87 matches
-
e dipende în definitivă da questo atto di simbolică recinzione, si pone "un problemă cruciale per i paladini della cittadinanza globale o della democrazia senza frontiere: come può darsi una formă di governo senza confini?"17 Probabilmente la difficoltà di conciliare îl concetto di democrazia (di per sé fondato sul pluralismo delle opzioni di vită, delle concezioni morali e ideali, ecc.) con l'idea di una frontieră che chiude e preclude îl passaggio e îl contatto - segnando l'orizzonte ultimo del
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
quei processi - l'attuale democrazia inclusiva e pluralistă - dagli Stați nazionali nei quali essi și sono realizzati; mă lo Stato nazionale a sua volta è impensabile senza îl concetto di sovranità. E tuttavia, ad un'attenta riflessione, "è quasi impossibile conciliare le caratteristiche classiche della sovranità - un potere che è non solo fondativo e irrevocabile, mă anche duraturo e indivisibile, autorevole e capace di ispirare timore reverenziale, dotato di decisione e al di sopra della legge - con i requisiti del governo
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
la Conciliu și relațiile Bisericii Unite cu Sfanțul Scaun în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În absența unor cercetări pe aceste teme în istoriografia românească, autorii au lărgit conținutul studiului la o prezentare generală a primei adunări conciliare a lumii moderne precum și a participării Bisericilor orientale la lucrările acesteia. Volumul editează așadar jurnalul văncean, completat cu alte documente din arhivele ecleziastice (din presă sau din colecția Mansi), la care se adaugă memorialul călătoriei din 1886 a episcopilor români
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
adunați la Vatican între 1960 și 1965 pot fi socotiți pe drept cuvânt replici vii, descendenți fideli ai Părinților din primele secole, când, vorba lui Urs von Balthasar, „Biserica nu avea decât șaptesprezece ani”. Nici vorbă să idealizez efectele hotărârilor conciliare; ele se văd cu ochiul liber. Mai mult, chiar protagoniștii (Congar, Daniélou, viitorul Ioan Paul al II-lea, dar mai cu seamă De Lubac) și-au arătat foarte repede dezamăgirea pentru felul în care clerul și laicatul catolic au ajuns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Gaudium et spes). Charles Pietri a consacrat un studiu amplu „ecleziologiei patristice” în Lumen gentium, document care conține nu mai puțin de o sută douăzeci de referințe la Părinții Bisericii 252. Bineînțeles, nu cantitatea contează, ci spiritul care traversează documentul conciliar și care „rimează” perfect cu spiritul Tradiției patristice. Mă limitez aici la două exemple: 1. Primul capitol al constituției se intitulează „mysterium Ecclesia”. Aceste titlu e un întreg program - revoluționar, trebuie s-o spunem - și se înrădăcinează în meditațiile ecleziologice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
episcopi - și cu atât mai puțini preoți și laici - au priceput adevăratul sens al celebrului aggiornamento. Într-o Prefață scrisă în 1967, De Lubac notează: Decât să înmulțim exemplele despre actualitatea Părinților, mai bine aruncăm o privire asupra marelui aggiornamento conciliar: adevăratul aggiornamento, ale cărui rădăcini se află la baza textelor promulgate, cel care se realizează mai întâi în adâncime, printr-o credință primenită, nu spuma care se agită împrejur. Într-o foarte mare măsură, în toate sectoarele atinse de Conciliu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și pretențiile, medievale și premoderne, ale Bisericii catolice față de alte Biserici creștine, funcțiile și serviciile religioase. Infailibilitatea papei și idolatria pseudocreștină a persoanei pontifului vor face loc unei funcții petrine, aflată în slujirea întregii creștinătăți și în cadrul structurilor sinodale și conciliare; fundamentalismul biblicist, tendințele separatiste și provincialismul regional de natură protestantă vor fi respinse în favoarea unei Bisericii responsabile față de lume și a unei "libertăți a creștinului" iluminate, care nu manifestă nici orgoliu moralizator, nici intoleranță dogmatică; de asemenea, tradiționalismul ortodox oriental
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Nestorie, a scris Comparația între doctrinele lui Pavel din Samosata și acelea ale lui Nestorie (Comparatio dogmatum Pauli Samosateni et Nestorii). Se pare că Mercator a rămas la Constantinopol pînă la moartea sa și a publicat traduceri ale unor texte conciliare și ale unor opere grecești referitoare la controversele cristologice din acea epocă. Bibliografie. Ediții: PL 45. Studii: S. Prete, Mario Mercatore, polemista antipelagiano, Marietti, Torino, 1958. 3. Quodvultdeus Acest nume era destul de răspîndit în Africa creștină din secolele V-VI
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
istoric al mișcării de idei. Nicolaus Cusanus a fost considerat o lumină a Bisericii, cărturarul care a avut menirea extraordinară de a săvârși una dintre cele mai mari comuniuni spirituale cu Bizanțul și cu învățații acestuia. Adept convins al „doctrinei conciliare”, el a introdus în viața bisericii un regim constituțional. În De concordantia catholica susține constituționalismul în viața ecleziastică, fiind influențat de mediul în care s-a format. Să amintim că William Occam, Marsilio din Padora și Dietriech von Nieheim i-
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
adunați la Vatican Între 1960 și 1965 pot fi socotiți, pe drept cuvânt, replici vii, descendenți fideli ai Părinților din primele secole, când, vorba lui Urs von Balthasar, „Biserica nu avea decât șaptesprezece ani”. Nici vorbă să idealizez efectele hotărârilor conciliare; ele se văd cu ochiul liber. Mai mult, chiar protagoniștii (Congar, Daniélou, viitorul Ioan Paul al II-lea, dar mai cu seamă De Lubac) și-au arătat foarte repede dezamăgirea pentru felul În care clerul și laicatul catolic au ajuns
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
la Gaudium et spes). Charles Pietri a consacrat un studiu amplu „ecleziologiei patristice” În Lumen gentium, document care conține nu mai puțin de o sută douăzeci de referințe la Părinții Bisericii. Bineînțeles, nu cantitatea contează, ci spiritul care traversează documentul conciliar și care, el, „rimează” perfect cu spiritul Tradiției patristice. Mă limitez aici la numai două exemple: Primul capitol al constituției se intitulează „mysterium Ecclesia”. Aceste titlu e un Întreg program, revoluționar, trebuie s-o spunem, și se Înrădăcinează În meditațiile
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
episcopi - și cu atât mai puțini preoți și laici - au priceput adevăratul sens al celebrului aggiornamento. Într-o Prefață scrisă În 1967, De Lubac notează: „Decât să Înmulțim exemplele despre actualitatea Părinților, mai bine aruncăm o privire asupra marelui aggiornamento conciliar: adevăratul aggiornamento, ale cărui rădăcini se află la baza textelor promulgate, cel care se realizează mai Întâi În adâncime, printr-o credință primenită - nu spuma care se agită Împrejur. Într-o foarte mare măsură, În toate sectoarele atinse de Conciliu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Cristian (27.III.1968, Săveni), eseist, traducător și poet. După absolvirea Liceului „A. T. Laurian” din Botoșani, urmează Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (1987-1989) și Facultatea de Limbi Clasice (1989-1993) la Universitatea din București și studii teologice la Seminarul Conciliar din Madrid (1991-1992). În 1994 și 1995, este asistent de limba și literatura greacă la Universitatea din Timișoara; în 1995 și 1996, pregătește un doctorat la Universitatea Paris IV-Sorbona (Le Moine et la mort. Enquête sur les récits du mort
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
e mai puțin simpatică, dar orice meserie bine îndeplinită!. - Eu îl fac uneori renegat, în glumă. Mă trimite la Pinacotecă să văd Pădurea noastră, brevet de iubirea solului natal. - Da, brevet bun! zise Mini. Greg al tău are spirit de conciliare și în pictură. Dacă cumva ai rămas la Courbet cu gustul peisagiului, te satisface prin liniștea limpede a naturei - și este destul de modern ca factură pentru cei care vor modernism. O împăcăciune cinstită a celor două formule. - Pe prinț l-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dispuși și gata pentru a asculta mărturisirea credincioșilor” pentru ca, prin același sacrament al reconcilierii, să li se anunțe tuturor vestea cea bună. Perioada imediat următoare Conciliului s-a evidențiat prin intenția de a aplica deciziile și principiile stabilite de către părinții conciliari. Un instrument util în acest sens a fost elaborat de Papa Paul al VI-lea, în anul 1973, Ordo Paenitentiae, care dorea să vină în ajutorul confesorilor și al penitenților, prezentând exigențe, principii și norme de celebrare a sacramentului. Papa
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
17; 2Cor 8,21). Și încă: „Verificați fiecare lucru și rețineți ceea ce este frumos” (1Tes 5,21). Preoții știu că frumusețea, în timp ce în mod uimitor este neactuală, este absolut necesară pentru viața omului: „Această lume - au spus-o artiștilor Părinții conciliari de la Vatican II - în care trăim are nevoie de frumusețe pentru a nu cădea în disperare. Frumusețea, ca și adevărul, pune bucurie în inima oamenilor și este un rod prețios care rezistă distrugerii timpului, care unește generațiile și le face
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
și instrumentiștilor neprofesioniști, ele nepresupunând abilități deosebite. 4.6 Muzica sacră și Conciliul din Trento Conciliul din Trento a avut loc între anii 1545 și 1563 și a fost convocat pentru a rezolva problema reformei protestante. Spre sfârșitul sesiunii, părinții conciliari au discutat și reforma muzicii sacre. După cum am văzut, muzica a atins perfecțiunea în arta polifonică, ajungându-se la un superb florilegiu de opere, autori și școli. În muzica sacră, însă, dincolo de incontestabila valoare artistică a compozițiilor, au avut loc
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pronunță „Sabaoth” iar altă voce, „Gloria tua”, obținându-se un produs sonor bâlbâit și deranjant ... Trebuie să înlăturăm, deci, din biserică aceste modalități corupte și să introducem acea muzică ce mișcă spiritul spre pietate și devoțiune. În fața acestei situații, părinții conciliari, preocupați mai mult de problemele și urgențele de natură teologică și disciplinară în fața reformei lui Martin Luther, au elaborat, totuși, câteva directive referitoare la muzică, ce pot fi rezumate în trei obiective principale. Prima se referă la eliminarea din cântecul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
secolul al XV-lea, cererile de reformă ecleziastică includeau o reîntoarcere la simplitatea cântecului gregorian, în opoziție cu artificiile luxoase ale polifoniei. În 1538, de exemplu, episcopul de Modena a interzis cu desăvârșire execuția muzicii polifonice în catedrala sa. Părinții conciliari din Trento erau pe punctul de a cădea și ei pradă acestei atitudini, în acest context născându-se și o legendă conform căreia polifonia a rămas în sânul bisericii romano-catolice, legendă care astăzi nu mai are niciun fundament. Se povestește
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
care astăzi nu mai are niciun fundament. Se povestește că prelații adunați în conciliu intenționau să abolească cu totul polifonia din cadrul cântului bisericesc. Aflând de acest lucru, G.P. da Palestrina a compus imediat o misă (Missa Papae Marcelli) pentru părinții conciliari. Misa a plăcut așa de mult și textul sacru a fost tratat într-o manieră așa de respectuoasă, încât papa și episcopii și-au schimbat părerea. Chiar dacă Missa Papae Marcelli nu a fost compusă cu ocazia conciliului (a fost scrisă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fost scrisă în jurul anului 1562 și coincide cu sfârșitul conciliului), ea cuprinde în mod exemplar calitatea inteligibilității textului invocată de comisia de cardinali care se ocupa de reforma muzicii sacre. A compune în stil polifonic, respectând comprehensibilitatea textului, conform directivelor conciliare, a constituit în acea perioadă modul de a realiza o misă sau un motet. Documente ale arhivei domului din Milano dovedesc că episcopul cardinal Boromeu l-a obligat în mod explicit pe capelmaistrul său, Vincenzo Ruffo, să compună o misă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Gonzaga (care i-a cerut o misă pentru capela muzicală a palatului său), îl întreba cum ar fi dorit-o: scurtă, lungă, sau compusă în așa fel încât să se înțeleagă cuvintele. 4.7 Modelul palestrinian După cum am văzut, părinții conciliari au avut păreri diferite față de muzica polifonică: unii erau pentru abolirea completă, alții pentru o reformă adecvată. A învins părerea celor din a doua categorie. În acest sens, a fost propusă, drept model, polifonia lui G.P. da Palestrina (1525-1594), muzician
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
numeroși teoreticieni, în mod particular de Johann Joseph Fux, care și-a fundamentat pe acest stil studiul său asupra contrapunctului, unul din textele sale fiind cunoscut sub numele de Gradus ad Parnassum (1725). Muzica lui Palestrina a încarnat pentru părinții conciliari sentimentul religios dorit de Conciliul din Trento iar pentru posteritate a constituit unul dintre idealurile cele mai pure și mai armonioase ale cântecului sacru catolic. Această convingere își găsește ecoul într-o frază a muzicologului german Peter Wagner, care a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
De fapt, după o lungă dezbatere, animată de tendințe diferite și polemice, în anul 1967, s-a ajuns la elaborarea unui text definitiv: este vorba de Musicam sacram. Textul, chiar dacă nu are un caracter unitar, respectă spiritul și principiile constituției conciliare și este evidentă intenția explicit pastorală, motiv pentru care și astăzi este principalul punct de referință pentru cei ce sunt chemați să-și desfășoare activitatea în domeniul muzicii sacre. După Musicam sacram au mai fost și alte intervenții magisteriale, dar
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
persoane la o existență decentă și responsabilă. 1.1.1 Discursul despre conștiință: Gaudium et spes 16 La acest punct, intenția noastră este să facem o scurtă trecere în revistă a elaborării conceptului de conștiință care a constituit obiectul dezbaterilor conciliare (în cadrul Conciliului Vatican al II-lea), fiind conștienți de faptul că „o cunoaștere a istoriei unui document magisterial, motivațiile care i-au determinat apariția, situațiile la care se referă, exigențele la care vrea să răspundă, discuțiile care au contribuit la
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]