108037]
-
oarecum nedumerit. Mi s-a părut că văd ceva... tu n-ai văzut?... Nu. Am ajutat-o să aducă găleata la suprafață. Hamsterii ne priveau de pe iarbă, ronțăind câte un pai, absenți. Portocala scosese o portocală din rucsac și o cojea fără grabă. Ghidușa se răcorea cu apa din găleată. Hai să mergem mai departe, le-am spus eu. Nu stăm aici toată ziua. Și-au luat toți rucsacele și am pornit din nou la drum, prin crâng, urcând dealul în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
au fost transformate în portocale... Și?... m-am interesat eu să aflu ce se întâmplase în acea poveste. Ce-au făcut mai departe? Păi așa cum erau ele, au venit niște prinți să le viziteze, dar n-aveau voie să le cojească, pentru că rămâneau sub formă de portocale... trebuiau să se însoare cu ele, pentru ca ele să redevină prințese... Și, până la urmă, ce-au făcut? S-a terminat totul cu bine? Bineînțeles, a râs ea, adăugând: au fost cu toții fericiți, fiecare prinț
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
oftezi, însemni locul cu puțin pământ negru lucios și te apuci de lucru. șase în al doilea loc: apuci zdravăn târnăcopul din corn de rinocer-nordic-alb, reușești să spargi pojghița groasă într-un punct, apoi te apuci pe îndelete să o cojești pe toată, până la lacul colorat, pe care îl botezi pământul, receptiv kanas, mături repejor zăpada rămasă pe pământ, sufli cu obrajii tăi roșiori în sus și fulgii se topesc până la nori, iar norii se împrăștie ca un scrum, vezi clar
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în vitamina D și calciu, a determinat instalarea rahitismului. Nevoia de calciu din organism îcalcemia este cantitatea de calciu din sânge) mi-o satisfăceam fără să știu, instinctiv, mestecând cu mare poftă, ca o gumă de mestecat, bucăți de var cojite de pe pereții caselor. Când sindromul de rahitism s-a accentuat, după repetate consultații și analize la spitalul orășenesc Câmpulung Moldovenesc, m-au dus la Cluj la un spital universitar, cu trenul accelerat tracționat de o locomotivă cu aburi, a cărei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și realizez că nu am nimic pe mine. Nu schițez nici un gest de retragere și o privesc liniștit, sadic, cu un firesc imperturbabil. E Baba CloanțaCotoroanța! Nasul ei lung mă enervează cumplit (azi mai mult ca oricând!): o trompă scârboasă, cojită pe alocuri. De fapt, Întreaga ei făptură e Înspăimântătoare: ochi bulbucați, de broască năucă, buze șterse, obraji scorțoși, plini de pete și păr. Mă scald În privirea ei cu nerușinare. Hârca are un aer buimac. În cele din urmă, se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
baltă și să mai beau o ceașcă de ceai. Mă duc după ceainic. — Nu te osteni. Aș vrea să discutăm... N-a mai rămas nimic de discutat. Și nu-i nici o osteneală. Străinul Își curăța unghiile, sub care se strînseseră coji de mătreață. — Va să zică, nu mai are rost să discutăm? Întrebă el. — Absolut nici un rost. — În cazul ăsta... Dar se opri, auzind huruitul din ce În ce mai apropiat al unui avion. Undeva departe, În partea de est a Londrei, artileria antiaeriană intrase În funcțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Vrei? - Da. - Am și cartofi prăjiți la ea. - Minunat. - Și fac și-o salată de roșii cu castraveți. - Ok. Manson puse niște farfurii pe masă și începu să taie roșiile. - Te-ajut cu ceva? m-am oferit eu. - Da, vezi, cojește și tu castravetele ăla. Da’ friptura de fapt nu e de copil, glumeam, e de curcă. - Mi-am dat seama, după miros. După ce Manson a terminat salata, ne-am așezat la masă. - Stai puțin, era să uit, am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-o. Așa te alegi cu mușcăturile astea de șarpe. Oamenii dorm pe rogojină, iar șerpii ies la căldurică. Apoi se rostogolesc pe șarpe, iar șarpele dă să se apere. Au tratat-o cu ierburile lor. Mai totdeauna dezgroapă rădăcini sau cojesc copaci, dar nimic din leacurile lor nu poate tămădui o mușcătură de lebolobolo - asta trebuie să fi fost. După spusele fetei, mama muri încă înainte ca micuțul să se trezească. Firește, n-au stat mult pe gânduri și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lungi, mi se părea că mă trag toate de haine, de păr. - Dacă zboară liliecii, trebuie să-ți acoperi capul... Am început să zgârii c-un băț, lupul nu mai are bot și nici blană, i-am scos ochii, se cojește vopseaua, acum nu mă mai sperie, bat cu pumnii. - Mai mănânci o brânză de-acu’, păduchiosule... - Putem să mergem și pe acoperiș? Borobeții urcă pe vârful casei, încep să arunce cu țigle, câte două-trei, rămân găuri în acoperiș, se văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sînt onorurile gazdei." L-a lăsat cîteva minute singur. O odaie scundă, toată clădirea era turtită, făcută probabil din paiantă, cu pereți subțiri, dar răcoroși vara. Un pat îngust, un lighean smălțuit, o cană de porțelan cu cioc, o oglindă cojită în cîteva locuri, dulapul cu o singură ușă, o litografie decupată dintr-o revistă nemțească înfățișînd Cornul de Aur, vîrîtă sub sticlă într-o ramă ciuruită de cari. Fără masă și fără scaun. Nu este decît un loc de dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stea într-o pictură, cum ar sta într-o fereastră. Vrea altfel de frescă, una cu suflet. Îngereasa trebuie închisă, împămîntată în var și-n cărămidă. "Vino, nu pot face nimic fără prezența ta lucrătoare. Zidul se dărîmă, fresca se cojește. Lasă-ți și livada, și icoanele, și copiii și vino". Partea ei slabă de înger-îngereasă e cuprinsă de dorul-dor. Știe că i s-a hotărît jertfa, dar nu dă înapoi. Lui Dumnezeu i se face milă de viețuca ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]