2,322 matches
-
Tudorel Urian Dan Stanca este, probabil, prozatorul român care a parcurs cel mai repede drumul de la debut la deplina consacrare. Prima carte i-a apărut relativ tîrziu, în 1992, cînd autorul împlinise deja 37 de ani. De atunci pînă astăzi autorul a avut o cadență editorială de invidiat (una, două sau chiar trei cărți apărute în fiecare an), astfel încît
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
de... întârzierea curierului 14. Lexic, instituții și modele teoretice englezești: o schiță Știrile externe se bucură de o reală difuziune abia în momentul în care oratorii parlamentari aleg să devină ei înșiși îndrumătorii "profesioniști" ai opiniei publice, adică imediat dupa consacrarea unor publicații oficiale ca suport de înregistrare a vieții politice românești. Nu de puține ori Titu Maiorescu, Take Ionescu, N. Fleva sau N. Blaremberg citează și traduc simultan fragmente din presa internațională, știind precis că acestea vor fi preluate, la
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
caror realizare, consideră doctrina, sunt chemate nu doar statele în mod individual, dar și întreaga comunitate internațională 10), precum dreptul la pace și securitate, dreptul la dezvoltare, dreptul la un mediu sănătos și curat (drepturi de generația a III-a). Consacrarea acestui drept pe plan internațional, regional și în ordinile naționale ale statelor este, în opinia noastră, de cea mai mare importanță pentru societatea globală a secolului XXI, datorită, între altele și următoarelor considerente: - un stil de viață "consumisto-globalist" (răspândit la
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
al generațiilor viitoare, al umanității viitoare, al națiunilor, popoarelor viitoare) de a fi la adăpost de stresul negativ excesiv. În explorarea acestui drept al omului din viitor la a fi la adăpost de stres, se poate porni de la mai vechea consacrare juridică din Declarația Universală a Drepturilor Omului/1945: "...făurirea unei lumi în care ființele umane vor beneficia de libertatea cuvântului și a convingerilor, eliberate de teroare și mizerie..."(Preambul, alin. 2)28. Or, procesul de făurire al acestui tip de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
deoarece lista nu este nicidecum epuizata, ar putea duce la generarea unor stări de stres negativ excesiv la adresa oamenilor din viitor și la adresa generațiilor viitoare, afectând dezvoltarea umanității în ansamblul ei, pe termen lung și însăși existența umană. De aceea, consacrarea unui set de drepturi specifice din categoria a V-a de drepturi ale omului se încadrează, în opinia noastră, necesității de a oferi un nivel de protecție juridică permanent îmbunătățit, drepturilor omului și, în consecință, de a oferi șansă de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
marile orașe ale globului, la începutul secolului XXI. Organizațiile internaționale cu competențe în domeniul drepturilor omului au, în acest context, responsabilitatea de a adapta continuu dreptul internațional la provocările globalizării, prin extinderea conținutului juridic al drepturilor existente dar și prin consacrarea de noi drepturiale omului, printre care și un set de drepturi specifice omului metropolitan menite să îi asigure acestuia beneficiul real al drepturilor omului din generațiile I, ÎI, III și IV dar și pe cel al drepturilor sale specifice, în virtutea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sociale stabilite 28, într-un demers de desprindere asemănător celui al lui Isus față de practică lapidarii femeilor adultere. De asemenea, reglementarea unor probleme de succesiune, tratate în versetele 4:127 și 4:176 (ultimul incluzând o discriminare de gen prin consacrarea principiului că, în cazul unui bărbat care moare fără copii, moștenirea se împarte inegal între frați și surori, fiecare bărbat primind cât două femei), era făcută, în realitate, în sensul îmbunătățirii considerabile a situației femeilor față de vechiul drept cutumiar, conform
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și alții. "A condamna cronica literară în principiu, susține dl Grigurcu, e un semn de suficiență morală și miopie intelectuală". Sînt citați cîțiva cronicari aflați la "zenitul maturității" (precum Alex. Ștefănescu, Al. Cistelecan, O. Soviany) și cîțiva tineri pe cale de consacrare, precum Daniel Cristea-Enache, Luminița Marcu, C. Rogozanu, Paul Cernat, Mihaela Ursa și Horia Poenar. Al doilea lucru relevabil este o personală clasificare morală a scriitorilor din deceniile de comunism, mai exact de după 1964-1965 (înainte nu exista decît o singură categorie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
fost Marilyn Monroe; ...acum, în aceste săptămâni în care se împlinesc patru decenii de la intrarea în eternitate a acestei personalități de legendă a scenei americane a show-biz-ului. Marilyn fascinează și astăzi prin imaginea statuară a vedetei suită pe piedestalul supremei consacrări publice; ...fascinează dată fiind relația atât de contorsionată între strălucirea existenței �de vitrină" și aspectele fluctuante ale unui comportament nesigur, oscilant, personalitate fragilă și naivă, tânjind după iubire... În epocă Marilyn a constituit o irezistibilă fascinație la nivelul lumii artistice
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
dramaturg, regizor, actor), cu un monolog plin de umor și de poezie, ca o continuă divagație născută la fața locului, despre ce vrei și ce nu vrei, de la singurătate pînă la dragoste și înapoi... Omul pentru care festivalul a însemnat consacrarea internațională s-a numit Rodrigo Garcia. Dramaturg. Trei spectacole în "in", două în regie proprie. Are 38 de ani, e spaniol de origine argentiniană, e firav, cu o privire vie, are o pereche de teniși portocalii și are - scuze, dar
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
ușor peste rigorile cazone și continuă să scrie. În 1933 apare Maitreyi, romanul prin care devine celebru. Din 1934, cînd face parte alături de T. Vianu, Ș. Cioculescu și Petru Comarnescu din Consiliul Fundațiilor Culturale, se poate vorbi de adevărata sa consacrare.
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
cotidiană". D. Dinu Pillat nu este un debutant în epoca noastră. D. Dinu Pillat a mai tipărit, acum câțiva ani, încă o carte: un roman intitulat " Tinerețe ciudată", care a însemnat mai mult decât un "debut fericit", ci o adevărată consacrare literară. Suntem siguri că noua lucrare literară a d-lui Dinu Pillat va confirma toate speranțele mărturisite atunci de critica literară, ca și de publicul cititor. Străbătând întâiele capitole ale "Morții cotidiene", putem afirma că d. Dinu Pillat a dat
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
distanță de realul anecdotic și de particularizările autiste, esențială fiind comunicarea prin limbaj și prin construcția formei. Încă din acest moment figurativismul lui Dumitriu este, de fapt, un pseudofigurativism, pentru că el nu urmărește detașarea unui reper anume și, mai apoi, consacrarea lui tocmai prin acest fapt, ci, dimpotrivă, realizează un proces de abstractizare sui generis, o punere implicită în concept; cu alte cuvine el încearcă instaurarea unor adevărate noțiuni plastice. După ce opera pictorului s-a încheiat abrupt și prematur cu patru
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
critică numărul unu a lumii lusitane; și José Augusto França, celebrul istoric al artei. Să mai precizăm că patru din cei cinci - Augustina, Saramago, Eugénio de Andrade, Eduardo Lourenço - sînt laureați, în diferiți ani, ai Premiului Camões, cea mai rîvnită consacrare în lumea scriitorilor de limbă portugheză. Fapt mult mai important - cei cinci sînt, intelectual vorbind, extrem de activi și scriu în continuare capodopere. Asta înseamnă că, între noiembrie 1922 și mai 1923, într-o Portugalie nefericită, aflată în mizerie și sfîșiată
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
încât în respectivele instituții ale puterii se purcedea la o selecție, milițieni și securiști, agitatori și activiști alegându-se dintre cei mai înzestrați, mai talentați, aceia care resimțeau cu mai multă acuitate voluptatea neîntâlnită de a bate - moartea victimei aducând consacrarea. Școala superioară de bătaie a regimului comunist român, cu secțiuni la Pitești și Gherla, avea ca scop final omorul. S-a renunțat la această modalitate de învățământ când s-a ajuns la concluzia că uciderea lentă a prizonierilor politici era
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
spre încurajarea tinerilor căsătoriți. Cultul moaștelor și al sfintelor relicve din lumea creștină a primit aici replica unei subtile amenajări medico-legale. Lăsînd la o parte ceremonialul public, delirul în masă și dezmățul pseudoliturgic, convocarea copiilor și alte asemenea gesturi de consacrare, comunismul este unul dintre cei mai primitivi mutilatori ai artei. El a făcut din artist un slujitor necondiționat și din artă un rudimentar mijloc de propagandă. Ideologizată și îndoctrinată pînă la golirea ei de orice sens interior, creația a devenit
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
au scris anumite "notițe necrologice" cu impardonabile neglijențe, confuzii și chiar ironii: "Cu Duiliu Zamfirescu moare un fost distins președinte al Camerei." Malițiozitate sau umor involutnar? Greu de spus. Evoluția acestui controversat precursor are etape lungi, dar distincte de formare, consacrare și declin. Debutează în 1877, nerelevant, în Ghimpele (revistă la care se făptuise cu cîțiva ani mai devreme și debutul lui Caragiale) cu o "dedicație" galantă Domnișoarei Niculescu Aman și va continua în același stil desuet neconvingător, pînă în 1880
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
se întâmpla să mă vadă printre clienții lui din berărie, Caragiale venea la mine și îmi strângea mâna. Atunci îmi aruncam ochii în dreapta și-n stânga, mândru, să văd, observă cineva? O strângere de mână a lui Caragiale era o consacrare. O dată am fost la o vânătoare pe valea Teleajănului. La întoarcere, mă opresc în restaurantul gării Ploiești ținut de Gherea, pe care nu-l cunoscusem. Eram în costum de vânător, cu pușca în mână și cu o pradă bunicică: un
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
Kobo Abe s-a născut în 1924 în Manciuria, a studiat medicina la Universitatea din Tokio, dar și-a abandonat cariera medicală pentru a se consacra, începînd din 1948, literaturii. Influențat puternic de Kafka și suprarealism, el a cunoscut o consacrare internațională în 1962 cu Suna no ona (Femeia nisipurilor) - filmul cu același nume, realizat în colaborare cu Teshighara Hiroshi, fiind premiat în 1964 la Cannes. Numeroasele romane și povestiri ce au urmat au o linie epică asemănătoare: un bărbat de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
sau, dimpotrivă, creează un teren favorabil pentru vulgarizarea lor? J. J. W. - Cred că întrebarea dumneavoastră permite, în fond, ambele răspunsuri și fiecare din aceste răspunsuri este întemeiat. Ca și alte noțiuni care au cunoscut un fel de validare, de consacrare universitară, cuvîntul „imaginar” a devenit acum un fel de cuvînt-cheie care permite aproape crearea unei mode, moda academică. Multe lucrări ajung să capteze cuvîntul Imaginar drept cuvînt-cheie pentru a beneficia de o receptare valorizată și valorizantă, astăzi, ceea ce duce într-
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
coordonatorul s-ar fi fixat la o sută unul autori, cel puțin una din hibe ar fi dispărut. Ca să nu mai pomenim de acei scriitori care, neretrăgându-se la timp de pe această vale a plângerilor, n-au putut beneficia de consacrarea printre cei o sută mai mari. Ei vor trebui să aștepte edițiile viitoare, fiecare după cât este de grăbit. P.S. În medalionul despre Mateiu I. Caragiale, am omis a trece data de deces a scriitorului. Redactorul, revizorul volumului a reparat omisiunea
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
rog, revizitarea, spre a ne folosi de termenul analog, vag ,,dezinfectat", propus recent de Mircea Martin) are aci un aer calm-cultural, al elaborării în biblioteca ultimelor decenii, ale cărei achiziții deschid, natural, perspective diferite de ceea ce oferă imaginile standardizate ale ,,consacrării" ce datează, fixate în speță pe filiera didactică. Numitorul comun al cercetărilor e dat de relațiile dacă nu totdeauna inedite măcar puțin uzitate pe care le stabilește criticul în materia operelor. Relații ce propun o altă anatomie a lor prin
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
nu se cantonează în perimetrul producătorilor de maculatură literară, oarecum la vedere, așadar lesne de sancționat, chiar dacă, în realitate, nu e sancționată de critica noastră în proporția cuvenită și cu fermitatea adecvată. Privirea-i critică se înalță și către elogiile consacrării dubioase, dacă nu de-a dreptul false, sub pavăza unor făloase situații politic-administrative. Aci vinovăția e mult mai mare, căci putem detecta atît exploatarea cinică a unor avantaje extraliterare de către autorii "ajunși" în vîrful piramidei sociale, cît și complicitatea amicilor
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
va revolta mai tîrziu și figurativismul va fi puternic zdruncinat prin fabulatoriu, hieratism sau purism, statuarul rămîne o dominantă a spațiului public în care performanța și eșecul se amestecă în proporții relativ egale. Repede înțeleasă ca o formă eficientă de consacrare și ca un garant al eternității, sculptura a fost, într-o bună măsură, pîndită permanent de riscul confiscării oficiale. Dacă nu prin agresiune directă, oricum prin nenumărate forme de presiune subtilă. Din această pricină, puține sînt celelalte genuri artistice în
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
lucrări pe care, cu patruzeci de ani în urmă, în chiar anul morții pictorului, Eugenia Iftodi le-a realizat împreună cu Țuculescu. Acum, după trei ani de la acel eveniment cu totul ieșit din comun, pictorița a făcut un pas decisiv către consacrarea publică și valorificarea culturală a acestui patrimoniu cu totul sigular: a donat lucrările Muzeului Național de Artă și a editat un catalog/album exhaustiv, evocator și analitic. Expoziția s-a deschis recent în sala Kretzulescu a Muzeului, iar lucrările în
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]