3,021 matches
-
Cască ochii mari, zîmbește, zîmbește strîmb, făcîndu-se că mă crede, și intră în vorbă cu altcineva. Domnul în negru care ne așteaptă pe peron cu cartonul pe piept pe care scrie Ambasada română are o față încremenită - e rigid din creștet pînă-n călcîie. Uite ,mortul perfect", spune unul din băieți. Ba nu ,mortul oprit", spune una din fete. Rîdem. în dimineața asta, în drum spre Rathaushotel, printre atîtea palate impozante, nu-ți rămîne decît să rîzi. Cu ce altceva ai putea
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
interes al unei generații contestatare prin tradiție și conjunctură, "omul virgil" își pune vehemența cotidiană între parantezele boemei literare, pentru a face loc, în rare și fragile plachete de versuri, unei grafii devitalizate din talpa ortografică a literei pînă în creștetul voit umil, niciodată moțat al poemelor: "ca și cînd am putea să admitem/ pelerinajul înzăpezit al vrăbiilor/ între fereastra noastră și lacrima noastră". Dar tocmai în lipsa mijloacelor pare a fi fost atins scopul: cuvintele se înșiră, se deșiră, se repetă
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
aceluia care, ca și mine, iubește câinii, istoria - și ar mai fi de găsit. Dacă însă, cu numai trei minute înainte, deschizând televizorul, nu-l voi zări pe dl. C.V.T. îngenunchiat în fața Papei Ion, ce rostește, punându-i mâna pe creștet: Pleacă capul, sicambre îmblânzit. Arde ce-ai adorat..."
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
înțelegeți ce vreau să spun, domnule locotenent. Era purul adevăr, poate exprimat și explicat prost, dar spânul n-a făcut nici cel mai mic efort ca să-l ia ca atare. S-a ridicat brusc și a ieșit scărpinân-du-se nervos în creștetul lucios al capului. Atunci ceilalți jandarmi i-au cerut domnului Carol să-și adune repede boarfele, ceea ce el a și făcut-o cât ai zice "pește". Cu această ocazie, a descoperit că uitase la Montreal volumul de poezii cândva publicat
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
am fost niciodată, nefiind niciodată nici materialist, nici monist, nici imanentist, ci mizînd întotdeauna pe transcendență"), conțineau o problematică a alienării: "lucrările de tinerețe ale lui Marx m-au impresionat prin coincidența problematicii alienării (Entfremdung) - la fel, firește, secularizată din creștet pînă-n tălpi - cu propria mea problematică: aceea a salvării ontologice". Pe fundalul unor atari aspirații și regăsiri înșelătoare, dl. Mihai Șora credea a-l putea socoti pe Lenin drept "o figură providențială". În acest loc intervine o argumentație teologică distorsionată
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
Dar am scris-o eu!" Scrisul confirma într-adevăr o caligrafie specifică vârstei sale. Poezia nu a fost publicată (uneori, în situații similare, textul a fost publicat sub numele falsului autor). Copilul s-a ales totuși cu o mângâiere pe creștet, pentru năstrușnica sa faptă. Atunci când este vorba de obiecte materiale, o minge, un creion, copilul învață repede să distingă între "al meu", "al tău" și "al lui". Ce se întâmplă însă cu lucrurile abstracte, ale spiritului, ale inteligenței, ale sensibilității
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
multe ori și în mai multe feluri. Vă amintiți aria Olympiei? Cînd ajunge cam pe la trei sferturi, se oprește. Poate că s-a defectat deja. Salvator, Coppelius intervine și învîrte cheia, destinzînd resortul prea întins. Poate chiar o mîngîie pe creștet și/sau îi șoptește o amenințare. Iar Olympia n-are încotro. Cîntă toată aria, chiar dacă efortul o epuizează integral. Dar cînd termină, nu e decît o jucărie care s-a stricat iremediabil. Așa scrie în libretul clasic. Asta e interpretarea
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
Andromaca, de focile Mimi, Fifi, Riri, inorogul Dumnezeu! Hermafroditul primordial! A revenit la marginea schelelor, aruncând cu mâinile întinse un lasou imaginar. Niște ferestre strălucesc în depărtare la apus, în vârful turnurilor din noul cartier la Défense. Soarele își înalță creștetul roșiatec peste Nation, peste periferiile îndepărtate Montreuil Le Perreux Le Raincy Villemomble Romainville, cartiere de blocuri grădini proletare parcări autostrăzi de centură centre comerciale, toate acoperite ca de un sos de zmeură. Firmele pâlpâie și se sting de-a lungul
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
Victor Rebengiuc este ultimul titan al Teatrului "Bulandra". Unii dintre colegii mei ar spune, probabil, "ultimul dinozaur". El este, a fost întotdeauna,chiar atunci când a afirmat că datorează ceva unui regizor, un rebel independent. Există singur, ca un munte cu creștetul în nori, liber în crepusculul impunător. El trăiește ca un cașalot uriaș într-o mare fecundă care-i hrănește intuiția. Creează doar atunci când se simte neîncătușat. Am lucrat mai multe spectacole cu el, spectacole în care a făcut roluri mari
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
pe vînzătorul din el. Nimeni nu-l deranjează, nimeni nu-l întrerupe. Căldură mare, praf. Mașina demarează ușor. Deschid geamul să-l mai văd. Capul se mișcă în continuare, nestingherit. Cu o mică întîrziere urmează mișcarea și paralelipipedul crescut în creștet. Oricum, va vinde în cunoștință de cauză. Dacă va avea chef. De pe locul mortului privesc o lume vie, cu alt cod, pe care altfel n-am cum să-l descopăr. Se scurge pe la coada ochiului. Proprietăreasa de maci vila unde
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
Plicuri doldora cu opere poetice complete, în manuscris, și cu proze lipsite de valoare, în schimb, de mare întindere. Orgoliul autorilor lezați de un răspuns neconvenabil se manifestă agresiv, după ce aceiași veniseră cu masca falsei modestii pe chip și cu creștetul presărat cu cenușă. Ar mai fi o problemă, reproșul celor care își trimit la redacție lucrările, fără să-și oprească cópii, și li se pierde pe drum astfel tocmai varianta ultimă, refăcută, cea mai lucrată și cea mai dragă autorilor
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
mai am un singur vai, la Vama &-n Doi Mai, unde te răstignești între femei și pești: că-i Vama con Dios, ori că e Vampa Veche, soarele muls pe dos ’ți-a trupul, și-n ureche îți crește-un creștet nou, îți url-o altă gură - e-un vai netrupuit de-o stranie natură, ci-a ei, și-a lui, și-a ta - iubite, rase, arse cărți de nisip à trois profane, sacre, farse. un vai mai am, un Doi, un
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
Comportamentul clasic. Ciudat, totuși, pentru că n-am crescut în mahala. Mă uit în jur. Dau nas în nas cu realitatea și se fac țăndări toate imaginile mele. Urlete și zbierete isterice, gesturi violente, ca și limbajul, smuceli, înjurături, palme peste creștete, afuriseli. Dintr-un fel de bodegă, în Parcul Carol se aude refrenul, altfel demodat, cu o gară mică și cu o iubită chemată în zadar. Falseturile se țin lanț, decibelii mi-au rănit timpanele. Pare că tot parcul se află
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
printr-un gând. Eram scufundat de un timp în acest exercițiu de finețuri infantile, urmărindu-mi iscusința pe micul cadran al cântarului, în întrecere cu mine însumi, ca de atâtea ori în jocurile mele singuratice, când am simțit deodată pe creștetul meu chilug mâna delicată, mângâioasă și am auzit vocea parfumată întrebându-mă de astă dată: "Was machst du, Nikolaus? " M-am întors brusc și am văzut-o îmbrăcată într-un halat alb, ca o infirmieră. Nu mai arăta ca fetele
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
din luminișul dintre brazii de pe colina învecinată s-a auzit, ca de obicei, melodia dulce a cornului. Nu mai zboară, nu mai zboară!" - am strigat izbucnind în lacrimi. "Cine, ce nu mai zboară, iubitule?" - întreba îngrijorată Matata, mângâindu-mă pe creștetul chilug, cercetându-mi fruntea dacă nu am cumva febră. Dar eu n-o puteam lămuri, repetam doar, sfâșiat: Nu mai zboară, nu mai zboară...!" (Fragment din volumul în pregătire Tinerețe fără bătrânețe...)
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ceva ca să nu-Ți pierzi sufletul, sau să înduri aceeași pedeapsă pentru un lucru mai mic. Fiindcă nu numai cei care au fost înjunghiați, ci și cei care s-au pregătit și au ajuns gata pentru aceasta, și-au încins creștetul cu cununa martiriului (...)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil. Către cei ce se scandalizează de fărădelegile și persecuțiile comise și despre Pronia lui Dumnezeu, XIX, 3-4, în vol. Scrisori din exil. Către Olimpiada și cei rămași credincioși. Despre
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
lui Dragoș Buhagiar: obiectele lui, toate pe capul nostru, de sus cade ploaia cu trăsnete, peste noi vin din înalturi copiii-păpuși rusești, și ne sparge retina ochiul transformat în tun, și ne tulbură adânc viorile de Reghin, negre, purtând în creștet însemnul morții și deasupra noastră, a tuturor, strălucește încă steaua roșie a unei ideologii cu adepți pe mapamond și portretul în balans al lui Troțki, și Lenin în creion cu vocea lui reală, și masa cu mâini și picioare, ca
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
vrăjit. e un auz profetic ce simte o mare stingere. a fi sau a nu fi, acum e acum. fulgere și trăsnete colcăie în albiile munților. ceața și potopul de dincolo s-au pornit înspre noi, cu toată materia pe creștet. acum golul a devenit un pod de oțel despicat. cocoși atomici sună deșteptarea. cei fricoși rămân aici, paralizați de gând. ceilalți au pornit și au dispărut ca și cum n-ar fi fost.
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
pe atunci mai ușor de cules erau și timidele sale fructe iar el pentru copii rămânea irezistibila lor tentație de a-i pune la încercare crengile spânzurați de picioare în jos cât să simtă cum li se prăbușește pământul în creștet în anotimpul în care copilul și copilăria unui copac sunt una și aceeași celebrare a fragilității nu se opreau nici prea multe păsări la el și cucuveaua încă nu-și alegea bifurcația de pe ultimul rămuriș de unde urma să puncteze nopțile
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
macră. Văduva M. roși în ambii obrăjori rotofei, soldatul D. se gândi că vecina lui de compartiment e cu siguranță o văduvă vitează de vreme ce se întoarce cu o așa sacoșă burdușită din oraș, de la piață. Soldatul D. fu inundat din creștet până-n tălpi de o ciudată căldură și îi puse mâna pe genunchi văduvei M. care începu să tremure și să asude din creștet până-n tălpi. Soldatul D. se gândi că a îndrăznit prea mult și, răcindu-se din creștet până-n
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
de vreme ce se întoarce cu o așa sacoșă burdușită din oraș, de la piață. Soldatul D. fu inundat din creștet până-n tălpi de o ciudată căldură și îi puse mâna pe genunchi văduvei M. care începu să tremure și să asude din creștet până-n tălpi. Soldatul D. se gândi că a îndrăznit prea mult și, răcindu-se din creștet până-n tălpi, își retrase mâna de pe genunchiul văduvei M. Văduva M. se gândi că nu este suficient de atrăgătoare, așa că își ridică doar cu
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
din creștet până-n tălpi de o ciudată căldură și îi puse mâna pe genunchi văduvei M. care începu să tremure și să asude din creștet până-n tălpi. Soldatul D. se gândi că a îndrăznit prea mult și, răcindu-se din creștet până-n tălpi, își retrase mâna de pe genunchiul văduvei M. Văduva M. se gândi că nu este suficient de atrăgătoare, așa că își ridică doar cu o palmă fusta neagră deasupra genunchiului. Soldatul D. tocmai se uita pe fereastră, așa că nu a
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
fusta neagră deasupra genunchiului. Soldatul D. tocmai se uita pe fereastră, așa că nu a observat deloc manevra. Văduva M. se gândi că nu a fost suficient de îndrăzneață așa că își desfăcu decolteul. Soldatul D. întoarse capul și se înroși din creștet până-n tălpi. Își puse chipiul pe cap, o salută militărește pe rotofeia și viteaza văduvă M. și ieși pe hol să fumeze o țigară.
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
Arunci o minge-n brațele unui copil Și el se bucură că-i roșie, rotundă, și-i ușoară; Se joacă din amiază pînă-n seară, Apoi vine acasă și tiptil Se bagă-n așternuturi și așteaptă Să-i crească Îngerul la creștet, să-i îngîne, Lin mîngîindu-i ochii-nchiși, o rugăciune Cu fluturi, nasturi, și c-o rouă înțeleaptă, Și cu feliile de pîine unse cu magiun, Și cu susan în rolă, cu halviță Prelinsă, descleiată în șuvițe Sub perna lui, cu
Arunci o minge-n brațele unui copil… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6117_a_7442]
-
iov & vio Emilian Galaicu-Păun fragment) 1. ca șampania ținută la cald - dacă 39.5 nu-i chiar febră! -, acest trup în spume se umple de bube dulci, din creștet la tălpi: „la mulți ani!" (spunând asta, simți limba în gură cum ți se bășică, iar vorbirea, de unde era bine-ntinsă, se-acoperă toată de plăgi), când în ceasul al doisprezecelea nu președintele, ultimul om („numai eu am scăpat ca să
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]