2,935 matches
-
niște pagini arzătoare în Eul detestabil, tocmai despre van Gogh, pagini în care mâna scriitorului urmează și consemnează, parcă anevoie, viteza și incandescența gândurilor. îi scrutează chipul încremenit sub masca tristeții, lumina cumplită a peisajelor lui, floarea-soarelui - exaltată, chiparoșii contorsionați, corbii funebri. Octavian Paler este toată vremea în conflict acerb cu egoul său, pe care-l învinovățește de toate frustrările și eșecurile lui, cu care însă, vrând-nevrând, trebuie să cadă la învoială și să se împace, cât cum, cu sine însuși
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
greșeală nu e în doctrina, ci în implementare. dar cine își mai poate permite răbdarea asta? (știu că a trecut subiectul, dar mă ardea pe gâtlej. cât depsre articolu’ lui pleșu, tot respectu’, vorba aia.) se vede treaba că nici corbii nu mai sunt ce erau o dată, pe când umblă vorba “corb la corb nu-și scoate ochii”. Off topic. Eu cred că domnul bucurenci are o problemă de marketing. Dânsul este produsul pe care tot dânsul îl comercializează. Doar că are
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
își mai poate permite răbdarea asta? (știu că a trecut subiectul, dar mă ardea pe gâtlej. cât depsre articolu’ lui pleșu, tot respectu’, vorba aia.) se vede treaba că nici corbii nu mai sunt ce erau o dată, pe când umblă vorba “corb la corb nu-și scoate ochii”. Off topic. Eu cred că domnul bucurenci are o problemă de marketing. Dânsul este produsul pe care tot dânsul îl comercializează. Doar că are o campanie de marketing greșită; în loc să deducem noi că este
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
poate permite răbdarea asta? (știu că a trecut subiectul, dar mă ardea pe gâtlej. cât depsre articolu’ lui pleșu, tot respectu’, vorba aia.) se vede treaba că nici corbii nu mai sunt ce erau o dată, pe când umblă vorba “corb la corb nu-și scoate ochii”. Off topic. Eu cred că domnul bucurenci are o problemă de marketing. Dânsul este produsul pe care tot dânsul îl comercializează. Doar că are o campanie de marketing greșită; în loc să deducem noi că este extraordinar de
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
Rappala care a inventat undița de pescuit pentru a salva satul său de la foamete. El observase cum peștii sănătoși atacau peștii bolnavi, fiind, după Emil, un fel de �debarasori" ai apelor, curățind apele de cadavre, în același fel cum fac corbii și alte păsări pe pământ. Rappala a luat un băț și un simplu metal lucios, reușind să-i păcălească pe peștii înfometați, foamea lor salvând vieților celor din sat. Pescuitul era considerat în timpurile vechi, ca și vânătoarea, un act
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
imitatorilor de ieri și de azi. Critica de întîmpinare remarcă frecvent "influențe" bucoviene la cutare poet, dar acestea se reduc cel mai adesea la "atmosferă" (un termen atît de vag!), la un anume joc cromatic, la un vers, la prezența corbilor pe un cer de iarnă: sînt acestea semne ale modului receptării Poetului de către poeți, altfel spus, un reflex în poezie al clișeelor din critică. Bacovianismul începe, în adevăr, prin a fi irepetabil. Analizele lui Mircea Scarlat, pertinente, exacte, minuțioase "desfac
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
ceva mai înainte, din Troparele zilei) "care se vîră aici și scobește adînc" și care sondează abisul uman ("poteca sufletului este deschisă"). Agresivitatea extremă a pamfletului este subliniată cu toată convingerea ("Pamfletul se învîrtește în jurul obiectului cu oarecare frumusețe de corb: între două zboruri circulare, ciupește, zgîrie, înțeapă, rupe. Pamfletul se lucrează cu andreaua, cu peria de sîrmă, cu răzătoarea sau cu ferestrăul; și uneori, în clipele supreme, cu sculele măcelăriei")". Se află aci notele unei cruzimi ostentative, ale unui nihilism
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
Ca și: "cerul să fie doar o calotă cu scîrnă/ și baliverne" (Muștele). Ca și: "doamne trimișii tăi își pierd viermii din aripi/ aici peste litere peste degetele mele/ înfrigurate/ îmi acoperă cu excrementele lor albe/ visurile// marile mele metehne" (Corbi). Deformalizarea peisajului semnalează nu doar tendința de evadare dintr-un cosmos nelegiuit, stigmatizat de moarte, în înfățișarea sa imediată, în concretețea sa, ci și o lepădare de epura sa geometrică, de spectrul său abstract: "o geometrie degradată/ ducem în spate
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
date, reluate de autor în mai multe din scrisorile sale. Și, pe un loc de primă importanță, relația stabilită de Constantin Mohanu cu literatura. Cu Ciocoii vechi și noi de N. Filimon în mod deosebit, cu fabula Lebăda și puii corbului de Gr. Alexandrescu.
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
vă citim sau vă ascultăm, noi ne punem probleme. Nu credeți că acesta ar fi încă unul din rosturile literaturii? ALA: Nu sînt un intelectual. Cred că am o vocație animală. Marea are un miros de cadavru, un cadavru cu corbi albi deasupra... RB: E Marea Neagră, nu Marea Moartă (rîdem). Pentru a încheia conversația noastră, de fapt un interogatoriu despre laboratorul intim al creației, un dialog în cursul căruia v-ați trădat și totuși nu v-ați trădat unele secrete, la
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
Securități, el devine garantul intangibilități unei instituți scoasă în afara legii , ultimele săptămâni au adus la paroxism încăpățânarea, deloc nevinovată, de a prelungi tabu-ul instituit asupra brațului înarmat al comunismului. Ieșirea cvasi-isterică a d-lui Timofte, care-a croncănit, asemeni corbului din poema lui Edgar Allan Poe, un "Niciodată" hotărât ca un ciocan pneumatic, cuprinde întreaga filozofie politică și morală a țării pesedizate. Netulburat de nimeni, lăsat să zburde pe tarlaua S.R.I.-ului ca pe fâșia arată a graniței, dl. Timofte
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
Într-o seară, la un pahar de vin, un fost camarad de arme: Jalnicul armistiț iu fusese semnat În Împrejurările știute. Misiunea germană, sub comanda trufașului general Brandenstein, pogorâse asupra Îndoliatei Cetăți de Scaun a Iașilor, ca un stol de corbi. Peste defecțiunea rușilor Înnebuniți de alcool și duhul otrăvitor al răzvrătirii, peste lipsurile și mizeriile de tot felul, marasmul și descurajarea veniseră ca o ultimă lovitură a destinului să ne Încovoaie grumazii, răpunând și cele din urmă nădejdi. Întovărășeam un
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
dacă năsoasa aia cu părul policrom și cu un accent ardelenesc șarjat, semn că în momentele marilor adevăruri, cum ar fi rutul, nașterea sau rugăciunea, femeile își redescoperă idiomul originar, îl încalecă de-adevăratelea pe efebul cu părul ca pana corbului și cu un început promițător de burtică precoce, sau aș fi urmărit cu sufletul la gură să văd cui îi mai pune piedică Andreea Marin, cea care țopăie ca o căpriță pe pajiștea de polimeri din studioul suspinelor în vreme ce fachirul
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
vedeam o fată ieșind dintr-o poveste și nu doar dintr-una, ci parcă din toate poveștile fraților Grimm. Așa erau îmbrăcate, așa arătau acele preafrumoase: cea din pădurea adormită, ca și Frau Holle, ca și drăgălașa surioară a fraților corbi. Nu altfel mi le închipuiam pe Albă ca Zăpada ori Cenușăreasa, binențeles înainte de a se arăta drept ceea ce erau de fapt: prințese. Fata se oprise în capul scărilor și zâmbind către mine, întocmai ca acestea, îmi făcea semn cu degetul
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
-și spele picioarele în lacurile tale alpine și să-și zvînte obielele pe acoperișurile casei tale abia isprăvite, cînd Dumnezeu este alungat cu biciul din bătătură, cînd numai vulturii dau ocoale enorme acolo, la ei, în văzduh, și cînd doar corbii mișcă aerul munților și înnegresc orizontul, cum se mai poate numi cineva Sf. Gheorghe?) Această denumire medievală mi s-a părut întotdeuna o sfidare, o incredibilă obrăznicie, un atentat imperialist la ordinea politică și socială, o insultă nerușinată la adresa marelui
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
speță de liniște suspectă ca aceea de dinainte de furtună, i-am răspuns și eu, tot așa de simplu: ŤCrinii cresc în empireuť. Tînărul a părut foarte satisfăcut. Atunci mi-am permis să-i pun și eu o chestiune-test: Unde trăiesc corbii? Iar tînărul mi-a dat un răspuns care m-a umplut de mulțumire: Corbii trăiesc în epopeea gotică, unde sînt multe cadavre pe cîmpuri." La ce să rămîi mizantrop? Dacă nu vezi că, pentru optimist, domnul profesor, companionul de colocvii
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
tot așa de simplu: ŤCrinii cresc în empireuť. Tînărul a părut foarte satisfăcut. Atunci mi-am permis să-i pun și eu o chestiune-test: Unde trăiesc corbii? Iar tînărul mi-a dat un răspuns care m-a umplut de mulțumire: Corbii trăiesc în epopeea gotică, unde sînt multe cadavre pe cîmpuri." La ce să rămîi mizantrop? Dacă nu vezi că, pentru optimist, domnul profesor, companionul de colocvii se cheamă, hélas, tovarăș, zici, pe bună dreptate, că stilul nu suferă mult. Și
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
pat de spital, trupul și sufletul în dilemă - vocale roșii, gri, indigo... Dintr-un colț de salon, împietrită pe noptieră, mă privea fix o pasăre cu ochi de sferă și gheare de onix, pasărea oracol, pasărea himeră. Nu, nu era corbul, deși ale corbului erau noaptea și ora. Cine ești și ce vrei? Eu? Bufnița poetului Ioan Flora. Pasărea lui și a tuturora. O, da? Zi-mi, ce mai face acolo crescătorul de bufnițe, Ioan? Bine. Chiar foarte bine. S-a
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
trupul și sufletul în dilemă - vocale roșii, gri, indigo... Dintr-un colț de salon, împietrită pe noptieră, mă privea fix o pasăre cu ochi de sferă și gheare de onix, pasărea oracol, pasărea himeră. Nu, nu era corbul, deși ale corbului erau noaptea și ora. Cine ești și ce vrei? Eu? Bufnița poetului Ioan Flora. Pasărea lui și a tuturora. O, da? Zi-mi, ce mai face acolo crescătorul de bufnițe, Ioan? Bine. Chiar foarte bine. S-a despovărat de animalu-i
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
totuși mereu să audă venind de undeva o vorbă, un țipăt, o șoaptă, un murmur... Tăcere. N-auzea nimic în preajmă. Nu simțea nici o suflare alături. N-avea pe nimeni. N-avea pereche. Era singur - Unul singur. 2. Intrigantul Jupînul Corb și Coana Vulpe erau, pe vremea aceea, prieteni nedespărțiți. Lumea îi vedea adesea împreună, stînd de vorbă, glumind, vizitîndu-se și crescîndu-și puii laolaltă. Erau însă pe atunci vremuri grele, criză, sărăcie multă și nu era lesne de hrănit o casă
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
nu era lesne de hrănit o casă de animal. Cu toate acestea, cei doi obișnuiau să împartă ceea ce agoniseau în timpul zilei: de pildă, cînd Vulpea prindea cu greu vreo găină, sau o rață, nu o mînca toată, ci lăsa pentru Corb bucăți prinse de oase, pe care pasărea, chemată fiind, venea să le devoreze, odată ce intrau în putrefacție. Corbul, la rîndul său, cînd avea norocul să fure din sat, de exemplu, o bucată de brînză, venea în zbor cu ea drept
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
agoniseau în timpul zilei: de pildă, cînd Vulpea prindea cu greu vreo găină, sau o rață, nu o mînca toată, ci lăsa pentru Corb bucăți prinse de oase, pe care pasărea, chemată fiind, venea să le devoreze, odată ce intrau în putrefacție. Corbul, la rîndul său, cînd avea norocul să fure din sat, de exemplu, o bucată de brînză, venea în zbor cu ea drept în dreptul vizuinii Vulpii și acolo o împărțeau frățește. Pe scurt - o mare prietenie! Dar să-ți spun ce
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
drept în dreptul vizuinii Vulpii și acolo o împărțeau frățește. Pe scurt - o mare prietenie! Dar să-ți spun ce s-a mai întîmplat: într-o zi, se întîlniră cu cineva care le vorbi cam în acest fel: - Prietenia voastră, Jupîn Corb și Coană Vulpe, o fi ea frumoasă, dar nu vă aduce nici un spor. Nu vedeți în ce hal trăiți? Săraci sînteți, săraci veți rămîne! Vai de capul puilor voștri nefericiți; tare mă tem că nu vor trece cu toții iarna ce
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Mai bine, luați aminte la sfatul meu și n-o să vă pară rău. Iată ce trebuie să faceți: mai întîi feriți-vă să fiți văzuți în public împreună și lăsați să se creadă că v-ați fi certat. Apoi, Jupînul Corb să fure din sat o bucată frumoasă de brînză, ca asta pe care tocmai ați mîncat-o împreună acum. Așa: vei zbura cu ea în cioc și te vei așeza pe o ramură, uite chiar sus aici. Vulpea, ademenită de miros
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
brînză, ca asta pe care tocmai ați mîncat-o împreună acum. Așa: vei zbura cu ea în cioc și te vei așeza pe o ramură, uite chiar sus aici. Vulpea, ademenită de miros, va veni sub copac și îți va ține, Corbule, cam discursul următor: "Domnule Corb, sînteți prea frumos... - Cum "prea frumos", nu sînt deloc frumos!, interveni modest Corbul. - Ascultați mai departe. "Domnule Corb, sînteți prea frumos", va zice Vulpea, "ce încîntare ar fi dacă ați avea și vocea pe măsură
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]