43 matches
-
formează pălăria care acoperă capul, celelalte două umerii și brațele încrucișate pe piept. Este singurul obiect care dă o notă de modernism încăperii. Holul este dotat cu o canapea și două fotolii din piele cândva roșie, acoperite cu huse din creton înflorat, care de asemenea par a veni de undeva din trecut. De o parte și de cealalta a canapelei se află două vaze de sticlă înalte, ornamentale, de culoare verde închis, împodobite cu arabescuri galbene. A doua intrare, care ne
SĂGEATA LUI CUPIDON I (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Sageata_lui_cupidon_i_titlu_provizoriu_stefana_ivanescu_1358093707.html [Corola-blog/BlogPost/342324_a_343653]
-
pe vas. O vilă tăiată în unghiuri drepte, înconjurată din trei părți de apă, geamuri mari, care dau direct în mare, la o apăsare de buton se dau la o parte, lăsându-te în fața brizei cu plaja Ecrene sub ochi, cretoane imprimate la ferestre, paturile și fotelurile au semănate pe ele flori de câmp, pe mese vase tătărăști de aramă, peste dealul alburiu un pumn de case, pitite printre arbuști...Balcicul...de aici încolo miroase a Orient , lume pestriță : greci , români
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1432969554.html [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
fără refrigerare activă altfel decât în condițiile descrise în capitolul II punctul (1) d). CAPITOLUL II: CERINȚE CU PRIVIRE LA IGIENA PENTRU PREPARAREA GRĂSIMILOR ANIMALE TOPITE ȘI A JUMĂRILOR Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care prepară grăsimi animale topite și cretoane să asigure respectarea următoarelor cerințe: (1) Este necesar ca materiile prime: (a) să provină de la animale sacrificate într-un abator și despre care s-a constatat, după efectuarea inspecției veterinare ante-mortem și post-mortem, că sunt proprii pentru consumul uman; (b
32004R0853-ro () [Corola-website/Law/292997_a_294326]
-
cele din urmă, așa că o să trebuiască să plec, dacă nu mai e nimic de făcut. Ce să mai fie? Nimic. Am dat să plec. Mi-a spus: Am uitat să-mi iau punga în care-mi țineam pantofii. Aia din creton, atârnată înăuntru pe ușa șifonierului. O să ți-o aduc cât de curând. S-o păstreze Mama. Și uite și ceva pentru că te-ai deranjat, Augie. A deschis geanta ei cu antene mari argintii și cu un gest rapid mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
făceau, cu stângăcie, datoria de uriașe ornamente. Covorul relua modelul verde argintiu al tapetului, adăugându-i câteva linii accentuat negre. O canapea joasă, verde deschis, cu brațe foarte turtite, îmbrățișa o puzderie de perne mici, negre. În fotoliu capitonat cu creton, o masă de birou funcționărească, acoperită cu plastic, și un scaun pătrunseseră ca intruși, reprezentând, în felul lor umil, utilitatea și confortul. Pe sub ușile de lemn sculptat ale băii se strecura o șuviță de abur. Camera era caldă și duduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
utilitatea și confortul. Pe sub ușile de lemn sculptat ale băii se strecura o șuviță de abur. Camera era caldă și duduia de zgomotul apei care, curând, deveni inaudibil. — Frumoasă cameră aveți aici, spuse George, așezându-se pe fotoliul capitonat cu creton și apoi ridicându-se din nou, pentru că i se păruse prea jos. Se apropie de garderobul înalt și îngust și se văzu în elipsa argintie, înaltă și îngustă, a oglinzii. Își spuse: „Ăsta-i omul pe care-l urmăream“. (Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intuise întregul lui complex de simțiri, și lucrul îl irita. John Robert se reașeză cu zgomot, aranjându-și cărțile și hârtiile, și-i făcu semn și preotului să se așeze. Preotul transferă două dintre pernele de pe canapea pe fotoliul îmbrăcat în creton, și se lăsă în el. Se uita la John Robert cu ochii lui căprui luminoși, care recunoșteau că înțeleseseră ceea ce petrecuse și cereau iertare. Îmi pare rău, spuse părintele Bernard. — De ce? — O, pentru că v-am întrerupt. — Nu face nimic, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dintre noi o ducea mai rău acasă. Dar la Brumbach, eu și Evie trăgeam câte-un pui de somn în oricare din cele o duzină de dormitoare perfecte. Ne îndesam vată între degetele de la picioare și, pe fotolii tapițate cu creton, ne făceam unghiile. Apoi, la o masă de cină lungă și lustruită, ne studiam manualele de modeling Taylor Robberts. — Aicea-i exact ca reproducerile alea false ale habitatelor naturale pe care le construiesc la zoo, zicea Evie. Știi, calotele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
le erau la fel de bine cunoscute ca propriile lor dormitoare. Cu toate acestea, au simțit imediat că sînt străini acolo. Mobila era în mare parte aceeași, dar locul fusese transformat cu totul. Fusese adusă o canapea nouă, o bizarerie oribilă de creton, deosebit de nepreoțească și aproape nereligioasă; un asemenea obiect nu stătuse niciodată în biroul vreunui cleric decent care să ocupe o funcție cît de cît însemnată în biserica anglicană. [...] Prietenii noștri l-au găsit pe dr. Proudie așezat pe scaunul bătrînului
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și mobilierul acesteia sînt plasate în punctul central al narațiunii. Schimbările pe care le-au făcut noul episcop și soția sa în camera de primire a reședinței episcopului atrag imediat atenția vizitatorilor. Aceștia descoperă noua sofa o bizarerie oribilă de creton deosebit de grosolană. Nu e rostit, totuși, nici un cuvînt despre locul acestui articol de mobilier. Cititorului i se oferă un inventar destul de cuprinzător al mobilierului din cameră, însă nu apare nici o referire la modul în care acesta este aranjat. Concretizarea acestei
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sînt lipsite de importanță în cadrul intrigii. Putem începe cu verbele finite din propozițiile de început (s. ns.): Ședea la fereastră și privea cum se lăsa seara peste uliță (1). Ținea capul rezemat de perdele și în nări îi stăruia mirosul cretonului prăfuit (2). Era obosită (3). Toate verbele în discuție sînt fie statice, fie descriu o stare statică, fără să implice o schimbare. Verbele statice - a fi, a ști, a înțelege, a presupune - contrastează cu verbele dinamice - a sta, a pleca
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vom numi Narațiune Pură (NP). Adesea, exercitîndu- și opțiunea de a fi cît mai semnificative pentru sentimentele unui personaj (opțiunea naratorială de a dezvălui „pînă la omnisciență”) vor fi narate informațiile care merg dincolo de aparențe externe: „simțea în nări mirosul cretonului prăfuit”. Atîta timp cît acele detalii intime rămîn probleme de care personajul nu este conștient, le-aș include în aceeași Narațiune Pură. În mod similar, reprezentările activității mentale și verbale care nu trimit la gîndirea sau discursul articulat al personajului
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dacă îi păs- trează și titlul, Zaraza, care pe românește însă nu însemna nimic, ceea ce îl irita pe Cristi. În spaniolă, da, avea un sens. Era vorba despre un bou care trăgea la căruță. Își ducea cărăușul acasă. Zaraza însemna creton, iar boul avea pe spate o cârpă din acest material oriental, a cărui culoare se asemăna Zaraza 109 cu pielea lui. Astfel, cărăușul îl alinta în melodie, spunându-i boului Zaraza, vorbind despre cum va fi când ajung acasă. În
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
până la capăt ! Cutărescu - Mărioara ! Toți știu povestea asta, doar că-i altfel colorată. Dar noi, domnișorule Cristian, noi cu mințile noas- tre de șprițari adevărați putem face ceva mai mult decât frumosul. Ce ziceai că e în spaniolă Zaraza, Ionele ? — Creton. — Creton, bine, mătase, ce-o fi, nici matale nu ești atent. E un alint, nu asta spuneai ? Un alint ! Nu numele unui bou ! E ceva cald, suav, de asta păstrăm ideea ! Bun, Zaraza nu înseamnă nimic pe românește, dar ! Dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
capăt ! Cutărescu - Mărioara ! Toți știu povestea asta, doar că-i altfel colorată. Dar noi, domnișorule Cristian, noi cu mințile noas- tre de șprițari adevărați putem face ceva mai mult decât frumosul. Ce ziceai că e în spaniolă Zaraza, Ionele ? — Creton. — Creton, bine, mătase, ce-o fi, nici matale nu ești atent. E un alint, nu asta spuneai ? Un alint ! Nu numele unui bou ! E ceva cald, suav, de asta păstrăm ideea ! Bun, Zaraza nu înseamnă nimic pe românește, dar ! Dar ! Dacă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
au spart decât trei ouă. Mircea s-a mutat și a început să primească în noul apartament. Eu am fost programat pentru duminică seara. Tot în săptă mâna asta are de gând să se ocupe și de aranjarea camerei tale (cretoane, oglinzi, tablouri etc.). Puterea dragostei se măsoară la dânsul prin reușita creației respective. De aceea, camera ta pro mite să fie o culme de gust și armonie... Aș muri de invidie dacă nu m-aș consola la ideea de a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să mă aranjez în altă parte, cu mobilele pe care am să le pot lua [din casă] și care sunt ale mele. [...] 12 iulie [1948], marți [...] Am dat la legat toate scrisorile tale într-un caiet superb cu scoarțe de creton, în care am pus și fotografiile tale de la Paris. O să-l am mâine; va fi cartea mea de căpătâi. Te iubesc, Mouette. Încheie repede căsătoria aia „croazieră albă“, dacă se poate. Dar să știi că ai să fii urmă rită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a aniversărilor, acea întoarcere spre un trecut pe care nu-l vom mai regăsi niciodată, decât acel tête à tête cu amintirea, decât acel șir de copilițe și copile care se ivesc din trecut, în rochițe de catifea sau de creton. Mă opresc ca halucinată în fața horei lor, o prind din fugă pe una dintre ele, îi vorbesc, o mângăi, îi aranjez un cârlionț, îi dreg un cusur de îmbrăcăminte, îi așez mai bine bonețica roșie pe care o purta la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de la țară, probabil sunt fii de chiaburi sau de învățători. Au înlocuit covoarele cu macaturi în două culori: alb și verde, și, ca să se potrivească, totul în birou și în salon e verde; pe divanul meu cel mare acoperit cu creton au pus un macat precum cel pe care îl vedeam la Crușeț în camera cu icoane de lângă bucătărie, mai ții minte, și pe care nu-l puteam suferi, iar pe măsuța arăbească e un covoraș în tonuri țipătoare și peste
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unei ființe feminine. Deasupra becului simplu cu un abajur conic de tablă emailată, Pica pusese un abajur de pergament pictat. Masa era acoperită cu un atlas de un roșu ca sângele închegat, pe pat își procurase o saltea subțire de creton înflorat, dîndu-i aspect de divan. Încă aerul mai era impregnat de parfum de ambră. Masa era încărcată de cărți franțuzești așezate în ordine, una peste alta, alături de ustensilele de toaletă, pudră, farduri, un pieptene alb, știrb de un dinte. Când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spate. Se urcă În cadrul geamului și stă o clipă, parcă șocat de cât noroc are, pentru că și În această casă totul pare făcut anume pentru a arde - canapeaua de damasc cu franjurile ei lungi, măsuțele de mahon și abajururile de creton. Văpaia smulge tapetul În fâșii; și asta nu se Întâmplă numai În acest apartament, ci și În alte zece sau cincisprezece, apoi În douăzeci sau douăzeci și cinci, fiecare casă aprinzându-și vecina, până când străzi Întregi ajung să ardă. Mirosul lucrurilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o ceapă frumoasă, Îi spusese Julia odată. Isprăviră cu machiatul, apoi se duseră la bucătărie să strîngă mîncarea. Găsiră pîine, lăptuci, mere, o bucată de brînză și două sticle de bere. Helen mai scormoni și dădu peste o bucată de creton, pe care o folosiseră drept cîrpă de praf cînd decoraseră casa. Puseră totul Într-o geantă de pînză, apoi Înghesuiră cheile și gențile Înăuntru. Julia dădu o fugă pînă sus să-și ia țigările și chibriturile, iar Helen rămase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rîseră, pentru că nu era altceva decît Da! Nu avem banane. Părăsiră aleea și găsiră un loc care le plăcu, pe jumătate Însorit, pe jumătate umbrit. Pămîntul era tare și iarba foarte galbenă. Helen puse sacoșa jos și despături bucata de creton; o aranjară, Își scoaseră pantofii, apoi așezară mîncarea. Berea era Încă rece, de la frigider, iar sticlele alunecau delicios În mîna Încălzită a lui Helen. Dar se Întoarse la scaoșă și, după ce căută o clipă, ridică privirea. Am uitat deschizătorul, Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
revista Country Life, m-am aventurat: —Este un echilibru reușit între rustic și modern, dacă înțelegi ce vreau să spun. Elegant și sobru, dar și intim. M-am uitat cu colțul ochiului la ea. Era fascinată. — Îmi place la nebunie cretonul, am adăugat într-un final. Îi dă locului o notă personală mi se pare. Era exagerat? Se pare că nu. Este exact ce am încercat să obțin! Suki parcă iradia. — Ah, tu ai aranjat-o? —De ce? s-a uitat Suki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de puțin să aștepți lângă telefon pentru oricine ar fi: am lucruri mai bune de făcut. De pildă să editez un ziar. Sophie clătină din cap. — Sper să n-ajung niciodată la treizeci și patru de ani. — Deci... Henrietta se scufundă în cretonul moale al canapelei, dând la o parte bocancul fiică-sii de pe pernă. — Deci, ați, hâmm, știi tu...? — Nu, sigur că nu. — Ei bine, nu tărăgăna prea mult. Credeam că de-abia aștepți să pui mâna pe materialul lui genetic. — Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]