88 matches
-
suntem într-un regim de neutralitate a statului în plan religios, în sensul că niciun cult nu este privilegiat, nu avem o biserică de stat, ci toate cultele sunt egale în fața legii. În același timp, această neutralitate este, cum spuneam, conotată pozitiv, în sensul că statul vine în întâmpinarea fenomenului religios. Secretarul de Stat pentru Culte are nevoie și de o doză consistentă de diplomație, precum și de multă, foarte multă experiență politică pentru a discerne între interesul societății per ansamblu, nevoile
DESPRE VIZIUNEA DOMNULUI VICTOR OPASCHI – SECRETAR DE STAT PENTRU CULTE, CU PRIVIRE LA RAPORTURILOR DINTRE STAT, BISERICĂ ŞI CULTE RELIGIOASE, ÎN ROMÂNIA CONTEMPORANĂ… PARTEA A II by http://confluente.ro/stelian_gombos_1434955777.html [Corola-blog/BlogPost/365923_a_367252]
-
au participat 89 de țări (număr care depășește evident numărul țărilor europene). Conceptul pavilioanelor, profesionalismul, arhitectura standurilor, strategia de promovare s-au pus în slujba scopului mărturisit de a se detașa. Bienala, prin conexiunile ei reale și valabile, este dens conotată politic și social, promovând artiști și exponate care pot rezista unei analize estetice exigente. Pavilionul israelian a fost centrat anul acesta pe creația lui Tsibi Geva sub titlul Arheologia prezentului. Propunându-și o basculare a stilului său inconfundabil cu impactul
VENEŢIA 2015 de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1451086564.html [Corola-blog/BlogPost/370128_a_371457]
-
suntem într-un regim de neutralitate a statului în plan religios, în sensul că niciun cult nu este privilegiat, nu avem o biserică de stat, ci toate cultele sunt egale în fața legii. În același timp, această neutralitate este, cum spuneam, conotată pozitiv, în sensul că statul vine în întâmpinarea fenomenului religios. Secretarul de Stat pentru Culte are nevoie și de o doză consistentă de diplomație, precum și de multă, foarte multă experiență politică pentru a discerne între interesul societății per ansamblu, nevoile
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo by http://uzp.org.ro/statul-roman-nu-este-un-stat-laic-despre-viziunea-domnului-victor-opaschi-secretar-de-stat-pentru-culte-cu-privire-la-raporturilor-dintre-stat-biserica-si-culte/ [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
neabătut campania mediatică „Tehnocrații nu iubesc oamenii”. Construită la comanda lui Liviu Dragnea, ea se trage din aceleași minți creative care i-au făcut lui Victor Ponta campania „Mândru că sunt român”. Pe scurt, tehnocratul este un termen care trebuie conotat negativ în permanență, astfel încât în mintea oamenilor să declanșeze o spaimă cataclismică. Vă mai amintiți cum Victor Ponta le trimitea pensionarilor fluturași electorali, atașați la talonul de pensie, cum că „străinul” Iohannis le va lua din bani? Priviți câteva seri
Rapița și japița. Cioloș iese la atac by https://republica.ro/rapita-si-japita-ciolos-iese-la-atac [Corola-blog/BlogPost/338098_a_339427]
-
că cele mai autentice sunete pe care le scoate fragilul său instrument poetic, făurit de însuși junele-i posesor,în domoală uitare de sine și în fecundă naivitate, sunt cele închinate vârstei matinale, zorilor ființei. Simțământul copilăriei apare cu finețe conotat în misterioasa lui tăcere luminos-umbroasă, raportată la profunzimi: "Copilăria, -/tăcerea ei mă înspăimântă,/ umbrele luminii se sting/ adormite pe brațele adâncului" (În regăsirea copilăriei). Sau cu o grațioasă efeminare: " Acolo mă caut / în cosița despletită/ a copilăriei" (Acolo mă caut
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1438263459.html [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
cu un accent crescut în timpul crizei financiare din 2008, economiile datornice ale Europei de sud le-au adus Portugaliei, Italiei și Greciei acronimul denigrator PIGS (eng.: porci), o semnificație aflată în opoziție explicită cu țările BRICS (de la „bricks”=eng., cărămizi, conotate pozitiv) și desemnând implicit acuză unei europenități deficiențe. Stereotipurile rasiale generate în acest proces au reactualizat noțiuni familiare din secolul al XVIII-lea despre sudul catolic și feudal, democrații suferinde și loialități de familie și clan ce împiedică funcționarea statului
Mai multe Europe. De la mistica uniunii la (geo)politica diferențelor () [Corola-website/Science/296076_a_297405]
-
orășelelor (ficționale, dar "tipice") din Statele Unite (Blue Velvet și serialul de televiziune Twin Peaks) sau ale marilor metropole (Lost Highway, Mulholland Drive). În decursul îndelungatei sale cariere, Lynch a dezvoltat o abordare consistentă a povestirii și un stil vizual (adesea conotat că "lynch-ian") pe care spectatorii din lumea întreagă le recunosc imediat. Deși nu a fost niciodată un factor major al vânzărilor, Lynch a fost un favorit permanent al criticilor de film și are un număr impresionant de fani devotați. Lynch
David Lynch () [Corola-website/Science/303045_a_304374]
-
că expresiile lexicale adverbiale într-un mod + adjectiv ocupă, în general, poziția unui circumstanțial de mod propriu-zis). Sinonimia adverbialelor (adverbe nemarcate morfematic care au un corespondent adjectival, adverbe sufixate, expresii lexicale adverbiale) este, de cele mai multe ori, contextuală: unele adverbiale sunt conotate stilistic (la modul, la (un) mod, în manieră, într-o manieră, de o manieră sunt preferate în limbajul jurnalistic, categorizatorii conținând substantivul chip sunt arhaizanți și prețioși, multe adverbe în -mente și -icește și unele adverbe în -ește apar ca
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
anterior, cu un eveniment notoriu petrecut în altă parte etc.). (7) Richard Barthes (1964) detașează două funcții principale ale textului raportat la imagine: de fixare și de legătură. „Textul nu mai urmărește identificarea imaginii, ci interpretarea. El împiedică dezvoltarea sensurilor conotate, orientează cititorul spre semnificațiile posibile ale imaginii, îl determină să abandoneze unele semnificații și să rețină altele”. (R. Barthes, 1964, p. 32) Partea a II-a SCRIITURA ÎN MIȘCARE - GENURILE JURNALISTICE Putem lua în posesie lumea în care trăim prin
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
onirice. Visul în care nimeni altul decât Ioan Petru Culianu, moștenitor imaginar al uriașei biblioteci a lui Franz Cumont, se pregătește să o ducă la București, condensează, în fond, nu numai hiperbola unei dorințe neîmplinite, ci și o structură analogică conotată pozitiv, în continuare deschisă față de posibilitatea ca biblioteca sa să ajungă în cele din urmă, printr-un mai tânăr „moștenitor”, la București. „Mi-ai spus: Nu, biblioteca asta o trimit în țară, la București...». Îmi aduc aminte că vestea m-
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ca sensibilitate, neosimbolist ca tehnică: corespondențe, cuvinte-simboluri, muzicalitate, sinestezii etc.), care a asimilat o întreagă istorie culturală, astfel încât „fiorul liric” (invocat, bunăoară, în arta poetică Eseu pe o temă dată sau Despre fiorul liric) se înfășoară într-o bogată imagerie conotată livresc și intertextual: „Iată, așadar, câteva posibile modele de poem despre buha mare,/ despre cucuveaua comună, despre huhurezul mic,/ despre bufnița polară sau ciuful de pădure,/ care cuibărește în pâlcurile de fagi și stejari,/ urcând și pe vârfurile râurilor.// Despoticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
și prin tranzitivitatea declarației emoționale, care invită cititorul la coparticipare. Montajele pe marginea realităților întâlnite au o dublă motivație: pe de o parte, livrarea de informații noi, antrenante și utile, pe de altă parte, valorizarea acestora în funcție de canoanele unei etici conotate ideologic. Referința constantă de-a lungul diverselor peripluri rămâne acel „acasă”-centru, printre ale cărui calități s-ar număra, nu în ultimul rând, valorile socialist-comuniste, pe care reporterul le împărtășește patetic. O profesiune de credință, relevantă în primul rând stilistic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
punct, însă, dezvoltarea lor începe să erodeze cadrul simbolic tradițional în interiorul căruia crescuseră și să intre în conflict cu umanismul progresist sub egida căruia fuseseră primite. Acestea intră în conflict mai ales cu ideile de "persoană" și de "natură umană", conotate puternic de o semantică religioasă și morală. Asocierea dintre știință și progresul uman nu mai este atât de evidentă și imediată ca înainte. Se înțelege că tehno-știința ascunde câteva capcane din moment ce devine din ce în ce mai manipulatoare și urmează să aducă atingere esențialismului
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
compensatorii, întregindu-se reciproc. Colateral intervine și dimensiunea estetică. "Versurile descriu spațiul de detenție în cîteva dimensiuni fundamentale: foamea, frica, bătaia, frigul. Înlăuntrul lui, condamnatul își construiește un univers compensatoriu: divinul, prezent, dătător de speranță, martor al suferinței, și gardianul, conotat negativ, sursa privațiunilor. La mijloc eul, suferind, abandonat."65 Printre temele frecvent întîlnite apare motivul încarcerării, condamnarea nedreaptă: "Pentr-un portofel furat/ șapte ani m-au condamnat/ șapte ani și-o zi în plus/ să n-am dreptul la recurs
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
imediat. Se numesc de îndată vinovații, respectiv salvatorii, și se oferă generos cheia care urmează să deschidă ușor toate ușile. Ideologiile și propaganda vin în întâmpinarea unei aspirații fundamental umane de „rezolvare“ a tuturor problemelor lumii. Această aspirație, de regulă conotată spiritual, va eșua ori de câte ori se fixează în soluții palpabile, făurite „politic“, după chipul și asemănarea omului. Astfel, soluțiile aduse de sisteme social politice care se dezic programatic de orice influență a religiosului (excluzând explicit această dimensiune din sfera propriului mesaj
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
morfologică a aceluiași cuvânt (la fel ca în cazul substantivelor comune, bunic-bunică). De obicei, antroponimele, în special prenumele, se organizează în perechi masculin-feminin: Ion-Ioana, Maria-Marin. Se pot forma nume proprii de genul feminin și de la numele de familie, acestea fiind conotate stilistic (umoristic sau depreciativ): Ionescu-Ioneasca, Vasileanu-Vasileanca. 3.5. Centrul este un pronume Unele pronume pot marca una sau mai multe trăsăturile phi. În categoria pronumelor personale, care marchează categoria persoanei, unele marchează genul și numărul, iar altele, doar numărul. Pronumele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de rezultate, iar alei mele, cca 300. Prin comparație, alor mei are cca 15000 de rezultate, iar alor mele, cca 4800 de rezultate. Așadar, al are forme de genitiv sau dativ singular, alui și alei, dar ele sunt rare și conotate stilistic (familiare sau colocviale). Exemplele standard sunt cu postpunerea posesivului și nemarcarea cazului la al. Conform lui Avram (2001: 100), formele alei și alui au caracter regional: "deprinderi regionale fac ca unii vorbitori să folosească o singură formă, invariabilă după
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
situ, în vechiul oraș-capitală, împăratul era omagiat pentru victoriile sale militare și reprezentat de statui (în forumuri) sau în altoreliefuri (frizele care ornau frontoanele arcurilor dedicate lui). Maiestatea imperială romană și puterea erau exprimată și prin acest limbaj iconografic, bogat conotat și foarte eficient în ce privește (co)memorarea triumfului, dar și în transferarea semnificației lui în imaginarul colectiv. Spre exemplu, procesiunea soldaților înarmați care îl însoțea pe împărat atunci când acesta trecea linia perimetrului "sacru" al cetății (pomœrium) simboliza un mod de utilizare
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și relația de sinonimie instaurată între reformulare și parafrază, așa cum figurau ele împreună, încă din Antichitate, în numeroase tratate de retorică. Dacă, inițial, parafraza punea în discuție păstrarea condiției de adevăr între două propoziții considerate echivalente, iar reformularea era adesea conotată negativ, ca practică pedagogică cu funcție explicativă și imitativă, ce generează doar simple copii ale textului original, în lingvisticile actuale cele două cuvinte apar fie asociate, fie separate. La R. Jakobson, reformularea apare ca o manieră de a interpreta semnul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
numele grecesc al determinării vizuale), despre care vorbesc filozofii atunci când invocă deschiderea conștiinței, este, de fapt, imaginea plastică, spațială, a efectului temporalității asupra modului de apariție al lucrurilor. Impresia originarătc "Impresia originară" Limitele orizontului conștiinței sunt „hotărâte” de jocul temporalizărilor conotate afectiv. Husserl subliniază în analiza din Lecții pentru o fenomenologie a conștiinței intime a timpului, plecând de la percepția unui sunet, regimul ecstatic al asimilării oricărui fragment de melodie în termeni de protenție, stază, retenție. „Distincția introdusă de Husserl între un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
altă parte utilizează același topos în corelație cu tematică timpului istoric ce ritmează evoluția întregii umanități, a civilizației. Atât la nivelul individului, cât și la cel al colectivității, prezentul este mut, nemișcat, inert și se află în opoziție cu trecutul conotat pozitiv. În Către Angelo Mai, vocea antică aparține părinților spirituali ai patriei 319, chipuri ideale ale glorioaselor vremuri apuse, a căror tăcere din prezent este relevanță pentru starea de decădere. Pentru a descrie inerția, plictisul și degradarea generalizată a valorilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
considerare traiectoriile autorilor, cu contradicțiile și rupturile lor. Noțiunea de ideologie este rareori utilizată de Pierre Bourdieu, Într-o epocă În care avea o foarte largă circulație. Pentru el, ideologia avea un sens mai ales peiorativ, poate și mult prea conotat istoric. Undeva, propunea Înlocuirea noțiunii de ideologie prin cea de sociodicee (referindu-se astfel la unul dintre sensurile sale particulare, acela de Weltanschauung). Ideologia evocă prin etimologie etnocentrismul, În vreme ce sociodiceea trimite mai degrabă la o viziune fundamentală a oricărei construcții
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
unor asemenea stereotipuri negative până În secolul al XIX-lea, trebuie, desigur, să le abordăm În funcție de necesitățile ideologice (mult mai complexe) ale noilor timpuri, moderne. Contrazicând ideea că imaginea maghiarilor, la Începutul secolului al XIX-lea, trebuie să fie una puternic conotată negativ de către românii ardeleni, un prim text pe care l-am selectat În vederea analizei dezvăluie o viziune surprinzător de favorabilă la adresa maghiarilor: De bună seamă că neamul unguresc, chiar de pe vremea sosirii sale În aceste regiuni, s-a arătat totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cânt, prietenia ta o caut./ Înclină crengile albastrului tău pom.../ Ajută-mă să tai un flaut”. În ciclul care dă titlul volumului tonalitatea melancolică alternează cu elanurile urieșești, adesea nesusținute stilistic. Revolta, una de tip arghezian, de proporții cosmice, dar conotată ambiguu, posibil social, are pe alocuri și o latură baudelairiană, în sensul apropierii de estetica urâtului: „Vreau inimii văpaia de sânge în nămol...” (Surdină). Textele din Cântece de galeră (1946) vor miza tocmai pe dezlănțuirea forțelor fruste, stihiale, din adâncuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
este apocaliptic, populat de strigoi, fantome, dar sentimentul amenințării se potențează, iar subiectivitatea eului poetic pare stimulată în acest context învălmășit. Macabrul, ciudatul se înscriu în aceeași manieră a unui simbolism ambiguu, rar explicitat, dar cu siguranță - în intenția autorului - conotat social: „Urechile îmi hăuie ca scoicile marine./ Vreau să dorm. Fără voi, fără mine./ Și perna vrăjmașă, de piatră,/ Cavernă cu monștri întruna mă latră // [...] Întreaga cornuta vedenie slută/ A țării-n robie căzută”. Se intensifică starea de revoltă, nevoia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]