133 matches
-
pe cerdacul ei în balansoar/ o femeie fără asemănare - se spunea/ că are trupul împletit din flori/ de pădure - genele mele arse/ de priviri înflăcărate (...) în cernerea stropilor aurii de lumină/ nimbindu-i trupul într-un roi de albine -/ aceeași imagine contemplata/ după ani și ani într-un tablou" (Vizuina din tablou). Dumitru Chioaru e un sceptic grațios, un anxios amabil, un decepționat caligrafic. Deși "în surdina", existentă d-sale poetica e îndrituita că oricare alta.
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
casă, copii etc.) de statul atotmilostiv cu supușii, putând astfel să-și dedice energiile unui scop nobil, să-și sublimeze libidoul în activitatea estetică a depănatului bumbacului, așa cum și-ar fi dorit Reich, și pe urmele lui unele feministe americane. Contemplată retroactiv, psihanalitic, Ana dezvăluie noi comori: crescută într-o familie de țărani din Oltenia, cu mulți frați, înțelegem că mănâncă pe apucate. Tatăl, dominator și ignorant, îi refuză o educație în favoarea unei situații tipic capitaliste: serviciul la stăpân. Astfel, se
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
se reprezinte pe sine ca fiind în relație cu obiectul său". Eco traduce finalitatea interpretantului în spiritul filosofiei pragmatice, ca pe o "obișnuință de interpretare". De acord. Dar pe lângă această obișnuință, contează și latura autoreferențială a semnului, care se cere contemplată în sine, dincolo de valoarea denotativă, chiar și în cazul formulelor științifice. Cu atât mai mult interpretantul final poate deveni sursă de metodă pentru criticii literari, pentru că sunt probleme de estetică problemele pe care le pune descrierea unui semn, a unei
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
absurdă, în timp ce distanța socială se micșorează până la anulare. În filele lui Cristian Popescu fojgăie cerșetorii, mutilații, estropiații, surdomuții și nebunii cu acte, o umanitate bolnavă pe creștetul căreia scriitorul așează nimbul sfințeniei. Lumea jurnalului este în primul rând lumea lor, contemplată și asimilată de ,subiectul cunoscător", bun conductor de suferință - a lui și a celorlalți: , Din mâna lipsă a cerșetorului de la Universitate, din sânul lipsă al cerșetoarei din Piața Victoriei, din picioarele lipsă ale băiatului care cerșește în Unirii și din
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
că zidirea celor văzute s-a numit pom al cunoștinței binelui și răului, fiindcă are și rațiuni duhovnicești care hrănesc mintea, dar și o putere naturală, care pe de o parte desfată simțirea, iar pe de alta pervertește mintea. Deci contemplată duhovnicește, ea oferă cunoștința binelui, iar luată trupește, oferă cunoștința răului. Căci celor ce se împărtășesc de ea trupește li se face dascăl în ale patimilor, făcându-i să uite de cele dumnezeiești<footnote Ibidem. footnote>. În continuare însă, Sfântul
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
este și interpretarea Sfântului Maxim Mărturisitorul care învață că zidirea celor văzute s-a numit pom al cunoștinței binelui și răului, deoarece are și rațiuni duhovnicești care nutresc mintea, dar și o putere naturală care desfată simțirea, dar pervertește mintea. Contemplată duhovnicește, ea oferă cunoștința binelui, însă celor care se împărtășesc de ea trupește li se face dascăl al patimilor, făcându-i să uite de cele dumnezeiești. De aceea Dumnezeu i-a interzis-o omului, a amânat pentru o vreme împărtășirea
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
tale. Ooo, da, oralitatea lui Tutea era perfectă pentru social media. Foarte interesant dialogul restituit aici. Adică rentierii începutului de secol XX, de pildă, erau mai neliniștiți și mai metafizici pentru că aveau mai mult timp. Mai mult timp de privit, contemplat, gândit, visat ... Păi, nu ni se spune mereu că tehnologia zilelor noastre ,,grăbește” tot, ne face sa ,,câștigăm” durăte cronologice?( În principiu, ar trebui să dobândim rezerve de timp, ce parcă nu existau altădată...) Ce sofism! Tutea, “geniu oral”?! “Socrate
Despre context by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82521_a_83846]
-
în toate amănuntele, de a-ți fi pipăite toate însușirile, ca și cusururile. Iar dacă mai ai de-a face și cu o presă liberă, primejdiile se înmulțesc. De altfel, ar fi una din puținele satisfacții ale celor de jos, contemplați ca niște năluci turbulente: la urma urmei, ce-or mai fi vrând și ăștia? Adică noi...
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10074_a_11399]
-
este corpul frumos, estetic. Nu orice femeie face plajă monokini, constată autorul în urmă interviurilor sale. Opțiunea e orientată în mod hotărîtor de aspectul exterior al persoanei. Corpul estetic este cel ce asigură "tihna balneara prin devierea elanului pulsional". Goliciunea contemplata se izolează cumva de persoana căreia îi aparține, devenind obiect estetic în sine. Cartea lui Jean-Claude Kaufmann e fără îndoială interesantă, chiar dacă bănuiesc că unii (unele) o vor găsi scandaloasa. Ipoteza ei centrală, declarată de altfel chiar din titlu, e
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
producției sale critice de după război, cu excepția cărților refăcute (Istoria literaturii și compendiul, precum și monografiile Eminescu și Creangă). Înainte de orice încercare de a discuta fondul problemei, discuție care abia acum se poate face în condiții normale, pe baza întregului material, trebuie contemplată și apreciată dificultatea acestei uriașe întreprinderi a echipei de la Institutul Călinescu coordonată de istoricul literar și filologul Nicolae Mecu. Nu numai că au fost puse la contribuție toate publicațiile epocii, greu de găsit (una singură n-a mai fost regăsită
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
în acest timp al rememorării, el nu se concurează reciproc, căci dimensiunea spațială a experienței e irelevantă în cazul nostalgicului. Sau contează în măsura în care generează sistematic acest sentiment al pierderii și îndepărtării necesar pentru a declanșa regretul, amintirea, reveria. Fiecare peisaj contemplat devine un palimpsest, în el se suprapun și amestecă amintirile altor peisaje, asimilate toate într-o logică a comparației și contrastului. Geografia New York-ului este pentru Aciman, o hartă a memoriei: o piațetă îi amintește de Roma, o cafenea de
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
și prin incendii și păzită de sfori și de gardieni. Însă prizonieră lor. O frescă duce, de fapt, viață de V.I.P. E destinată să fie privită. De mulțime sau de solitari. De indiferenți sau de blazați. Bifată de snobi sau contemplată, cu devoțiune, de fanatici. Este expertizată, fotografiată, pusă în albume și vîndută în chip de ilustrate-kitsch. Furnizează material pentru colaje și trucaje. Azi nu mai putem - deși unii din noi am vrea - concepe fresca fără reflectoare. Blitzuri ce răpesc din
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
propria agonie. De data aceasta, ironia e a unui stoic care găsește, ca și Ion D. Sîrbu în scrisorile sale, puterea de a gîndi, a imagina și a formula memorabil din interiorul suferinței. Poetul rămîne un observator, însă natura umană contemplată și marcată prin personaje-tip, prin atitudini recurente, prin simboluri construite cu ele, face loc unui singur personaj, căzut din comoda generalitate în conturul unui trup și în secvențele de „tortură și chin”. Chiar elementul biografic devine neimportant. Două-trei poezii
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
la încălcarea limitelor admisibile de regulile competiției sociale, un vizionar derapat ce comasează obiectul contemplației cu realitatea: "Legionarul nu mai trăiește printre oameni, ci trăiește printre idei și icoane sau, mai bine zis, săvîrșește fapte în întregime supuse poruncii ideii contemplate, și nu cîntăririi rezultatului acțiunii". Orizontul spiritual, de o deschidere (iluzorie) fără precedent, era seducător. Mircea Eliade scria entuziasmat: "În nicio parte a lumii, astăzi oamenii nu-și propun un scop atît de puțin lumesc, atît de spiritual. Numai în
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
cuviincios, priceput, care vorbea cu toate lucrurile ce îi treceau prin mână. Presupun că obiceiul lui începuse ca un tertip de pregătire blândă a clientului pentru viitoarea sa dezamăgire, dar treptat se transformase într-un soi de dialog cu obiectul contemplat, conștient că achiziția, care urma să ocupe un loc oarecare la el în magazin, se afla pentru ultima oară aici - obiect care îl însoțise de-a lungul vieții pe cel care și-l dorise și îl alesese cândva, îl lustruise
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
Dacă s-ar fi mărginit numai la panlirism literatura scriitoarei n-ar fi câștigat decât în intensitate, fără a se diferenția de celelalte opere lirice. Originalitatea ei constă în fuziunea lirismului cu spiritul analitic. Contemplarea se finalizează cu interpretarea fenomenului contemplat, eroina devenind un catalizator între fenomen și sine. “De rasă stendhaliană a analiștilor, ea își mărește viața sentimentală prin îmbinarea analizei, prin care, odată cu atitudinea sinceră până la cinism față de fenomenul sufletesc, și în special față de feminitate, iese din romantismul și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
romantice, a spiritului autohton " . (George C?linescu) Este acesta un argument În plus care Îl poate determina pe cititorul modern s? opteze pentru o nou? lectur? a operei eminesciene: „ ??ci func? ia operelor mari nu e de a fi doar contemplate. Este de a na?te alte opere mari sau m?car de a modela omenescul din tine. Iar de nu, func?ia operelor mari este de a te face s? -Îi cere scuze că exi?ți” (C. Noica) ?i pentru
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
proprii lumii noastre În devenire: „trecere", „pieire ", „ umbr? (Roșa Del Conte) Numai artă are privilegiul de a restitui Într-o form? unic?, sublimat? În esen?a ei, existen?a primordial? a oric?rui element al materiei. Luna, stelele, codrii, apele contemplate fiind de ochiul artistului sunt astfel redate nemuririi. Prin art?, poetul deschide por?ile adev?ratei ? i profundei cunoa?teri ?i, de aceea, toate acestea se reg?sesc, ca Într-o oglind?, În con? tiin? a sa „eliberat? de limit
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Carul Mare , // Aripile-ngropate în streșini de cu seară, / Mutate peste noapte la umerele mele. Poate de- aceea-n zori și cînd e vînt / Mi-așa de greu să umblu cu pasul pe pămînt" (La zece ani). Contaminat de uranismul priveliștii contemplate, își alcătuiește un discurs grandilocvent, cu imprevizibile, neliniștitoare secvențe ale unei fastuoase degradări . Luceafărul își coace copitele de flacără în craniul său de țărînă, văpaia firii sale se depune în vulturi, căpățîne reci de somn îi cresc din trunchi, genunchiul
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
are numai de câștigat. Din aceeași cauză, și în multe dintre povestirile ce alcătuiesc prezentul volum vom întâlni numeroase observații sau reflecții banale, ca de pildă: „Nu poți disprețui sau urî decât ceea ce cunoști“, „Vulgaritatea nu se află în obiectul contemplat, ci în gura vorbitorului“, „Petrecem pe WC o mare parte din timpul vieții“, „Să fii simplu e o artă“ ș.a.m.d. Numai că prozatorul, conștient de limitele sale, își asumă banalitatea firesc, dar și oarecum polemic, pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
științifică Un text dedicat WC-ului nu este automat și unul trivial. Poți vorbi elegant și detașat despre defecație, la fel cum poți să fii groaznic de vulgar atunci când încerci să descrii o floare. Vulgaritatea nu se află în obiectul contemplat, ci în gura vorbitorului. Pudibonderia prostească a împiedicat de-a lungul secolelor cercetători serioși să abordeze probleme profund umane precum closetul, vespasiana etc. Faptul că există atâtea sinonime și atâtea eufemisme sunt folosite pentru a desemna o simplă necesitate fiziologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Dar lui nu i se permite să intre. Isus îi explică: steaua l-a înșelat arătându-i Împărăția veșnică, locuită numai de sfinți, de gnosticii împliniți. Iuda, ca toate ființele din eonul sublunar, nu va avea niciodată acces în casa contemplată. El va trebui să se mulțumească, spune Isus, cu rolul de al treisprezecelea eon, căpetenie a lumii inferioare (p. 46). Concluzia se desprinde ușor. Din datele apocrifei rezultă că Iuda beneficiază, într-adevăr, de o poziție privilegiată, dar la un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a cui față și ale cui picioare sunt acoperite de aripi, ceea ce-l conduce pe Origen la interpretarea că, de fapt, serafimii acoperă fața și mâinile lui Dumnezeu. Ne aflăm în plină teologie apofatică. Dumnezeu nu poate fi cunoscut, văzut, contemplat, întrucât se ascunde după aripile serafimilor (a se vedea Omilii la Isaia 1,2 și De principiis IV, 3,14). - Isaia 3,10. Biblia românească (după TM): „Fericit este omul drept, că el va mânca din rodul lucrurilor lui”. LXX
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sistem susceptibil de a nu putea ajunge în fortărețele interioare ale unei opere de artă. Emoție intelectualizată și concept sensibilizat - așa s-ar putea sintetiza metoda sa critică, ceea ce ar putea însemna, pe de o parte, suficientă aderență la obiectul contemplat pentru a-l "gusta" efectiv, iar pe de altă parte, detașarea necesară unui act critic veritabil, ce găsește calea de mijloc între subiectiv și obiectiv (inseparabile în analiza estetică), criticul fiind și pentru Sebastian, cum spunea Croce, un contemplator de
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
Rodica Zafiu după ce a recitit critica anilor '30, nu o dată, ostilitate. Trăsăturile naționale, convențional blajine, se opuneau, în percepția unei critici colorate de autenticism, imaginii brutale din oglinda lui Istrati. Descrierea tipurilor de violență, discutarea modului în care ea e contemplată și asimilată, în cele din urmă, normalității, trec, în studiul Rodicăi Zafiu, de clișee și stereotipuri, redescoperind prospețimea unor pagini parfumate precum cantalupii Orientului. Chantal Chevallier-Chambet analizează nesupunerea lui Istrati, citit prin dublul său, Adrian Zografi. Lumea copilăriei, printre amărîți
Călătorii scrisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7128_a_8453]