32 matches
-
analiștilor) un sfert din somnul individului, la Carolina Ilica visarea diurnă, intensivă, rotunjește existența, diversificând, acreditând și inițiind în aventuri imaginare. Textul de realitate se întregește prin textul de ficțiune, ajungându-se la viziuni captivante. Intră în joc o semiologie complexuală (sub imperiul luminii); se configurează un vitalism naturant cu suprapuneri de zâmbet și candoare; prezidează o simbolistică a speranței și bucuriei. "Casă coroană de cireș" capul poartă peste zi "mărunte fructe, visele din zori..." Iubirea e benedicțiune, mântuire, eshaton primăvară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de reflexivitate acrimonioasă de observator interogativ, bântuit de neliniști existențiale. Același vers liber simulând fluxul vorbirii cotidiene (cu surplus de încărcătură lexicală), aceeași dicțiune sincopată, cu replici și autoreplici; aceeași viteză a reperelor filmice; toate cooperează acum la o autoimago complexuală frământată. Notații repezi sugerează distorsiuni, incongruențe, coșmare și nostalgii prăbușite: bunăoară în Sunetul plin, în treizeci de versuri se succed douăzeci și șapte de verbe înregistrând schimbări în realul apropiat. Conștiința poetului e un teatru de dezbateri febrile, teritoriu greu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Încât semeni azi cu ea" (Steaua mamei). Accente imnice imensifiante alternează cu paranteze mohorâte, lamentatorii, nimic neputând suplini dispariția ei: "Nu-mi mai e dor de nimic, mamă, / Numai de tine mi-i dor" (Litanii pentru orgă). Văzută ca prezență complexuală a-tot-veghetoare, ea dă sens unor chemări prelungi, reminiscențelor afective, traducând și particularizând ideea de continuitate spațio-temporală. Ea, mama, e așadar: pământ matern, mama-neamul, mama-graiul, mama-cântec, mama-izvor, mama-pâine, mama-cuvânt, mama-tăcere; o mamă-iubire cea din superba Mică baladă întrece iubirea tuturor altor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pervertite Conștiința pervertită se naște din insuficiențele de caracter, educaționale și socioculturale ale unui individ. Ea se formează În decursul organizării personalității, fiind legată de evenimentele vieții acesteia, de modelele oferite, de influențele negative sau de carențele educaționale, afective, stări complexuale etc. Pornind de la caracteristicele conștiinței perverse, se poate construi un veritabil portret psiho-moral al perversului, În care elementul central Îl reprezintă caracterul Eului personal. Acest portret al omului imoral a fost o temă extrem de dezbătută, de speculată, atât În psihologie
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
crize de angoasă, disperare etc.Ă; - devalorizarea sistemului de referință la care mă raportez și cu care m-am identificat, pe care-l recunosc ca aparținându-mi și pe care acum Îl pierd; - stări de anomie socială; - conflicte, eșecuri, stări complexuale. Tot În cadrul identității se discută raporturile mele ca persoană cu mine Însumi Acestea sunt: rapoarte exterioare, constând În perceperea propriului meu trup, și raporturi interioare, constând În reflectarea persoanei mele interioare În sfera propriei mele conștiințe. De aici decurge și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
are inițial semnificația unei frustrări, iar după separare, a unei castrări psihologice și morale a persoanei, care se consideră abandonată și expusă unor pericole datorate pierderii suportului psihologic și moral pe care-l avea În interiorul cuplului respectiv. Conflictele generează situații complexuale, pe care le trăiesc partenerii cuplului ca urmare a conflictelor dintre ei. Trebuie făcută Însă distincția Între semnificația complexelor din punctul de vedere al Psihanalizei, și semnificația conflictelor morale din punctul de vedere al Psihologiei Morale. Redăm comparativ mai jos
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
spontan, cu conștiința solidarității lor de vârstă" (Criterion, I, 1934, nr. 3-4). De regulă, în stadiul incipient, o nou generație, purtătoare de resurse proaspete, își desenează profilul înlăuntrul și împotriva celei precedente. Pe scurt, conceptul de generație reclamă o abordare complexuală, cu implicații în existența comunitară, în psihologia grupurilor și în filosofia culturii, cu luarea în considerare a ceea ce Giuseppe Ungaretti înțelegea prin Sentimentul timpului. În materie de eternism, Blaga e mult mai apropiat de mai vârstnicul Sadoveanu decât de alții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care se retrage din lume, din societate, reducând considerabil, uneori până la completa suprimare, relațiile sale cu celelalte persoane și cu mediul social; trebuie să vedem în aceste situații fie conduite de refugiu, fie manifestări ale unor tulburări psihice, situații nevrotice, complexuale etc.; supunerea forțată cu claustrarea individului este tot o formă de conduită care solicită capacitățile de adaptare ele acestuia; adaptarea este extrem de dificilă, întrucât se face împotriva voinței persoanei respective; refuzul adaptării, mai exact al integrării sociale, este specific unor
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
oamenii se simt protejați și în siguranță în afara acestora; dificultatea de integrare este incapacitatea unei persoane sau a unui grup de indivizi de a se adapta sau integra în grupul majoritar; aveam de-a face de regulă cu situații nevrotice, complexuale, cu imposibilitatea de a asimila condițiile unui „model socio-cultural” nou, diferit. Pentru înțelegea aspectelor legate de procesul de adaptare, dar mai ales a formelor de inadaptare, să vedem care sunt factorii și mecanismele ce stau la baza acestora. O analiză
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
risc față de acțiunea factorilor morbigenetici, după cum urmează: grupa de vârstă cuprinsă între 0 și 15 ani are următoarele caracteristici: interese biologice legate de dezvoltarea generală a organismului; factori cu acțiune morbigenetică (familiali, școlari, frustrări afective, carențe educaționale); afecțiuni psihice (stări complexuale, tulburări de comportament); grupa de vârstă cuprinsă între 16 și 20 de ani are următoarele caracteristici: interese psihobiologice în raport cu dezvoltarea personalității și lărgirea progresivă a câmpului de preocupări individuale; factori cu acțiune morbigenetică de natură educațională, de adaptare școlară sau
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
probleme fiicei, iar tatăl - fiului. Problemele sexuale nu trebuie nici ascunse, nici încărcate de o falsă pudicitate, de minciună sau de aspecte anxioase. În caz contrar, poate apărea o întreagă suită de devianțe, care au la originea lor conflicte, stări complexuale, predispoziții nevrotice, perversiuni etc. Rolul familiei este deosebit de important pentru tinerii aflați la pubertate. Familia trebuie să înțeleagă „vârsta ingrată” și să accepte distonanțele ei. Impulsurile trebuie reprimate cu o indulgentă simpatie, cu mult calm, fără violență sau conflicte. Fetița
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
infidelitate urmată de gelozie, existența unor boli psihice sau cazuri de suicid. Un rol important în ce privește starea de sănătate mintală revine celibatului. Acesta are repercusiuni atât asupra personalității bărbatului, cât și asupra femeii necăsătorite: diferențe de adaptare, existența unor stări complexuale, frustrări afective sau de ordin moral, aversiune sau teamă pentru viața conjugală, deturnarea vieții de familie în alte direcții (acte filantropice, monahism etc.). În lăgătură cu starea de sănătatea mintală a familiei și psihoigiena acesteia sunt analizate și statutul și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
act de agresivitate orientat asupra unei persoane din familie, care, dincolo de aspectele sale formale de manifestare fizică, are o încărcătură simbolică, de factură nevrotică specifică. Semnificația violenței fizice este de a proiecta culpabilizarea și de a transfera frustrările și stările complexuale proprii asupra partenerului de viață. Prin violență, se consideră că din punct de vedere moral și familial s-au „rezolvat conflictele”. Ea reprezintă o formă de transfer și sublimare prin care se lichidează tensiunea nevrotică dintre partenerii cuplului marital. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
integrarea în grupele marginale de adolescenți delincvenți. Acest tip de comportament este favorizat de stările de anomie socială, de slăbirea sau chiar absența controlului familial și școlar al tinerilor, schimbările socio-culturale, devalorizarea modelelor morale, dificultatea comunicării, frustrări, carențe educațional-afective, stări complexuale. Profilul personalității și modelul de comportament al toxicomanilor se caracterizează prin următoarele aspecte: viață dezordonată, conduite antisociale de factură sociopatică, acțiuni infracționale (șantaj, furt, violență), vagabondaj, prostituție, consum de droguri, slăbirea caracterului, nesiguranța de sine, nevoia de asociere cu indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a înțelege sentimentul de onoare; tot în această categorie sunt incluși indivizii cu anumite forme de sentimente psihosociale influențate de ideologii, care pot comite crime politice, crime mistice, regicide, genociduri; d) criminalii fără un mobil aparent (mobil motivat de stări complexuale, conflicte) au de regulă un caracter bizar sau absurd. B) Conduitele de dependență socială Acest tip de conduite deviante au la bază, ca motivație, o imaturitate emoțional-afectivă sau intelectuală cu consecințe importante asupra personalității și individului. Un rol decisiv revine
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
internării Orice formă de tratament este resimțită ca o povară pentru bolnav. În plus, la bolnavul psihic aplicarea tratamentului întărește ideea că „fiind necesar un tratament, individul este în mod sigur bolnav psihic”, fapt care-i creează o anumită stare complexuală. Al doilea aspect, mult mai important decât primul și care nu poate fi mascat, este situația internării pentru tratament și îngrijire sub supraveghere medicală într-un spital de psihiatrie. Dacă tratamentul jenează, spitalizarea confirmă suspiciunea bolii psihice. Mentalitatea socială stigmatizează
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
diferite (inferioritate, rușine, vinovăție, inutilitate etc.) marchează psihobiografia acestor indivizi. În această situație, „nevroza de instituționalizare” apare ca o „reacție” a individului exprimată printr-o extrem de largă gamă de „tulburări-simptome” a căror semnificație simbolică vizează fie desprinderea, fie compensarea situațiilor complexuale, a frustrărilor etc. din trecutul acestei categorii de persoane. Nevroza de instituționalizare se poate manifesta prin două forme principale de comportament: submisiv sau reactiv. Să le analizăm în continuare. Comportamentul submisiv se datorează unor procese de regresiune globală a personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de personalitate pe care le determină, aceste droguri afectează și sensul moral al comportamentului social al individului, ducând la apariția unor manifestări antisociale de tip aberant. În mecanismele sociogenetice ale toxicomaniilor, un rol deosebit au carențele educaționale, frustrările afective, stările complexuale, mediile familiale dezorganizate, presiunile în educația copiilor, exemplul rău, lipsa de control psihoeducațional în perioadele de criză psihobiologică. Evaluarea deficienței la această categorie de bolnavi va trebui să se bazeze pe următoarele: examenul somatic general (tulburări digestive, renale, cardiace); examenul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
operei lui Caragiale. Aici nu mai este nici o speranță. Aici Caragiale găsește și epuizează toposul fundamental al spațiului românesc, care nu mai este, în vremurile lui Carol I și de-a-tunci încoace, satul, ci mahalaua. Că aici era rana vie, rădăcina complexuală a societății românești, o dovedesc reacțiile 258 publicului la reprezentare, scandalul stârnit, cu ecouri serioase în presa epocii. Era doar autocenzura, reacția de apărare care, în psihanaliză, este prezentă de câte ori medicul atinge o problematică dureroasă pentru pacient. Nu este doar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
crize de angoasă, disperare etc.Ă; - devalorizarea sistemului de referință la care mă raportez și cu care m-am identificat, pe care-l recunosc ca aparținându-mi și pe care acum Îl pierd; - stări de anomie socială; - conflicte, eșecuri, stări complexuale. Tot În cadrul identității se discută raporturile mele ca persoană cu mine Însumi Acestea sunt: rapoarte exterioare, constând În perceperea propriului meu trup, și raporturi interioare, constând În reflectarea persoanei mele interioare În sfera propriei mele conștiințe. De aici decurge și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
are inițial semnificația unei frustrări, iar după separare, a unei castrări psihologice și morale a persoanei, care se consideră abandonată și expusă unor pericole datorate pierderii suportului psihologic și moral pe care-l avea În interiorul cuplului respectiv. Conflictele generează situații complexuale, pe care le trăiesc partenerii cuplului ca urmare a conflictelor dintre ei. Trebuie făcută Însă distincția Între semnificația complexelor din punctul de vedere al Psihanalizei, și semnificația conflictelor morale din punctul de vedere al Psihologiei Morale. Redăm comparativ mai jos
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cuprins numai între cele două alternative, egal posibile: sănătatea sau boala. Între ele există numeroase și variate nuanțe de care trebuie să ținem seama. Un factor important care poate determina sensul vieții, destinul unei persoane sunt frustrările, conflictele și stările complexuale. Acumularea de frustrări va duce la apariția unor stări complexuale, care vor marca sub diferite forme personalitatea individului. Boala psihică nu înseamnă, în spiritul antropologiei psihopatologice, numai o stare de alteralitate a persoanei, ci și un mod de viață, un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boala. Între ele există numeroase și variate nuanțe de care trebuie să ținem seama. Un factor important care poate determina sensul vieții, destinul unei persoane sunt frustrările, conflictele și stările complexuale. Acumularea de frustrări va duce la apariția unor stări complexuale, care vor marca sub diferite forme personalitatea individului. Boala psihică nu înseamnă, în spiritul antropologiei psihopatologice, numai o stare de alteralitate a persoanei, ci și un mod de viață, un tip de existență particulară, nevrotică, psihotică etc., așa cum vom menționa
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sugestivă hipnotică așa cum a fost demonstrată de J.M. Charcot și Școala de la Galpetrière, în cazul isteriei (P. Janet, J. Babinski etc.). b) Teoria psihanalitică dezvoltată de S. Freud, care explică geneza bolilor psihice prin dinamica pulsiunilor inconștientului (conflicte, frustrări, stări complexuale) care se organizează (fiind împiedicate să se exteriorizeze) în focare de tensiune intrapsihică din care se constituie „simptomele clinice” organizate în tablouri nevrotice, psihotice etc. c) Teoria psihodinamică a lui J. Masserman, aduce în discuția explicarea etiologiei și a dinamicii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
le relatează, fie că le-a uitat, fie că le ascunde. Aceste informații sunt cele în special legate de debutul și de evoluția bolii în primele sale faze, dar și de evenimente psihotraumatizante sau situații penibile din viața bolnavului, stări complexuale etc. Informațiile pe care le culegem de la familia, anturajul bolnavului sau alte surse apropiate acestuia sunt importante și din alte puncte de vedere. Trebuie să cunoaștem „atitudinea familiei” față de bolnavul psihic (ocrotire, indiferență, dorința de a-l exclude din grupul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]