62 matches
-
aparte, cerându-li-se o competență deosebită. Ei se poziționează în postura celor care construiesc neîncetat proiecte, care-și desfășoară activitatea privind permanent la viitor. Specialiștii în științele educației consemnează patru „curente fondatoare” în pedagogia adulților (Maubent, 2004): a) cel comportamentalist sau behaviorist, punând accentul pe comportamentul individului, din care s-a născut pedagogia obiectivelor și cultul instrumentelor și metodelor de control al progresului; b) cel umanist și personalist, care pune în prim-plan relația formator-format; c) curentul critic, care își
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
să faci un astfel de exercițiu, părerea mea e că trebuie cunoscute metodologiile clasice ale interpretării actului imaginar - și asta-i preocuparea mea din ultimul timp. Există niște metode foarte clare, puse la punct În 50 de ani de studii comportamentaliste, motivaționaliste ș.a.m.d. care sunt sfinte. Ele dau răspunsuri foarte clare la niște probleme de natură imaginară. Focus-grupul e un exemplu clasic. Ceea ce nu poți să contabilizezi printr-un sondaj de opinie reușești să descoperi printr-un focus-grup bine
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
precum și de-a lungul unui parcurs de viață, se afirmă în cadrul unor diverse situații, interacționând cu alți oameni într-un context sociocultural dat. În zona psihologiei persoanei psihanaliza se intersectează cu doctrinele ce s-au dezvoltat din ea: cercetările orientate comportamentalist, cognitivist și cele privitoare la trăsături (în măsura în care sunt integrate în comportamentele interpersonaleă, preocupările legate de motivație, controlul acțiunii, formarea și transformarea persoanei în timp. Dintr-o altă perspectivă, psihologia persoanei se diferențiază de cea a microgrupurilor umane și de psihosociologie
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
calitatea relației părinte-copil, în scopul reducerii tensiunilor și anxietății copilului. Acest gen de terapie intervine prin tehnici și metode specifice: atenție flotantă, asociații libere, interpretări ce au ca scop eliminarea tensiunilor interioare, prin conștientizarea și prin realizarea transferului terapeutic . Abordarea comportamentalistă (reprezentanți: J.B. Watson, G. Mead) analizează comportamentul individual în relația sa cu stimuli externi - exogeni. Acest model terapeutic este înțeles ca un proces de învățare deductivă. Se pleacă de la fapte, se ignoră cauzele și se aplică teoriile învățării în actul
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
praxică exprimată prin Îndemânare și măiestrie artistică, până la atitudini care nu Înseamnă altceva decât poziția individului față de realitățile existențiale: mod de viață, Împlinire socială și politică, atitudine față de muncă, ordine socială etc. De aici speculațiile filosofice și mai ales psihologice (comportamentaliștii) cu privire la implicația motivațională și importanța sa În viața individului. Varietatea comportamentală este extrem de largă, iar pentru a ne da seama de importanța ei să ne imaginăm pentru o clipă reacția omului flămând, amenințat, agresat, aflat Într-o situație critică; la
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și psihismului primesc astfel un statut de "dimensiune imposibil de cunoscut", așezată într-o "cutie neagră" ce simbolizează tot ceea ce ar ține de metafizică și filosofie. Cercetările și grilele lor de analiză au fost catalogate, de atunci, drept "behavioriste" sau "comportamentaliste" (Pavlov, Skinner, Thorndike, Watson). S-a dedus de aici o schemă, "modelul S-R" (stimul-răspuns), în care studiul de laborator al reacțiilor pe care indivizii le au la stimulii sau cauzele presupuse exterioare conduitelor lor este savant organizat. Obiectivul acestor
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de logicianul ieșean Petru Ioan - propunem un model relațional al acțiunii politice, prin antrenarea a șase variabile, care reprezintă tot atâtea coordonate pentru descifrarea discursului politic. De altfel și Shannon și Weaver propuneau În 1949, dar dintr-o altă perspectivă, comportamentalistă, tot o structură hexadică pentru a descrie orice acțiune de comunicare: emițător, mesaj, receptor, cod, canal, situație. Variabila agentului acțiunii politice (numită „A”Ă este Întruchipată de promotorul sau inițiatorul acțiunii politice, care poate fi „elita decidentă”: guvernanți, instituții politice
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
sistemul criterial și analiza comparativă a avantajelor și dezavantajelor, condiții în care capacitatea lor de alegere este extrem de limitată și nu mai este guvernată doar de idealul optimizării prin maximizarea gradului de satisfacție individuală. Idei similare găsim și în cadrul școlii comportamentaliste (Carnegie School), cu au-tori ca March, Cyert și Olsen de la Universitatea Stansford, Nelson și Winter de la Universitatea Yale50, care-și bazează demersul pe analiza concretă a comportamentului firmelor și administrațiilor. Toți acești autori au contribuit la renovarea teoriei firmelor, adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
entitate universală, guvernată de reguli general-valabile, ce validează sau nu planurile agenților. Este vorba de mai mult decît de o școală, este vorba de un întreg program de cercetări, care a căpătat pînă acum diferite titulaturi, nici una însă satisfăcătoare: "economie comportamentalistă", "instituționalism modern", "noua econo-mie comportamentalistă, "economie neoinsti-tuțională", "economic industrială" și altele. Convergențe există și cu post-keynesismul. Mai mult, există autori precum J. Lesourne 52 care ambiționează să realizeze o sin-teză mult mai vastă, integrînd teoriei economi-ce mai multe curente științifice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
general-valabile, ce validează sau nu planurile agenților. Este vorba de mai mult decît de o școală, este vorba de un întreg program de cercetări, care a căpătat pînă acum diferite titulaturi, nici una însă satisfăcătoare: "economie comportamentalistă", "instituționalism modern", "noua econo-mie comportamentalistă, "economie neoinsti-tuțională", "economic industrială" și altele. Convergențe există și cu post-keynesismul. Mai mult, există autori precum J. Lesourne 52 care ambiționează să realizeze o sin-teză mult mai vastă, integrînd teoriei economi-ce mai multe curente științifice, cum ar fi teoria generală
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
J. Lesourne 52 care ambiționează să realizeze o sin-teză mult mai vastă, integrînd teoriei economi-ce mai multe curente științifice, cum ar fi teoria generală a sistemelor, evoluționismul, instituționalismul, comportamentalismul și altele. Alții încearcă o sinteză între economia neoclasică și cea comportamentalistă. Este cazul lui K. Arrow cu lucrările sale privind limitele organizației, privind alegerile și deciziile indivizilor și cele sociale 53. În paralel, se întîmplă un lucru "straniu", și anume o reîntoarcere la noțiunile și interpretările clasice, atît în privința pieței cît
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
alegerile și deciziile indivizilor și cele sociale 53. În paralel, se întîmplă un lucru "straniu", și anume o reîntoarcere la noțiunile și interpretările clasice, atît în privința pieței cît și a firmei. Astfel, toate raporturile sociale, atît de mult invocate de comportamentaliști, de instituționaliști, sunt considerate ca fiind în fapt piețe implicite, relațiile interindividuale sistematizate constituind de facto si de jure adevăratele instituții importante, pe care organizațiile și instituțiile consacrate nu ar face decît să le colecționeze și să clădească pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
G. Lehmbruch, S. D. Berger, P. I. Katzenstein, F. L. Pryor și alții)57". În aceeași mișcare a istoriștilor contemporani, mai pot fi menționați adepții "econo-miei convențiilor". Aceștia sunt, totodată, adepți ai individualismului metodologic, iar lucrările lor dezvoltă ca și ale comportamentaliștilor teorii privind piața, firma, raționalitatea, organizarea, accentul principal căzînd pe piață și firmă, care funcționează în baza unor "convenții constitutive", a unui cadru comun care permite analize intersau trans-disciplinare (economice, sociologice, istorice), ca și vindecarea rupturii dintre reflecția teoretică și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
social și al intereselor reale ale persoanei nu reprezintă un progres, ci o scădere). Învățarea presupune întotdeauna o memorare - o reflectare a experienței anterioare dar ea implică o arie mult mai largă de fenomene psihice decât memoria. Privită de psihologii comportamentaliști doar ca o modificare adaptativă de comportament individual rezultând din experiență (J.Thorpe ,J. Skinner), învățarea pune mai mult accent pe latura formativă, deci pe structura gândirii în raport cu cunoștințele acumulate, conform cu cercetările lui J.Piaget. Acesta înțelege învățarea într-un
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
conducere a grupului, să aibă capacitatea de a comunica acceptarea și respectul pentru efortul cinstit al părinților de a-și crește bine copiii. Modulele programului folosesc o varietate de strategii, printre care psihologia umanistă centrată pe client, psihologia rațional-emoțională, psihologia comportamentalistă. Se încearcă alăturarea cunoștințelor teoretice și a celor practice în educarea copiilor. Construcția programului are la bază câteva principii, care arată că în educație nu există numai o cale, fapt pentru care se folosește o combinație de strategii și metode
ABC ACTIVIT??I EXTRA?COLARE by MIHAELA BULAI () [Corola-publishinghouse/Science/83158_a_84483]
-
creative”. Teoria psihanalitică a subliniat rolul inconștientului în elaborarea asociațiilor și combinărilor inedite, iar fenomenul creativ necesită o alternare între stările de maximă concentrare, conștiente și cele de relaxare. (Mihaela Roco, 1979, p.20) I 1.2.2. Teoria behavioristă (comportamentalistă ) a creativității Perspectiva behavioristă explică procesul creativității prin schema clasică a condiționării instrumentale, S-R (StimulRăspuns) reprezentanții teoriei, C.F.Osgood, Rossman, Parnes și Hyman consideră că fenomenul creativității depinde considerabil de modul în care au fost stimulate manifestările creative ale
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
social și al intereselor reale ale persoanei nu reprezintă un progres, ci o scădere). Învățarea presupune întotdeauna o memorare - o reflectare a experienței anterioare dar ea implică o arie mult mai largă de fenomene psihice decât memoria. Privită de psihologii comportamentaliști doar ca o modificare adaptativă de comportament individual rezultând din experiență (J.Thorpe ,J. Skinner), învățarea pune mai mult accent pe latura formativă, deci pe structura gândirii în raport cu cunoștințele acumulate, conform cu cercetările lui J.Piaget. Acesta înțelege învățarea într-un
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
de grup trebuie săfie considerate ca tehnici de sprijin psihologic ce nu se sprijină pe referințe teoretice stabilite pe deplin. Un grup "de cuvinte" oricât de indispensabil s-ar dovedi, nu reprezintă un grup psihoterapeutic. Situația este asemănătoare pentru tehnicile comportamentaliste, readaptative, pragmatice ca și pentru activitățile de "atelier". - Psihoterapiile de grup, utilizând un instrument mediator, constituie adesea, ajutoare prețioase cu condiția evidentă, ca numărul celor asistați în grup să fie redus și ca echipa de îngrijire să funcționeze în consens
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
pot explica mai bine intențiile de vot. Categoriile de variabile utilizate frecvent de aceste modele pentru analiza comportamentului electoral sunt dintre cele mai diverse. După unii autori (Drăgan, 1998, p. 293) ele se împart în statutare (caracteristici demografice și economice), comportamentaliste (încredere, temeri, credibilitate, atitudini tradiționaliste sau contestatare, optimism/pesimism, sindromul autorității) și interactive (percepția mizelor politice și a situației economice, evaluarea contextului politic imediat și de perspectivă, efectele cognitive ale comunicării politice, evaluarea majorității câștigătoare). Într-un studiu cu privire la opțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
stakeholders. În ultima sută de ani, contiguitatea între lucruri, evenimente, fenomene a fost realizată după tiparul creșterii economice a lumii. Lucrurile, fenomenele sociale erau decupate și decodificate din punct de vedere al parametrilor pieții și al "deciziilor raționale". Astăzi "economiștii comportamentaliști" (G. Akerlof, R. Shiller) vorbesc din ce în ce mai convingător despre anomaliile rezultatelor economice și despre incompatibilitatea predicțiilor bazate pe actori în deplină cunoștință de cauză și perfect raționali. Încrederea, corectitudinea, iluziile și poveștile, percepțiile celor afectați (ex. corupția, acte antisociale) au puterea
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
conturată (la mulți dintre subiecții studiați nu s-au evidențiat efectele testosteronului), ceea ce sugerează că determinanții agresivității sunt de altă natură. Agresivitatea ca răspuns Învățat Teoria Învățării sociale se referă la interacțiunile sociale umane, dar Își are originea În studiile comportamentaliste asupra Învățării animale. Teoria se concentrează asupra pattern-urilor comportamentale pe care oamenii le dezvoltă ca răspuns la situațiile create de mediu. Unele comportamente sociale pot fi recompensate, În timp ce altele pot fi sancționate; În cursul procesului de Învățare diferențiată, oamenii
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
Central. Deoarece psihanaliza nu a adus rezultate pozitive în studiul autismului, s-a dezvoltat în anii ’60 un curent diametral opus , comportamentalismul. În faza incipientă, comportamentalismul explică autismul tot din perspectiva interacțiunii părinte-copil însă găsește o altă motivație. Conform teoriei comportamentaliste din acea perioadă, copilul autist este blocat într-o rețea de reîntăriri negative dezvoltate de un mediu parental nociv. Goshen ( 1963 ) studiază copii cu autism și concluzionează că simptomatologia acestei afecțiuni se datorează insuficientei stimulări mentale pe care mama i-
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
a teoriilor comportamentale în procesul de recuperare a copiilor cu autism. Dr. Lovaas a început să lucreze cu copii afectați de autism în aceeași perioada îin care Skinner publică celebra sa lucrare “ Science and Human Behavior “ ( 1953 ). Lovaas adaptează teoria comportamentaliste skinneriană la autismul infantil susținând că dacă se oferă o recompensa copiilor cu autism pentru un comportament dezirabil atunci probabilitatea ca aceștia să repete respectivul comportament va crește semnificativ. Astfel, profesorul construiește terapia ABA pornind de la ideea adresării de cerințe
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
simpatie, egoism, suferință și pasiuni) și neoclasicilor (Francis Edgeworth, Vilfredo Pareto sau Irving Fisher). De asemenea, este larg cunoscută amprenta psihologică a operei lui John M. Keynes, pe care George Akerlof o consideră o contribuție avant la lettre la economia comportamentalistă. Apoi, instituționaliști ca Wesley Mitchel și John M. Clark sunt apropiați și de comportalism. De asemenea, economiștii din școala austriacă, în primul rînd Friedrich von Hayek și Ludwig von Mises. Momentul, principal poate, de consacrare a econo miei comportamentale l-
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
o consideră cel mult ca pe o prelungire a behaviorismului, dar în eroare sunt ei și nu comporta mentaliștii, care nu fac decît să reașeze lucrurile într-o ordine firească. Behaviorismul originar este mult prea apropiat de economia neoclasică, dar comportamentaliștii actuali s-au detașat și sunt superiori prin analiza mai fină a proceselor psihice interne ale omului și a stărilor minții și conștiinței sale. Oricum, astăzi e mai corect să vorbim despre comportamentaliști decît despre behavioriști. Economia comportamentală, prin reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]