87 matches
-
se duce’, ‘nu trece’, ‘nu-i posibil’, ‘nu se face’ § Verbele turcești la prezent simplu negativ își schimbă categoria gramaticala, devenind adjective (cu 2 terminații ambigene, -s la singular și -des la plural), adverbe (de mod, atitudine, predicative - ce admit copula: ujmas ‘nepotrivit’ ke ‘că’ / te ‘să’). (idiomul spoitorilor) Referință Bibliografica: SUFIXUL NEGAȚIEI / Sorin Cristian Moisescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2087, Anul VI, 17 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Sorin Cristian Moisescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SUFIXUL NEGAȚIEI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1474106808.html [Corola-blog/BlogPost/372637_a_373966]
-
fi nu este, evident, un predicat real, adică un concept despre ceva, care s-ar putea adăuga conceptului unui lucru. Ci este numai poziția (Setzung) unui lucru sau a unor determinări în sine. În folosire logică, acest verb este numai copula unei judecați. Judecată Dumnezeu este atotputernic conține două concepte, care își au obiectele lor: Dumnezeu și atotputernicia; micul cuvânt este nu e vreun predicat în plus, ci numai ceea ce pune predicatul în relație cu subiectul. Dacă însă iau subiectul (Dumnezeu
METAFIZICA (2) – „EX NIHILO” 70X70 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_popa_metafizica_2_constantin_popa_1341304112.html [Corola-blog/BlogPost/355049_a_356378]
-
starea în care se află ceva sau cineva (având atât semnificație de "a sta", cât și parțial de "a fi"). "Hay", folosit ca o formă nepersonală, înseamnă "(aici/acolo/acum) este", "(aici/acolo/acum) sunt". Unele verbe necesită una dintre copuli, celelalte pot fi folosite cu ambele, schimbând pe urmă semnificația. Un exemplu poate să fie: Câteva alte verbe de asemenea pot fi copulative. Acest grup include: "quedar" ("a rămâne") și "devenir" ("a deveni"). În spaniolă verbele auxiliare servează pentru a
Verbe în limba spaniolă () [Corola-website/Science/312090_a_313419]
-
vinieses, viniera sau viniese, viniéramos sau viniésemos, vinierais sau vinieseis, vinieran sau viniesen<br> Futuro de subjuntivo: Viniere, vinieres, viniere, viniéremos, viniereis, vinieren<br> Imperativo: Ven, venga, vengamos, venid, vengan 1. Funcția sintactica principala a verbului ser este aceea de copula. Leagă numele predicativ de subiect.<br> Numele predicativ poate fi exprimat printr-un substantiv, adjectiv, pronume, numeral, infinitiv, adverb, o propoziție etc.: <br>Mi tío es profesor. <br>Soy de Bucarest.<br> Pedro es alto.<br> María es joven.<br
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
iku" (merg) devine 行きます "ikimasu". Cînd predicatul este exprimat printr-un adjectiv "-i" sau este format copulativ printr-un adjectiv "-na" sau un substantiv, în modul acesta de politețe se adaugă cuvîntul です "desu" care este varianta de politețe a copulei だ "da" echivalentă cu "a fi." Astfel, în timpul unei consultații, pacientul îi poate spune doctorului 痛いです。 "itai desu." (Mă doare.). De observat ca în limba română politețea se exprimă numai cînd verbele sînt la persoana a doua singular, prin trecerea
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
poate fi: ele care servesc la conjugarea altor verbe se numesc auxiliare. În exemplele de mai jos verbele auxiliare sunt subliniate: Când predicatul unei propoziții se exprimă printr-un nume predicativ, cuvîntul de legătură dintre acesta și subiect se numește "copulă". În multe limbi acest cuvînt este un verb, numit în această poziție "verb copulativ". De exemplu, în propoziția "[...] iubirea de moșie e un zid [...]" verbul "e" este un astfel de verb. Sunt verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
văzut nicăieri așa ceva la "români". Spațiul mioritic, unduire și moarte, dimensiunea rrromânească a existenței? Acestea sunt formule ale sufletului românesc? Să fim serioși! Există probe foarte concludente care atestă că românul este intolerant, xenofob, violent-și-laș, retractil, agitat-și-abulic (termenii legați prin copulă formează o trăsătură unică). Astfel, fiecare din aceste cinci însușiri a fost copios etalată de evenimentele anului de grație 1990, an radiografie pentru puturoșenia abisală a sătulului nostru suflet românesc". Cu ce poți răspunde acestei dezlănțuiri de blamuri și blasfemii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rămâne mărginită la acești doi termini m și s nu va rezulta niciodată o concluziune nouă. Când însă în premisa a doua se zice "m este", atunci se adaugă terminul al treilea, adică "este", care aici nu are înțelesul unei copule, ci înțelesul predicativ al existenței reale (comp. paragraf 20). Prin urmare silogismul hipotetic se reduce la următoarea formă de silogism obicinuit cu trei termini; s este o dependință a lui m, însă m are existență (p), prin urmare și s
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
însuși palindromic, ar evoca mai bine acest ax? — Axa, replică Nora Aron. — Ce rol ar mai juca această axă, întrebă Vasile Elisav. Pe-acela de mediană, răspunse Carmen Carpen. — Deci, dacă axa e mediana, zise Vasile Elisav, sau, cu elipsa copulei, axa - mediana, cum s-ar citi această sintagmă à l’envers? — Anaidem axa, replică Nora Aron. Ceea ce n-are nicio noimă. — Ba are una, ripostă Vasile Elisav, dacă-l despărțim în Ana și în idem. Adică Ana (e/se comportă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cuprinde. Trebuie să ne situăm în afara conceptului unui obiect pentru a-i atribui existența 132. Kant consideră că în acest argumentse produce o confuzie între un predicat logic și unul real. Prin folosirea logică, "este" are pentru Kant rol de copulă (face legătura între subiectul și predicatul logic) astfel încât esența conceptului de Dumnezeu nu este modificată dacă spunem "Dumnezeu este". Aceasta înseamnă că, în utilizare logică, cuvântul este nu adaugă nimic nou la conținutul conceptului, iar necesitatea existenței obiectului despre care
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
A fi nu este, evident, un predicat real, adică un concept despre ceva, care s-ar putea adăuga conceptului unui lucru. Ci este numai punerea unui lucru sau a unor determinări în sine. În folosirea logică, acest verb este numai copula unei judecăți. Judecata: Dumnezeu este atotputernic conține două concepte, care își au obiectele lor: Dumnezeu și atotputernicia; micul cuvânt este nu e vreun predicat în plus, ci numai ceea ce pune predicatul în relație cu subiectul. Dacă însă iau subiectul (Dumnezeu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ar putea fi rezumate în felul următor: în primul rând, existența nu poate face parte din elementele constitutive ale conceptului unui lucru și în al doilea rând, trebuie deosebite două sensuri ale lui "este": un sens în care funcționează drept copulă logică și un altul, în care funcționează drept un este al existenței. După cum spunea Kant, este o deosebire fundamentală între a spune "Dumnezeu este" și "Dumnezeu este atotputernic". În primul caz, "este" are sensul de "există", iar în al doilea
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
care funcționează drept un este al existenței. După cum spunea Kant, este o deosebire fundamentală între a spune "Dumnezeu este" și "Dumnezeu este atotputernic". În primul caz, "este" are sensul de "există", iar în al doilea caz, "este" are rol de copulă; el nu face altceva decât să lege subiectul "Dumnezeu" de predicatul "atotputernic". Cu alte cuvinte, dacă i se adaugă un calificativ lui "este", situația se schimbă radical. Una dintre consecințele fundamentale ale acestei distincții este că "logica lui "a exista
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
construcție, de genul "steaua dimineții este Venus" se poate considera că Venus reprezintă în același timp o expresie obiect și o expresie concept. Cuvântul "este" joacă roluri diferite în cele două propoziții de mai sus: în prima are rol de copulă, iar în a două este folosit pentru a exprima o expunere de identitate. În prima propoziție putem spune că un obiect particular cade sub un concept particular, iar în a doua propoziție ceea ce este predicat despre "steaua dimineții", nu este
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
la fel cum spunem despre un alt lucru că este de exemplu verde. Dacă cineva tratează ambele cazuri la fel de ușor se poate spune că el nu deosebește accepțiunile cuvântului "este". Atunci când spunem că ceva este verde cuvântul este folosit în calitate de copulă, în calitate de simplu semn verbal al enunțării. Atunci când spunem că un lucru este Alexandru cel Mare sau planeta Venus este apare folosit la fel ca semnul egalității în aritmetică pentru a exprima o ecuație. În binecunoscuta propoziție "luceafărul de dimineață este
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
implicînd o serie de particularități structurale ale limbilor romanice prin opoziție în special cu limbile slave și germanice: exprimarea formală a categoriei adjectivelor specificative, opoziții gramaticale și semantice exprimate prin topica, raporturi de determinare între context și topica adjectivului, importanța copulei, funcții simptomatice. Dacă nivelul lexical ar fi imaginat sub forma unui joc, în limbile romanice jocul ar avea piese foarte multe, foarte mari, dar cu posibilități de combinare mai puține decît în cazul limbilor germanice, cu piese mici și numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
rare, în care inutilitatea elementului omis este dată de neînțelegerea sensului acestuia). Din raportul sintactic de coordonare dintre termenii compusului se subînțelege întotdeauna un raport de coordonare copulativă (v. FCLR I, p. 53), ceea ce înseamnă că, virtual, este eliminată și copula subînțeleasă; drept este însă că adesea compusele de acest fel nu pot fi clasate în coordonatoare sau subordonatoare, "deoarece sunt posibile mai multe interpretări" (FCLR I, p. 53; se dau ca exemple câine-lup, care poate fi interpretat drept "câine și
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
idem" (schweizer "elvețian, din Elveția", Käse "cașcaval, brânză"). Împrumuturile prin condensarea sintagmelor nominale subordonatoare pot constitui cazuri mai complexe, în care determinantul menținut, având valoare atributivă, este alcătuit dintr-un adjectiv (cu funcție potențială de nume predicativ, dar neînsoțit de copulă) și un substantiv la forma posesivă de pers. a 3-a care determină substantivul omis și este regent al adjectivului: rom. ustuacic "un fel de luntre, de ambarcație fără punte" < tc. üstü açık [gemi] "idem" (gemi "ambarcație, navă", açık "deschis
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
reproductiv, la o comunitate care dispune de un conglomerat de gene distincte de ale altor comunități. De regulă, doi indivizi de sexe și specii diferite nu se pot Înmulți Între ei, pentru că, deși sunt apți pentru reproducție, nu se pot copula (Împerecheaă, iar dacă totuși se produce copulația, nu se poate face transferul de spermă și deci nici fecunda ovulul femelei; dacă totuși este fecundat ovulul, zigotul rezultat nu subzistă, moare sau 84 poate apărea un hibrid cu viabilitate redusă ori
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
etc.) participă la predicație, și prin conținutul lor lexical (insuficient, dar fundamental pentru orientarea actualizării semanticii enunțului), și prin componenta semantică de natură gramaticală, dezvoltată de flectiv: „Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni om.” (M. Eminescu) În desfășurarea predicației, copulele lexico-gramaticale își actualizează propriul plan semantic, împlinit prin relația de complementaritate cu un nume (devine, pare + profesor) și împreună cu care actualizează planul semantic al termenului-subiect: Tânărul acela pare/devine profesor. Predicatul analitic se poate dezvolta ca: • predicat simplu: „Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nume: substantiv/adjectiv/pronume, adverb sau propoziție - dezvoltare a planului semantic al unui nume): verb copulativ + nume predicativ. Sub aspect funcțional-semantic, predicatul analitic se realizează în două variante, determinate de planul semantic al verbului copulativ, potrivit cu apartenența lui la categoria copulelor absolute sau la categoria copulelor lexico-gramaticale. În amândouă variantele, numele predicativ este purtătorul principal al componentei semantic-lexicale a predicației. Prin intermediul verbului copulativ, numele, odată cu actualizarea propriului conținut semantic-lexical, scoate subiectul gramatical din generalitatea planului său semantic (pădure, el) prin atribuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau propoziție - dezvoltare a planului semantic al unui nume): verb copulativ + nume predicativ. Sub aspect funcțional-semantic, predicatul analitic se realizează în două variante, determinate de planul semantic al verbului copulativ, potrivit cu apartenența lui la categoria copulelor absolute sau la categoria copulelor lexico-gramaticale. În amândouă variantele, numele predicativ este purtătorul principal al componentei semantic-lexicale a predicației. Prin intermediul verbului copulativ, numele, odată cu actualizarea propriului conținut semantic-lexical, scoate subiectul gramatical din generalitatea planului său semantic (pădure, el) prin atribuirea (dezvoltarea) unei trăsături semantice particularizatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece.” (M. Eminescu) Această bipolaritate semantică: - verb copulativ - semantică gramaticală + nume predicativ - semantică lexicală - în desfășurarea analitică a planului semantic al predicației este absolută numai în structurile predicatului analitic în care verbul copulativ este copula absolută a fi și alte verbe, când, prin mutații radicale în planul lor semantic, intră în aceeași categorie: a însemna, a se chema, a constitui, a reprezenta „Și în oaste trăiește omul bine, dacă este vrednic. Oștean a fost și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
autonom - „obiect semantic” supus actualizării printr-o altă predicație: șCred/nu cred căț Dumnezeu există. șCred/nu cred căț omul gândește. Intră în aceeași categorie, a predicatului absolut, predicatele conceptuale și predicatele metaforice; amândouă tipurile au structură analitică, guvernată de copula absolută a fi, în formă de prezent, persoana a III-a. Structura enunțului poate fi redusă la termenii realizând cele două funcții ale nucleului predicațional, dar poate fi mai amplă, mai ales prin dezvoltarea unor noi câmpuri semantico-sintactice cu originea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
devenirea și timpul declarându-le simple forme ale aparenței, în schimb problema de a explica și rosti diferențele și deteminările fără contradicție rămâne încă deschisă; iar pentru a face acest lucru în orizontul unei concepții univociste a ființei, în cadrul căreia copula "este" se folosește întotdeauna și numai în sensul de "este identic", mai mult chiar, de "este identic în chip etern", așadar în sensul predicației esențiale a identității trebuie să rostim diferențele fără a folosi negația. Este ceea ce Severino încearcă să
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]