1,093 matches
-
în 1986, avea un titlu diferit: Un muzeu în labirint. îmi îngădui să-i sugerez ca la ediția viitoare, pe care o văd profilându-se, revăzută și adăugită, să ia în considerare titlul Eul penetrabil, subliniind astfel victoria pictorului în crâncena sa bătălie cu sine. Octavian Paler, Eul detestabil, Editura Albatros, București, 2005, 270 p.
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
însoțește pare soția lui. Are un baș care atrage toți trecătorii. Cântecul e un dialog între o mamă și fiul ei. Pare ceva în genul “și George nu mai vine”. Nu-i nevoie să înțelegi versurile. E doar un sentiment crâncen care se transmite dincolo de barieră de limbă. E trist. E fado. [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hclQB12C Jw] Portugalia esre una dintre cele mai frumoase țări și au oameni buni. mi-a plăcut mult post-ul asta! Bravo. Keep
Fado impromptu la Lisboa by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83002_a_84327]
-
noi să le fi gândit, ele ar merita măcar omagiul de a ni le aduce aminte așa cum au fost. Dar în urmă trecerii lor prin viața noastră, schijele ascuțite ale amintirilor se cizelează asemenea scoicilor spălate de mare, iar poveștile crâncene despre pofta, dorința și așternut se transformă ireversibil în fragmentele spălăcite ale unor povești de dragoste pe care nu le-am trăit cu adevarat niciodată. În sufletele noastre, femeilor adevărate nu le este îngăduita nici macar memoria. :: apărut în The One
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
mă așteptam. Trei, patru surprize mai mari. În rest, natura și-a urmat cursul. Profesional asemenea. Am reținut câteva vârfuri: un director de sucursală bancară, un dansator, un magistrat, un consultant legal în afaceri. Și am aflat ultimele episoade, cam crâncene, din viața unui băiat care mi-a fost foarte drag și pe care nu mă așteptam să-l întâlnesc, dar despre care o să povestesc altă dată. Cea mai importantă descoperire, mi-am dat seama abia acum dimineață, scriind această însemnare
Hier encore by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83033_a_84358]
-
pe care mi le concede și mie. Ci pentru că așa erau vremurile: era dictatură și se trăia prost. pesemne că nu avea decât Nicu Ceaușescu. Deși regimul își zicea “comunist”, inegalitățile sociale pe care le resimțea tânărul AP erau mai crâncene decât în capitalism. Cum ar veni, d-l Pleșu s-a supărat pe vremurile pe care le-a trăit și pe tinerii care răsucesc cuțitul în rană când le comentează și m-a făcut “afiș de plenară amânată” pentru port
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
până a spune precum criticița Marcu în România literară că Andrei Pleșu sau Ileana Mălăncioiu au vorbit despre mine într-un moment de amețeală e oareșicare distanță. Crohmălniceanu m-a apărat când eram nimeni. La cenaclul Junimea se practicau execuții crâncene asupra celor care nu făceau parte din camarila optzecistă. În absența profesorului, fusesem deja mursecat de vreo două ori. Dacă ar fi fost după anumite cenacliste și anumiți cenacliști, trebuia să mă spânzur neîntârziat, ce să mai vorbim de scris
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
nostru are fascinația aristocratică a imobilității. E un pedant al "sîmburilor de vid" ai ființei, chiar dacă insidios inflorescent (copacul cu care se identifică autorul nu reprezintă decît un simbol al fixării, al încatenării solemne în biologie): "O nemiloasă parcă ursi crîncena caznă,/ departe-s de cetate și de orice drum./ Un strigăt sînt, și deznădejde,/ ar fi tîrziu de-acum un ajutor să vină;/ nici cîinii nu-s, gonesc pe undeva urmîndu-ți ciuta.// Se duce ziua sau în ochi coboară bezna
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
determinat autoritățile municipale să reașeze pe soclu bustul maltratat! Cea ce nu s-a întîmplat cu alte monumente doborîte, cu Petru Groza, de pildă". Ce să mai spunem? E o mostră de bun-simț, între numeroase altele. În aproape aceeași măsură, crîncenul naționalism al lui M. Ungheanu se îndreaptă și împotriva maghiarilor, a doua nație execrată, după evrei, pe tabla programului d-sale fascisto-comunist (așteptăm, în spiritul consecvenței, și diatribe împotriva nemților, bulgarilor, turcilor, țiganilor etc.) E. Jebeleanu e mustrat nu atît
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
obrazul veacului iscălitura energică. Dar ce interesant, la acest autor, să se refere cu atâta simpatie la noi, românii... Să citești Kaputt, azi, pare o născocire. E cum ai viziona simultan un film de groază combinat cu o conflagrație mondială crâncenă în plină desfășurare.
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
pe prima pagină a citit, scris de tata:" Nil admirari nisi Lucian Blaga"; atunci, Blaga a scos și el stiloul și a adăugat: "Accept." Venea foarte des Vladimir Streinu și aveau lungi discuții care deveneau la un moment dat foarte crâncene. Uneori, interveneam și eu, dorind să împac lucrurile. Țin minte că, prin 1946 a venit Camil Petrescu. Mai întâi s-a mirat:" O, ce casă aveți!" Era cu un aparat auditiv mare, cum erau pe atunci și, cum el trecuse
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
spune că dimpotrivă. Fără vocație istorică și fără instinct social, artistul pare mai degrabă un ratat obraznic, un înfometat perpetuu și un guraliv incontinent. Fix ce-i trebuie unei june cu privirile pierite pentru a le arăta părinților cea mai crîncenă înfățișare a zădărniciei. Dar și frageda repăriță și încruntatul său tată se înșeală amarnic. Departe de a-și fi croit cavoul la mansardă, de a fi dat bir cu fugiții din fața concurenței și a economiei de piață sau, și mai
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
ce apare suveran în opera autoarei Rădăcinilor. Mai întîi este, ca neîndoielnic fundal, acea demonie baudelairiană, ruptură epocală cu umanul, răzvrătire împotriva tuturor valorilor pozitive, implicînd o despărțire de sacral, corespunzătoare ipostazei de damnare. Avem a face cu o dezideralizare crîncenă a existenței, cu un antiumanism programatic, întemeiat pe un spațiu vid (devalorizat) în care înfloresc succedaneele elementelor vitale abolite, artificiile care sînt conveniențele, mondenitatea, dandysmul. Monotonia, rutina, stereotipiile golului moral duc la un plictis greu de îndurat, la spleen-ul
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
S. U. A../ cincizeci de puțuri cu petrol la Smakover,/ dar amorul pentru pielea mea cafenie/ s-a lichidat cu două destupături de pistol” (Femeia cafenie). Cum am putea citi asemenea pasaje de violent exotism senzual fără a medita la izolarea crîncenă care aștepta obștea românească, la naționalismul agresiv ce a coroborat-o după un timp, la pudibonderia oficială? La faptul că orice aspirație către lărgimea orizonturilor geografice sau doar fantaste era suspectă, taxată drept cosmopolitism ori trădare de patrie? În nu
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
Puteai vedea pântece deschise, coaste desfăcute, piepturi sfâșiate. Și fiarele acelea setoase de sânge nu-și opreau aici nebunia lor, ci-i coborau de pe stâlp și-i întindeau deasupra cărbunilor aprinși pe grătare de fier. Puteai vedea iarăși priveliști mai crâncene decât cele dinainte: două feluri de picături curgeau din trupurile lor, unele din sângele ce curgea, altele din cărnurile ce se topeau; iar sfinții se uitau cu plăcere la cele ce se întâmplau, ca și cum ar fi stat pe trandafiri, nu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
deja în ghiveciul globalizării al cărui bucătar-șef ni-l imaginam a fi brigandul Procust din Atica. Dar nu: reportajul din ziua de Sf. Ilie, transmis la televiziune de la Fălticeni, ne-a redat încrederea că suntem în stare de bătălii crâncene fie și doar pentru apărarea drepturilor omului la o bucățică de anafură sau pentru atingerea moaștelor Sf.Andrei. În acest scop, (drept ?)credincioșii prezenți acolo s-au îmbrâncit cu atâta înverșunare și disperare, încât scheletul lui Machiavelli s-a zvârcolit
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
memoriei. Am auzit de multe ori, în amintirile oamenilor veniți într-un București unde se cunoștea cînd începeau și cînd se terminau cursurile la Universitate, că să fii student era ceva. Ei, starea asta, pîndită, în anii noștri, de o crîncenă banalitate (cine mai știe cînd a plecat ultima oară mai repede din amfiteatru ca să ajungă la muncă, sau așa ceva) se ține foarte țeapănă în însemnările lui Costache Olăreanu din '49 pînă-n '53. Lumea lor, de studenți cu gazdă, se învîrte
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
Frica lui Maimuțu, bucuria Piticei, iubirea lor încheiată și întâlnirea de lângă tufa de crizanteme sângerii se furișau una după alta, ca un fir de apă, spre capul râzător al unui șarpe desenat, pe care cineva îl filmase într-o zi crâncenă. Și din mormanul ăsta de fapte, se ridica lin șuieratul și suspinul unei vieți pe care Gil o uitase demult. Sub borul călduț al pălăriei lui invizibile creștea o bucurie densă și temătoare, venită din gura morții, căci tatuajul de pe
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
îl legitimează ca om și ca profesionist, dar pe care le știe irosite pe altarul păgân al păcatului săvârșit cu gândul, determină reacția lui autodemascatoare, de ins cu musca pe căciulă. Îndelungă vreme, poate, în sufletul său s-a dat, crâncenă, bătălia cu diavolul și casierul a găsit în sine forța să se opună impulsului de a sustrage bani. Treptat, resursele de rezistență la ispită se apropie însă de sfârșit și el realizează că salvarea nu mai poate veni decât din
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
continuitate strânsă a mișcărilor, reacțiilor, contrastelor de caractere, aleargă disperările Elvirei (Wittinger Gertrůd), zburdălnicia delicioasă a Zerlinei (Hercenik Anna, dulce, dolofănică, senzual candidă în grația cântului), violența unui amor irepresibil pentru ucigașul tatălui ei Donna Anna (Gonzales Monica, mai mult crâncenă decât patetică) , ridicolul întruchipat de Mazetto (Habétler András), Comandorul lovit mortal de o mână înarmată pe care o pândește și o răpește vieții (Kovács Kolos), iubirea fără noroc a lui Don Ottavio (Thimothy Bentch), un erou șters, dacă nu ar
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
sa umană și nesupusă pînă la răzvrătire prin aspirații, artista și-a găsit în propria sa ființă mecanismele rezistenței și tehnicile de luptă. Departe de a fi o formă suficientă de autocelebrare, narcisismul ei este un triumf al clipei în crîncena competiție cu timpul, după cum arta însăși este o victorie simbolică în fața dezordinilor de tot felul. Acest portret de acum cîțiva ani acoperă perfect imaginea de astăzi a unui artist așezat și proaspăt în același timp. În cadrul generației sale și în
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
autoterapie o reprezintă și jurnalul, o decomprimare a pesimismului și a stării depresive: "Troenit de scârbă, de lehamite și - ceea ce e mai grav - de deznădejde, n-am mai văzut iar nici un rost al acestor însemnări. Dar azi, depresiunea fiind mai crâncenă ca de obicei, deschid caietul în speranța unei defulări " (s.m.). În afară de "plăcerea înrobitoare" a muzicii, Radu Ciobanu își consemnează adesea impresiile de lectură, ce se remarcă prin observații subtile de critic, nu de simplu cititor. Fusese dezamăgit de "romanul cinematografic
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
țintuiește locului. Situația se complică și prin faptul că Remus Lunceanu are o soție și trei copii de întreținut. Și totuși plecarea din Bucureștiul ocupat ar fi singura soluție salvatoare, căci - după cum îi spune un prieten - "pentru ardeleni urmează zile crâncene". Culpabilizarea ardelenilor ca țapi ispășitori pentru dezastrul înfrângerii vine foarte repede și e dată pe față, fără menajamente: "Azi voi, ardelenii, nu sunteți tocmai... dezirabili. De ce să ne astupăm urechile? Trei sferturi din cei ce fac opinia publică aici sunt
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
iubim, și nu ne temem... Dar filmul acestei exaltări se rupe atât de des, pauzele sunt lungi, asurzitoare și fără speranță. Se-ntâmplă deodată ce e de-ntâmplat, și-atunci caut cu înfrigurare între notițele vechi să aflu, într-o crâncenă singurătate iarăși, cine atoateștiutor îi așează celui adormit mâinile pe piept, cine îl spală, cine fierbe coliva, cine leagă cu ață bănuțul în batistă? Cine e de rând pentru toate acestea, să le facă și să le poarte. Căci toți
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
doamna T. e o latență veșnică, deci o trimitere în ireal, "o iluzie mai puternică și mai durabilă decît împlinirea ei". Paradoxul acestui Eros sublimat, descărnat ca o teoremă, implicînd fuga de posesiune, e tranziția de la intensitatea actului vital, de la crîncena identitate a Erosului comun, stigmatizat de cruzime, la moartea care e suspendarea vieții în proiect. Expierea în sens mistic e și ea interzisă. Refuzată deopotrivă de viață ca și de transcendență, "asceza" Erosului în chestiune nu ține nici de puritate
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
indignitatea unei "poezii" românești însăilate sub zodia "realismului socialist", restabilește fața responsabilă a poeziei noastre cu tema patriei și a civismului. Insanităților versificate în acei ani de eclipsă, le-a replicat cu bărbăție nedezmințită, aidoma, spre a-l cita, unui "crîncen brad", oferindu-ne un metalirism cu un mesaj comunitar, precum o jertfă a individualității în "prăpădul" istoric.
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]