113 matches
-
ci acela informal, aflat la îndemîna cititorului de rînd. De-aici pornesc două tipuri de vedete scriitoricești: cea a scriitorului instituționalizat (Cărtărescu la noi sau încet-încet Echenoz în Franța) și cealaltă, născută prin ricoșeul unei atitudini ferme și violente de contrariere a orizontului de așteptare public nu prin frustrare, ci prin surplus. Exemplu: Michel, din Plateforme, este un împătimit, à défaut, al peep-show-urilor. Houellebecq scrie o carte care, prin scenele sexuale explicite, poate substitui peep-show-ul. Dacă în primul caz literatura este
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
nici măcar)/ cu văduva spinării pe spinare/ Ce mai ospăț ziceam se pregătește/ pe sîni și pe terasa lor/ hai cîntă-mi aria cu 2x2 sau cu 3x3/ cît mai erau cuvinte" (Copacul animal). Iată, neutralizate, clasicele opoziții de sorginte gramaticală. Metoda contrarierii contrariilor, desființînd diferențele aparent ireductibile dintre ele, ține mai curînd de "gramatologie", de acel "gramme" derridean, deopotrivă structură și mișcare. Iar știința "gramelor" poate fi, la limită, și literatura. "Literatura" lui Gellu Naum e o răspîndire și o culegere de
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
în calitate de întreg. În calitate de întreg se dezvăluie acum privirii critice poezia lui Mircea Cărtărescu. Prilej pe deplin favorabil jocului simplu și întotdeauna surprinzător al relecturii, al confirmărilor și infirmărilor lucrurilor deja spuse, deja crezute definitive. Nimic mai firesc decît senzația de contrariere pe care o manifestă oricare cititor în fața unui text știut cu care se reîntîlnește în alt context. Și probabil primele semne ale relecturii critice a poeziei lui Mircea Cărtărescu le găsim în postfața lui Paul Cernat, subtilă analiză a poeziei
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
deceniile trei și patru, despre ascensiunea extremismului de dreapta, despre sucombarea democrației, despre persecuțiile rasiale și celelalte. Interesant în Jurnal era de văzut reacția unui suflet complicat ca al lui Sebastian la ce se întâmpla cu el în circumstanțele arătate, contrarierea sa profundă și rănirile la care a fost expus în relațiile cu foștii săi buni prieteni, dezamăgirea, disperarea, revolta și furia care l-au cutreierat, mărturisite în pagini de o crudă sinceritate și de un copleșitor dramatism. Dar nu acestea
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
adăuga ceva. Soția lui Gombrowicz, mai tânără cu 32 de ani, amintea în mai multe rânduri că polonezul era întâi de toate un hipersensibil preocupat, poate mai mult decât era cazul, de formularea prerogativelor sociale, irizând, deseori, în jur, umoare, contrariere, fiind aproape obsedat de receptarea lui în spațiul european. În special în cel francez. Livius Ciocârlie împărtășește cu Gombrowicz imaturitatea ce se configurează în spiritele sensibile, dar care au puterea de-a privi trecutul cu un soi de cinică seninătate
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
a spune că țara ți-o simți abia după ce te-ai mutat în alta. Cele două volume de conferințe vorbesc tocmai despre oamenii de excepție care alcătuiesc idealitatea lui Mihai Neagu. Cu excepția lui Hahnemann, asupra căruia autorul se apleacă în virtutea contrarierii pe care i-a inspirat-o figura geniului, celelalte nume evocate sînt autohtone. Se adeverește constatarea de la începutul cronicii, că un spirit, în măsura în care e profund, își clădește în Germania o copcă interioară pe care o populează cu fantome dragi: morți
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
de rețete destinat să ne lecuiască de gama superstițiilor privitoare la ploaie. E o pledoarie făcută în favoarea ploii prin descrierea prealabilă a cazurilor de nesocotire a miracolului ploii. Procedeul la care recurge autorul e cel de convingere a cititorului prin contrarierea lui: unor oameni care au suferit o viață întreagă de superstiția ploii li se spune acum că, în realitate, ploaia este cel mai benefic fenomen al naturii. "Ploaia este zeflemisită și înjosită, este eleva stingheră din curtea școlii, copilul străzii
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
care îl au românii în clipa de față este Lucian Boia. Este atipic din două motive: mai întîi, fiindcă este inclasabil; mai apoi, fiindcă e incorigibil. Nu cunosc autor care să nască mai multă nedumerire și să provoace mai multă contrariere. Începînd cu 1997, anul publicării volumului Istorie și mit în conștiința românească, Lucian Boia a tras după el trena unei nedumeriri mergînd pînă la consternare: pur și simplu nu-l puteai categorisi. Să ne amintim că atunci, în 1997, cartea
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
de a se informa asupra creștinismului. Cu alte cuvinte, doar creștinii sunt curioși să cunoască doctrina islamului, iar cauza nu e de căutat într-un interes exegetic a cărui deschidere s-ar încadra în domeniul istoriei religiilor, ci într-o contrariere psihică plină de îngrijorare în fața unui fenomen ce ia amploare în Europa. Concluzia? Privite sub unghiul de vedere al compatibilității doctrinare, creștinismul și islamul sunt precum două lumi paralele ai căror locuitori, deși trăiesc împreună și-și încrucișează zi de
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
nu aveau timp să se dezmeticeasă din uimire, fiind Încercați de un sentiment de stânjeneală. Nu Înțelegeau ce se Întâmplă, nu mai văzuseră așa ceva, evenimentul literar, poezia „scoasă În stradă” i-a luat prin surprindere. Citeam pe fața lor mirare, contrariere și blocaj, acesta este termenul cel mai aproape de adevăr. Desigur, am avut parte și de un incident mai puțin plăcut. Lateral de Casa de Cultură, la numai treipatru metri, se află hotelul. În timp ce noi recitam, avându-i În față pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
crezi că sunt o apostată sau o eretică: cred că lucrurile sunt foarte complicate și că Legea lucrează în toată creația lui Dumnezeu. Nu cred că e un păcat dacă mie îmi place să-i spun karma acestei Legi, nici o contrariere a Legii... Eu mi-am închipuit că ești mai simplă și, în realitate, văd că ești cu mult mai complicată, observă Bart fără să-și poată ascunde surpriza. Arm se lăsă cuprinsă și mai strâns în brațe, căutând căldura trupului
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
aș fi pus niciodată întrebări legate de destin, de Dumnezeu, de îmbunătățirea sorții. Terapie a destinului, sună ciudat, și câtă importanță are... Pentru mulți, viața e un cumul de erori. Erori neștiute, abateri imperceptibile de la legea naturală sau legea relevată, contrarieri ale dreptei naturi. Erori în aparență banale, cum ar fi eroarea de a fi mâhnit, care este o agresiune împotriva ta însuți și care îți înjumătățește puterile. Sau conflictele cu sine, cu semenul, cu spațiul, cu sacrul - și toate ne
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cu ideile filosofice, adică să le ia în serios - merită să ne întrebăm dacă anecdotele și dilemele au aceeași natură și același rost. Cred că autorii săvîrșesc trei echivalențe ilicite. Prima este că iau tactica discursivă a filosofilor - și anume contrarierea bunului-simț prin formularea unor paradoxuri ce ajungă să fie privite ca scop în sine - drept metodă de scoatere la lumină a adevărurilor delicate, cînd de fapt cultivarea contradicțiilor nu e decît o tehnică de atragere a atenției, iar nu o
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
a „diferitelor mode artistice împrumutate din lumea capitalistă”, la respingerea misticismului, a idealismului, a estetismului, toate prevăzute într-un document oficial, într-o tablă de legi care nu admitea scutiri sau abateri. Apariția intempestivă a Tezelor din iulie a stârnit contrariere și nu doar atât. Toți se întrebau: ce se urmărește? Revenirea la practicile detestabile de odinioară, de care abia scăpaserăm, la dogme, la realismul socialist? Pentru prima oară, ceva ce hotărâse Ceaușescu era primit cu dezaprobare deloc discretă. Lumea se
Recitind Imposibila Întoarcere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5961_a_7286]
-
ar fi recurs la soluția crîncenă a spiritului de frondă, aplicînd rețeta cutezanței exotice: vrînd să se afirme și neputînd s-o facă în manieră cultă, ar fi preferat expresia licențioasă și sămînța de discordie, sperînd într-o afirmare prin contrariere scandaloasă. Într-un cuvînt, ar fi devenit vulgar cu premeditare și extravagant din lipsă de conținut. Nu acesta e cazul lui Ciprian Măceșaru, puține fiind notațiile din volum la care cititorul să nu încuviințeze spontan. Numai că, grație fondului atavic
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
a sesiza un amănunt nefiresc. El nu poate ține loc de cugetare sapiențială, de teorie morală sau de învățătură menită a lumina omenirea. Rostul aforimului este să te incite, adică să te pună în fața unui fapt inedit pe care, grație contrarierii resimțite, îl vei ține minte. Apoi, un spirit aforistic, dacă e autentic, tinde spre o sentențiozitate a expresiei care să aibă putere de verdict. Urmarea e că citești aforismul și îl recunoști spontan ca fiind evident. Numai că evidența cere
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
în arta de a-l face pe interlocutor să iasă din imaginea pe care publicul o are despre el. E vorba de a rupe convenția unei discuții previzibile, contrariind orizontul de așteptare al celor care deschid cartea și cu cît contrarierea e mai mare, cu atît tenta insolită a mărturisirii e mai stridentă. Iar interviul mai împlinit. În schimb, fără o încălcare a convenției de tacla politicoasă, riscul de a asista la un schimb de amabilități terne e atît de mare
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
mai deloc atenția celor din sală, preocupați de altele, de ce se va întâmpla cu ei în viitorul imediat, de ce va fi și cum. Nu pot să uit, în legătură cu reacția la acel discurs sincer și de autoînvinuire morală, rămas fără ecou, contrarierea și dezolarea Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, prezenți pentru prima dată la o astfel de întrunire a confraților din țară, martori uluiți, cei doi, ai dezinteresării scriitorimii de un trecut al tuturor care fusese cum știm că a
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
în veci. Ridicarea de la pămînt în postură verticală e un episod crud de denudare a condiției planturoase. În fond, ce deosebește umorul de calitate de zeflemeaua banală este că primul descinde dintr-o durere, dintr-o vexație sau dintr-o contrariere, în vreme ce, în al doilea caz, motivația stă în distracția comună. De aceea, în fața umorului cu rădăcini în viață, reacția tipică e de trezire suferindă: rîzi și la un moment dat te pomenești cu un gust amar, care îți alungă voioșia
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
unor brăileni etc., iar câteva le dedică anume orașului de la Dunăre. Transpare din ele acel atașament sufletesc de care vorbeam, o relație neredusă la emoționări convenționale, ci una complexă, amestec de nostalgie și de apăsări, de melancolii și de amară contrariere, câteodată, dominantă rămânând totuși afecțiunea. Jurnal de lector, volumul din 1944, se deschide cu o scurtă însemnare intitulată Brăila și alte fantasme în care autorul spune cum a dat peste o gravură a lui Michel Bouquet din secolul XIX, cu
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
Streinu, confratele și cel mai bun prieten al tatălui său, Șerban Cioculescu. Articolele din Radiografii politice sunt, aproape toate, din anii 1936-1937 și răsfrâng spiritul unor vremuri încurcate. Alt termen nu găsesc acum. La tot pasul contradicții, contraste, motive de contrariere. Este aspectul care l-a izbit și pe Barbu Cioculescu care scrie în prefață: „Perioadă socotită când cea mai fericită din istoria unui popor adunat, în fine, între aceleași granițe și prosperând, când supus unei precare condiții economice, generând o
Vladimir Streinu, altă ipostază by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3501_a_4826]
-
survenită după experiența călătoriei de un an și jumătate în țara socialismului victorios. Avusese de gând, la un moment dat, să se stabilească acolo. Dezamăgit, Istrati spune în Spovedanie pentru învinși ce văzuse cu adevărat în Uniune, își clamează dezamăgirea, contrarierile, revolta, atrăgându-și, ca reacție, dezaprobarea furioasă a multor foști prieteni, a stângii occidentale și a Moscovei. Tot lui Zamfir Bălan i se datorează publicarea încă a unei cărți despre Panait Istrati, o carte de senzație, aș spune, apărută în
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
fața ascunsă a unei societăți de care stânga occidentală și altă multă lume refuza să ia act. Sau luau act cu un foarte mare disconfort. Tragedia lui Istrati, astfel cum o vede autoarea cărții despre care vorbim, a stat în contrarierea celor mai adânci credințe și în faptul că, spunând adevărul despre ceea ce văzuse va fi considerat trădător, sperjur. Eleni Samios Kazantzakis păstrează ea însăși rezerve față de poziția lui Panait Istrati, se obiectivează, s-ar zice, considerându-l nu în totul
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
afirmare. Similitudinile cu Hasdeu nu se opresc aici. Gherea dorește să se impună rapid într-o lume intelectuală prin forța lucrurilor provincială; își dă seama că drumul cel mai scurt îl reprezintă afirmarea polemică tăioasă, incisivă și, dacă e posibil, contrarierea autorității maxime existente atunci în România. Or, care era aceasta la începutul anilor '80? Titu Maiorescu, firește. Așa că Gherea se lansează într-o spectaculoasă polemică față de pontiful Junimii, dîndu-și seama că doar o asemenea operațiune îl va plasa automat în
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
fac promisiunea unei teorii complete, care va lămuri și ultimul fir de praf, și peste puțin îți dau avertismentul politicos că pînă la atingerea deznodămîntului va mai dura o vreme. Jocul acesta de făgăduieli a căror împlinire e amînată de contrarieri metodologice sfîrșește prin a te dezamăgi. Ambiția cunoașterii are o limită, și chiar atunci cînd fizicienii sînt pe punctul de a gusta din trufia omniscienței, cosmosul are grijă să le dea vot de blam: nu numai că disciplina cosmologiei e
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]