419 matches
-
Istoria lecturii, lucrați acum la o carte despre bibliotecă... R.: Nu știu încă ce va fi această carte. Deocamdată, se numește Biblioteca, noaptea. Mă gândesc la o bibliotecă în acel moment când reflecția, calmul, posibilitatea de a accede la memoria conjunctă devine mai evidentă. Îmi pun întrebări în jurul ideii de bibliotecă și al acestei organizări a universului. Sper ca în această carte să găsesc, într-un fel, răspunsuri. Î.: Am vorbit despre plăcerea lecturii. N-am vorbit de pericolele care - spun
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
apar însă în contexte expresive, de pildă într-o construcție în care partenera e obiectualizată - a-și trage gagică: "A. M. și-a tras gagică nou-nouță" (EZ 10.082003) - sau cu gagiu construit ca un veritabil termen de rudenie, cu posesivul conjunct: "după aia se duce acasă la bărbat-su sau gagiu-su" (cinemagia.ro). Sînt interesante și devierile de la constrîngerile stilistice descrise mai sus: cazurile în care inadecvarea e intenționată, urmărindu-se șocarea cititorului, producerea de efecte comice. Cineva poate folosi
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
masa și orizontul. În raport cu reperele generale (unda și secvența), profilul și volumul particularizează unda, într-o cuprindere de registru de înălțimi și nivele (moduri) de pulsație; masa și orizontul particularizează secvența, într-o surprindere de pachete de înălțimi și durate conjuncte. Ne vom referi la fiecare reper particular. Profilul este un reper calitativ de ordin prim, dat de orientarea între două margini sau zone de cuprindere. Marginile spațiale sunt denumite ca zone de registru în plan vertical: acut (în-sus) și grav
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
sfârșit), care de fapt maschează (nuanțează) o creștere a duratei până-cândului. o Masa este un reper cantitativ de ordin prim, pe aspectul de ipostaziere secvențială a formei de undă. Se are în vedere numărul de înălțimi împachetate și de durate conjuncte într-o secvență. Înălțimile dintr-un pachet sunt simultane și/sau succesive, însă doar prin conjuncție temporală. Aceasta înseamnă că, exceptând prima articulare a secvenței, oricare înălțime ulterioară survine înainte ca cea anterioară să se fi terminat. Pe acest fond
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
în-conjuncție („clipite” în momentul unei secvențe). Literar, convenind denumirea sunetului cu termenul de son, exprimăm masa prin sufixele generice de mono și pluri, sau cu cele particulare, indicând numărul înălțimilor în-pachet(ate): bison, tri-, tetra- etc. Exprimarea duratelor fiecărui son conjunct într-o secvență trebuie făcută în raport cu întreaga durată a ei. De exemplu: în registrul de octavă, fiecărei H (do, re, mi) i se asociază o durată cu valori exprimate în secunde. În această formulare valorile numerice pozitive reprezintă duratele efective
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
masei cu o înălțime, la bison). Variabilitatea masei întregii secvențe, derulate în trei clipe, se poate exprima acum. Rezumativ, fără a mai descrie modificările (clipă de clipă), masa acestei secvențe se exprimă prin numărul tuturor înălțimilor și cel al duratelor conjuncte diferite, aplicându-se reductibilitatea: oricâte durate egale și/sau simultane echivalează numeric cu una: (do și mi având aceleași valori de durată, de 3). Într-un alt exemplu, o secvență descrisă de formularea, rezumativ, are masa, deducând că duratele din
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
este necesar ca acesta să prezinte un caracter de variabilitate pe un fond de continuitate, derulându-se în minimum două clipe. Dar și atunci când exprimăm sintetic un profil ale cărui variații subântind totuși o singură direcție (chiar dacă nu avem durate conjuncte), putem spune că ea exprimă un aspect de orizont interior al secvenței pe care o desenează. În concluzie, pe un fond de continuitate temporală sau sintetică, modificările sau variabilitatea unui secvențe condiționează ineluctabil aspectarea orizontului ei interior. N.B. Despre o
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
de acut/grav, iar într-un ambitus sonor temporal distingem durate lungi/scurte, tot astfel și pe dimensiunea masei sonore, perceptibilă prin aspectele de mult/puțin, putem asimila conceptului de registru cantitativ numărul de unu sau mai multe sunete împachetate/conjuncte (într-o clipă, secvență sau șir). Articularea într-un registru sau altul de masă sonoră este reperabilă formal prin conceptele generice de mono- și pluri- vocalitate. În raport cu Vf (care poartă imaginea unui singur/același DMz odată), registrele masei aspectează cantitativ
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
pare felul în care textul final urmărește să producă sugestia oralității, a comunicării directe - în vreme ce textele de bază aplică adesea cu stîngăcie procedeele specifice codului scris. Textul revizuit e mai fragmentat, conține mai multe propoziții scurte, ba chiar generalizează formele conjuncte și eliziunile acolo unde autorii scrisorilor, probabil din dorința de a se conforma unei tendințe a stilului "înalt", le evită:"să o pot strînge în brațe" e rescris "s-o pot strînge-n brațe"; în loc de "nu aș fi scris" apare "n-
Scriere și rescriere by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17300_a_18625]
-
indexul general, și un index de toponime și unul de antroponime; în lista generală sînt cuprinse toate formele în care apare cuvîntul în texte (flexionare, cu articol, ca variante regionale, cu variații grafice etc.); de asemenea, în combinările cu forme conjuncte (zicându-i-se, n-ai, bolțile-s, c-acolo-i, ș-așa). Lista propune, de exemplu, pentru un substantiv (inclusiv pentru adjectivul corespunzător) intrările barbat, bărbat, barbată, bărbată, bărbate, bărbatu, bărbatu-meu, bărbatu-tău, bărbatul, bărbatului, barbați, barbații, bărbații, bărbaților
Despre un CD și despre posibilele lui întrebuințări lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16668_a_17993]
-
salariaților. 3.1. Răspunderea unipersonală. Răspunderea patrimonială este de regulă una individuală. Aceasta se stabilește În sarcina unui singur salariat care este vinovat de producerea pagubei prin fapta sa proprie. Aceasta este forma tipică a răspunderii patrimoniale. 3.2. Răspunderea conjunctă este răspunderea patrimonială În care un singur prejudiciu este cauzat din vina mai multor salariați. Codul muncii republicat, În art. 255 dispune : ,, Când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește În raport cu măsura În care
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
și, atunci când este cazul, și În funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.’’ Jurisprudența a reținut că Într-un asemenea caz angajatorul nu poate pretinde obligarea tuturor salaraților implicați la plata sumei globale, de vreme ce este vorba de o răspundere patrimonială conjunctă și nu una solidară. În literatura de specialitate se susține că ,,răspunderea patrimonială conjunctă este tot o răspundere personală dar ea reprezintă o multitudine de răspunderi individuale ale unor persoane cu vinovății concurente În producerea prejudiciului unic. Măsura În care
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
a reținut că Într-un asemenea caz angajatorul nu poate pretinde obligarea tuturor salaraților implicați la plata sumei globale, de vreme ce este vorba de o răspundere patrimonială conjunctă și nu una solidară. În literatura de specialitate se susține că ,,răspunderea patrimonială conjunctă este tot o răspundere personală dar ea reprezintă o multitudine de răspunderi individuale ale unor persoane cu vinovății concurente În producerea prejudiciului unic. Măsura În care fiecare persoană a contribuit la producerea pagubei este determinată atât de fapta ilicită În
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
s-a contribuit la producerea prejudiciului este greu de stabilit, legiutorul a recurs la criterii obiective cum ar fi salariul net al angajatului la data constatării pagubei și la timpul lucrat de acesta de la ultimul inventar. O astfel de răspundere conjunctă este reglementată de art. 27 alin. 2 din Legea nr. 22/1969 conform căruia, ,,dacă nu se poate determina măsura În care fiecare a contribuit la producerea pagubei, despăgubirea se repartizează Între cei În cauză proporțional cu cîștigul mediu al
Răspunderea juridică în dreptul muncii - Inspecţia muncii -Jurisdicţia muncii by Ioan Ciohină - Barbu, Adrian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Administrative/91633_a_93464]
-
astfel, neapărat el a respectat manuscrisul (sau i-a scăpat corectura de și pentru deși, de cât pentru decât - pe care o va face la ediția a patra). Convorbirile au respectat, însă, și ele manuscrisul lor, cu deși, decât. Formele conjuncte din Convorbiri indică ulterioritatea manuscrisului (variantei) pentru revistă: problemele de ritm sunt rezolvate în versurile anterioare, mai ales prin clauzula M'a-făr-me-cat, dar și prin formele fără iotacism scân-te-e, fe-me-e, / E-to-tuș-alt-fel (remarcă de trei ori -e plin), iar aici se
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
pe care Titu Maiorescu le preia în primele 3 ediții: De aceea, una-mi este mie / De-ar vorbě, de-ar tăcč, exact invers decât în CL (Deaceea, de ar, de ar). Este exemplu de cratimă care nu creează forme conjuncte ci indică citirea / recitarea silabică. Eminescu are, în finalul Satirei II (dar și în alte poeme, grafii din Convorbiri): teamă-mi e ca nu cum-va; Laudele lor de sigur m'ar măhně peste mĆsură forme analitice, dezlegate, indicând accente
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
elaborate - și până în volumnul V al său (1958), dedicat variantelor la postume, are corect, eminescian. „O,'nțelepciune, ai aripi de ceară..." - dar edițiile de după el au „O,-nțelepciune..." Ce marchează, aici, cratima? Funcția universală a ei este să indice formele conjuncte (legate), dar cum să legi două cuvinte după virgulă?! Inutil să spun că Gheorghe Doca citează în ambele moduri, cu apostrof și cu cratimă. (Oricum, tot e bine că nu are ca alții: „O,-'nțelepciune...") In general prin punctuația sa
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
sub pecetea tainei și a titulaturii de „mormânt”. Cine dezgropa secretul, „osemintele”, devenea „o hienă” (faire la hyène)5. Semn al încrederii depline în determinarea astrală a umanității (o idee preluată tot din filosofia ocultă), orice întâlnire căpăta caracterul unei „conjuncții”. Un „sic” în vorbire semnala un adevăr, iar adagiul „sicissime” îi sublinia caracterul irefutabil ș.a.m.d. Trebuie însă spus din capul locului că toată această aducere a arcanelor oculte într-o vie de bohème depășea caracterul juvenil-parodic, vizibil, de
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
trei forme de apostrof vor fi mult mai frecvente decât la Alecsandri ori la alți poeți contemporani. Desigur, fiecare caz în parte necesită o analiză specială. Apostroful eminescian nu însemnează numai căderea unei vocale, ci și natura atingerii cuvintelor, formele conjuncte sau disjuncte. Apostroful larg arată, cum se poate vedea și din exemplele de mai sus, căderea unei vocale dar menținerea, totuși, a pauzei între cuvinte, adică formele disjuncte se păsterază chiar dacă ritmul sau situația gramaticală cere eliziunea. Această pauză specială
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
perfectul simplu dacă nu ținem cont de notația apostrofului. Eminescu, de pildă, are în Almanahul România Jună, pentru Luceafărul, vv. 29-30: Și pas cu pas pe urma ei Alunecă'n odaie Lipsa spațiului nu dă loc la pauză cerând forme conjuncte sudate cu accent pe -ă ca pentru perfect simplu. (Autorul acestor rânduri nu are pregătire lingvistică specială și evită cât poate limbajul de specialitate în dorința expresă de a explica faptele cultural, generic nu specific.). Perfectul simplu este, însă, un
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
ortodoxă putiniană. Nu doar originea de neam, de stat și de cultură, în care însăși confesiunea ortodoxă s-a înscris la noi ca un factor coagulant al valorilor europene integrative, ci tot ceea ce ne recomandă în istoria europeană ne plasează conjunct în cadrul mișcării ei centripete. E drept, am iradiat, în năzuința noastră creativă, în spații trans-est-europene, dar nu am rămas țintuiți în proiecte străine orizontului nostru formativ. Încât, apartenența nu trebuie să o mai demonstrăm, deși trebuie să o întreținem permanent
COMENTARII ASUPRA ARTICOLULUI „CREŞTINISM ŞI CAPITALISM” DE PROF. VIOREL ROMAN de ION HUMĂ în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370240_a_371569]
-
vorba aici de a pune problema românității și americanității profesorului Andrei Codrescu în termenii unei „logici dinamice a contradictoriului” (cum o numea Ștefan Lupașcu) ori a logicii paraconsistente fundamentată de brazilianul Newton C.A. da Costa: aceea care admite punerea conjunctă la un loc în mod valid a unei propoziții și a negației sale. În logica sa paraconsistentă, Andrei Codrescu este și nu este român, ceea ce înseamnă că nu este mai mult american decât român. „PROF PE DRUM”, replică la „On
ANDREI CODRESCU: Transparenţa S.U.A./U.S.A. transparence (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339585_a_340914]
-
cartofi dulci tăvăliți prin unt și pesmet. La asemenea surpriză, tăcură siderați clipe în șir, răstimp în care Patriarhul, adevărat Pater tacticos, împărțea porții din cele două delicatese. Concomitent, amfitrionul cantemirist dichisea cu vin cana fiecăruia. Că bucuria revederii era conjunctă cu plăcerea produsă de festin o dovedea și faptul că nimeni nu avea telefonul mobil deschis, că eludau recomandările familiei de a fi ponderați, de a se retrage devreme pentru somn, de a... ș.a.m.d. Ceva timp vocile beneficiară
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
ca precoce înainte de 18 ani și tardivă după 30-35 de ani. Starea de sănătate mintală a membrilor familiei depinde, în egală măsură, de tipul de familiei, funcțiile și atmosfera familială. În ceea ce privește tipul de familie, distingem: familia nucleară, formată din membrii conjuncți și copiii care rezultă; familia lărgită, în care, pe lângă membrii mai sus numiți, apar copii adoptați, rude sau prieteni; familia dezorganizată prin decesul unui membru al cuplului conjugal, divorț sau separație; concubinajul. Grupul familial îndeplinește o serie de funcții, și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
anumită mentalitate atât pentru medic și personalul de îngrijire, cât și pentru bolnavi aflați în suferință. Aceasta va construi o anumită atmosferă relațională între medic și bolnav, dincolo de aspectele vizibile ale actului medical. Responsabilitatea este corelată cu încrederea. Ele sunt conjuncte și creează o alianță secretă, interioară, simpatetică între medic și bolnav, încrederea este o prelungire a speranței către certitudine, convingerea că medicul salvator poate reda sănătatea bolnavului. Acestea construiesc etica medicală. Înțelesul eticii medicale este însă o idee și o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]