1,308 matches
-
care regimul comunist a folosit-o cu arsenalul ideologic, politic și științific specific pentru a lega actul istoric de instaurarea comunismului. Monarhul respinge categoric această teza, subliniind că simbolurile naționale, în totalitate, fără excepții, au fost supuse unui proces de compromitere, astfel încât, pe lângă ziua națională, stema, tricolorul și altele au fost modificate brutal; de aceea - consideră regele - prăbușirea comunismului trebuie să fie sinonima cu un proces urgent de recâștigare a adevărului și, mai precis, actul de la 23 august, trebuie să treacă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
după sine și recuperarea bunurilor aduse în patrimoniul comun dacă vinovăția era limpede stabilită. Dar cum societatea noastră, croită ambiguu după modele orientale, dar plină de interes și pentru instituțiile occidentale, era una evident falocrată, în special vinovăția femeilor în compromiterea unei căsnicii atrăgea după sine și pierderea drepturilor asupra patrimoniului propriu. Chiar dacă toate aceste informații, mai mult sau mai puțin explicite, se regăsesc în textul și în subtextul expoziției Zestrea, ele nu sînt singura miză a acestei expoziții și nici
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
Patapievici Omul recent e de natură să trezească reprobarea cea mai netă. Primul lucru care ne-a venit în minte citind articolele cu pricina au fost acele campanii de tristă amintire purtate în presa comunistă de pe vremuri care ținteau la compromiterea unor autori sau opere. Nu spunem că este la mijloc cineva care a orchestrat Opiniile din Observator. Dar reaua voință este așa de vădită, încă din introducerea redacțională, și părerile atît de tendențioase, încît am rămas perplecși. Am atrage atenția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
ideea în sine, de a face foiletonistică, pentru captarea unui cititor dificil, foarte dificil pentru un scriitor care vine dinspre literatura de "enclavă" (de cenaclu) înspre literatura de consum. Pentru mulți, colaborările la Playboy sau ProTV Magazin sînt din start compromiteri literare. Mie mi se par încercări simpatice de schimbare în aria literaturii de larg consum. Pentru alții e enervant monopolul grupului Boerescu exact pe acest perimetru al literaturii de consum (și plătite bine - un motiv mare de frustrare pentru literatul
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
și atipic. Nu cred deloc în „brusca îmbătrânire a literaturii române imediat după '80". De ce nu o întinerire ? Mai ales că E. Negrici formulează singur o explicație validă a funcționării în general a mecanismului cultural al oricărei generații de creație: compromitere și împingerea modului artistic al generației anterioare în desuetudine. Realismul și proustianismul și tot ce nu avem în roman nu mai puteau fi contabilizate ca restanțe active la infinit care să țină într-o incertă așteptare literatura ce încerca din
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
deceniu, pe G. Călinescu." Cel ce începuse să publice și fusese apoi înlăturat se întreabă, la revenirea în funcție: "a fost bine? A fost rău?" Probabil că suișul pe scara socială ar fi fost în direct raport cu gradul de compromitere politică/morală. Neîndepărtat "aș fi fost poate silit să scriu mai multe lucruri conformiste (ne găseam în anii '50) decât am făcut-o și pe care azi n-aș mai vrea să le mai știu ale mele". Avea scuze? "Firește
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
scriitorilor și a intelectualilor valoroși din România, Basarabia - animată acum un deceniu de euforia libertății și a "rădăcinilor" istorice regăsite - a căzut, cu inocență, în plasa demagogiei național-comuniștilor ceaușiști (nu cred că a fost vorba de un scenariu premeditat de compromitere, pur și simplu, una a fost "cererea" și alta "oferta"!). Cu atât mai bine, cazul este clasat, își vor fi zis unii. (Altfel, firește, oamenii nu pot veni oricum, nu s-au organizat suficiente acțiuni culturale, de ținută, în Basarabia
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
Gorun nu s-a găsit încă. În schimb, acela al lui Bernard e cît se poate de grăitor, deși tot incomplet. Iată: la 20 octombrie 1980, de la Ambasada României de la Bonn (nume de cod: Videle), pleacă o notă intitulată În legătură cu compromiterea și lichidarea lui Noël Bernard. Dl Rateș o reproduce parțial în interviu: "Prin posibilitățile de care dispunem (citim în text): au întreprins note pentru a pune în aplicare acțiunea documentată de arhitectul șef". În același cod, Note vrea să însemne
Crimele Arhitectului Șef by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14298_a_15623]
-
în celelalte arte, semnele existenței imediate contingente pînă la grotesc și derizoriu”. (p. 47) Pornită spontan și oarecum accidental această tendință artistică a tinerilor de la începutul anilor ’80 devine, pe măsura trecerii anilor un program asumat în mod conștient pentru compromiterea și treptata destabilizare a puterii comuniste. Concluzia scriitoarei aproape că vine de la sine: „Treptat am realizat noi înșine forța destructurantă a gesturilor noastre artistice. Și cred că aceste gesturi au contribuit cu ceva important, deși invizibil, la starea de spirit
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
dintre ei, tinzînd a preface dezacordurile minore în conflicte majore, inextingibile, glorificările oficiale însoțite de campaniile minimalizatoare ori denigratoare, exacerbarea festivităților prin transformarea oricărui prilej în praznic sau spectacol omagial și, nu în ultimul rînd, confuzia axiologică, avînd ca țintă compromiterea valorilor prin amalgamarea lor cu nonvalorile. Cititorul de azi își poate da seama cîte din astfel de ,,mișculații” mai rezistă. Cu o simplă privire obiectivă aruncată în jur, își dă seama că... destule! Iată o primă concluzie a cărții de
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
transmite, desigur, până în cel mai izolat cătun al țării. Când la vârf s-au bulucit toate gloabele, nesimțiții, nesătuii și ticăloșii neamului, presiunea asupra marginilor trebuie să fie enormă. De trei ani încoace, pesedeii zburdă ca-n picturile lui Chagall. Compromiterea, sub Emil Constantinescu, a ideii că la „dreapta” se află oameni de mai bună calitate decât la „stânga”, aneantizarea unor instituții precum Alianța Civică, amuțirea întristătoare a Grupului pentru Dialog Social, „ancanaiarea” partidelor în care ne puneam ceva speranță, precum
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
în zbuciumul autonegației. Relevant e raportul dintre materie și spirit care dobîndește aci un caracter paradoxal. Pe de o parte, materia e resimțită ca un factor ostil, ca o cloacă a tuturor degradărilor firii umane, pînă la urmă ca o compromitere dacă nu ca o suspendare a vieții. Umilință între umilințe, supremă pedeapsă: "umilește-mă/ pînă la transparența oscioarelor/ aburul tău n-are pruncie/ nu ai lut nici vedere sferică/ nu ai deasupra/ nu ai dedesubt/ nu ai vecini și nimeni
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
comandă pe actualii sacrificați. Precedentul Vanghelie arată că nu demnitatea și fermitatea sunt calitățile de căpetenie ale politrucilor însetați de putere. Viitorul congres al partidului va fi prilejul perfect pentru rejucarea scenei din Piața Endependenți. Evident, asta ar însemna definitiva compromitere a partidului, care și-ar dovedi nu doar incapacitatea de a se reforma, ci și structura explicit mafiotică. Ceea ce, în noiembrie, s-ar putea să-i coste mai mult decât își imaginează cele mai pesimiste dintre mafaldele specializate în sondarea
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
fi adversar, Aldo Moro era favorabil includerii acestui partid într-un nou guvern, iar președintele comuniștilor cerea și el un "compromis istoric" cu creștin-democrații. Dar Brigăzile Roșii (care se credeau urmașe ale rezistenței italiene) nu vedeau în această alianță decât compromiterea crezului comunist și a finalității sale revoluționare; ca să aducă partidul înapoi pe "calea cea dreaptă", ei au comis o serie de acțiuni teroriste al căror scop era "trezirea maselor" și oprirea procesului de cooptare a Partidului Comunist la guvernare. Evident
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
de ce, mai ales după �89, dar și înainte, valoarea creațiilor literare a început să fie invers proporțională cu numărul celor care publică de zor și cu mare tam-tam volumașele de versuri. Nevandabile, necitite de nimeni și, mai ales, contribuind la compromiterea tot mai accentuată a ideii de literatură. Iar aceasta nici nu era totul... Semiratatul s-a înscris în formațiunea politică aflată la putere și, drept recompensă, i s-a asigurat un loc călduț și important în angrenajul cultural al localității
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
pagubă. Atâta tot. în sine, nu e nimic reprobabil. Și ce a fost Renașterea dacă nu un colosal ,retro"? Sau ce să spunem despre Ingres? Naturalism? Dacă eticheta s-ar potrivi cu adevărat, totul s-ar rezolva fără nici o dificultate, compromiterea ar fi incontestabilă și discuția ar muri înainte de a se naște... Dar nu e vorba de naturalism, pentru că interpretarea e evidentă, numai că tăcută și ,cuminte" în raport cu firile obișnuite să reacționeze doar atunci când nervii sunt puternic excitați. S-a uitat
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
urmări. A ieșit, trudnic dar a ieșit, așa cum se știe, legea deconspirării dosarelor, s-a înființat instituția specializată de cercetare (CNSAS) și s-a pornit la lucru. La ce s-a ajuns? Până una alta la nimic altceva decât la compromiterea publică a unor persoane care, într-o măsură sau alta, s-au opus vechiului regim, făcând pentru aceasta pușcărie politică, sau măcar au schițat gesturi de opunere, de delimitare, formulând critici parțiale sau simple rezerve, sau scriind opere cu înțelesuri
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
-ne punând sub semnul întrebării comportamentul unui scriitor care a trecut în ochii contemporanilor drept un reper moral. Dar poate asta și urmăresc ,forțele din adâncuri", cine știe? A mai fost aruncat pe piață cazul Eugen Uricaru, țintindu-se și compromiterea instituției pe care o reprezenta, Uniunea Scriitorilor, taxată în necunoștință de cauză drept ,fosilă a comunismului". în cazul lui Doinaș cel puțin exista acel angajament, smuls în detenție, dar la Uricaru așa ceva nu există. Din nou este însă vorba despre
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
Pentru mentorul Junimii apropierea de un spirit rebel, inconformist se realiza mai puțin spontan. Cu toate acestea, ambele prietenii au arătat ce beneficii extraordinare a adus găsirea unei lungimi de undă comună. S-au repetat tentativele de a se obține compromiterea lor, născocindu-se intrigi. Titu Maiorescu s-ar fi supărat pe protejatul său din pricina unor pamflete publicate în gazeta conservatoare, servind o altă tabără politică și de aceea ar fi consimțit cu sânge rece să se desfășoare operația de lichidare
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
capăt tradiției ca omul de la Cotroceni să aibă dispute pe față cu presa. Se pare însă că la această tradiție țin în egală măsură și ziariștii care au intrat în ring cu Băsescu, și președintele însuși. Din această luptă de compromitere Traian Băsescu nu prea are șanse să iasă cu fața curată. Am însă și mai mari îndoieli că ziariștii care se luptă cu el vor avea de cîștigat, pe termen lung. Lui Traian Băsescu i-a intrat în cap că
Clasicizarea lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11617_a_12942]
-
un caz similar îl reprezintă opera unor pașoptiști), dar care a fost, la momentul afirmării lui Pușkin - sau Eminescu - depășit. Un termen mai propriu ar fi deci nu clasicism, ci realism. În istoriografia românească, teama față de acest termen, iscată de compromiterea lui, pe timpuri, de tratarea lui sociologizantă, nerevendicată în condiții noi, îngrădește, pînă astăzi, posibilitățile cercetătorilor, de unde tot felul de devieri în prezentarea nu doar a realismului (maniera artistică mult mai vastă și, în același timp, laxă, decît pare la
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
a lui Dumnezeu, simultan cu apropierea omului de Dumnezeu. De aceea, în lucrările sale de la maturitate, preferă să vorbească de „participare” (μετουσία), și nu de deificare, de îndumnezeire. Pare din ce în ce mai mult să fi evitat orice ar fi putut tinde spre compromiterea transcendenței necreate a lui Dumnezeu<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification ..., p. 231-232. footnote>. Sfântul Părinte Capadocian Grigorie de Nazianz a fost capabil să utilizeze conceptul θέωσιςului ca metaforă frecvent utilizată pentru creșterea omului în împlinirea în Dumnezeu. După cum
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Părinte Capadocian Grigorie de Nazianz a fost capabil să utilizeze conceptul θέωσιςului ca metaforă frecvent utilizată pentru creșterea omului în împlinirea în Dumnezeu. După cum spuneam, Sfântul Grigorie de Nyssa pare a fi fost conștient de ușoara și posibila tendință de compromitere a transcendenței și incomprehensibilității totale a lui Dumnezeu, compromitere adusă de implicarea terminologiei îndumnezeirii. Pentru el, terminologia „participării” (μετουσία) furnizează o cale alternativă pentru exprimarea relației noastre din ce în ce mai profunde cu Dumnezeu prin uniunea cu energiile Sale, în timp ce natura Sa rămâne
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
utilizeze conceptul θέωσιςului ca metaforă frecvent utilizată pentru creșterea omului în împlinirea în Dumnezeu. După cum spuneam, Sfântul Grigorie de Nyssa pare a fi fost conștient de ușoara și posibila tendință de compromitere a transcendenței și incomprehensibilității totale a lui Dumnezeu, compromitere adusă de implicarea terminologiei îndumnezeirii. Pentru el, terminologia „participării” (μετουσία) furnizează o cale alternativă pentru exprimarea relației noastre din ce în ce mai profunde cu Dumnezeu prin uniunea cu energiile Sale, în timp ce natura Sa rămâne cu totul dincolo de înțelegerea noastră<footnote Ibidem, p. 232
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
menținerii ei în seama altor forțe politice. Este evident că un succes al acțiunii concepute astfel ar fi însemnat anularea partidului însuși. Dar cum reducerea actualității lui Caragiale ține de sfera utopiei, riscul asumat era unul pur teoretic. Așa-zisa ,compromitere" a ideii de partid, imputată Partidului Liber-Schimbist, a însemnat de fapt o extindere a ei. După prăbușirea sistemului totalitar, partidele politice din Europa de Est au renăscut sub zodia romantismului, prin reeditarea formelor și formulelor mesianice practicate în secolul XX: lideri carismatici
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]