KorAP: Find »[drukola/base=cromogen & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

80 matches

Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664

acidului ascorbic în urină dă reacții fals negative pentru hematurie. • Determinarea prezenței nitriților în urină reprezintă un test screening pentru bacteriurie. Această reacție se bazează pe capacitatea bacteriilor gram-negative de a transforma nitrații urinari în nitriți, reacție ce activează un cromogen. Reacții fals-negative se produc în infecțiile cu enterococi și alți germeni care nu produc nitriți în prezența acidului ascorbic. De asemenea, reacții fals-negative se constată în situațiile în care urina nu a fost reținută în vezica urinară suficient timp (minim

Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall (2007) [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
în vezica urinară suficient timp (minim 4 ore) pentru a permite transformarea unei cantități suficiente de nitrați în nitriți. • Determinarea leucocituriei se bazează pe capacitatea esterazelor secretate de către granulocite de a cliva pirol-aminoacid-esterii, rezultând piroli liberi, care reacționează cu un cromogen conținut în bandeleta reactivă. Testul pozitiv corespunde (funcție de sensibilitatea testului) prezenței a cel puțin 5-15 leucocite/câmp microscopic cu rezoluție înaltă. Reacții fals-negative se constată în prezența glicozuriei, în cazul unei densități urinare mari, excreției excesive de oxalați, precum și la

Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall (2007) [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
tratament cu cefalexină sau tetraciclină. Reacții fals pozitive se înregistrează în cazul contaminării urinii cu secreție vaginală. • Determinarea glucozei în urină se bazează pe capacitatea glucoz-oxidazei de a cataliza formarea de hidrogen peroxid, care reacționează cu peroxidaza și cu un cromogen conținut în bandeletă. Prezența în urină a acidului ascorbic sau a corpilor cetonici poate determina reacții fals-negative. Totuși, în cazul cetoacidozei diabetice, glucozuria importantă previne reacțiile fals-negative, chiar în prezența unei cetonurii importante. Pragul sangvin de eliminare renală a glucozei

Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall (2007) [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266

unui sistem conjugat extins, coplanar, cu polarizabilitate ridicată. În timp au evoluat o serie de ipoteze referitoare la corelația între structura coloranților organici, domeniul de absorbție și culoarea observată, fiind introduse pe rând noțiunile de grupări cromofore, grupări auxocrome și cromogeni (Fluoru și al., 1980; Griffiths, 1976). Printre cei mai cunoscuți cromofori se pot enumera: azo (-N=N-), carbonilic (=C=O), azometinic (-CH=N-), tiocarbonilic (>C=S), nitrozo (-NO), nitro (-NO2), etilenic (=C=C=). Cromoforii incluși într-un sistem de duble

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
pot enumera: azo (-N=N-), carbonilic (=C=O), azometinic (-CH=N-), tiocarbonilic (>C=S), nitrozo (-NO), nitro (-NO2), etilenic (=C=C=). Cromoforii incluși într-un sistem de duble legături conjugate ce aparțin diferitelor structuri aromatice (benzenice, naftalenice sau antrachinonice) formează cromogenul substanței organice colorate. Cromoforii, deși sunt purtători de culoare, nu se manifestă ca substanțe colorante pentru suportul pe care se depun. Pentru a conferi proprietăți tinctoriale substanțelor colorate este necesară introducerea grupărilor auxocrome în sistemul conjugat al colorantului. Principalii auxocromi

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
care să intervină numai într-o singură clasă tinctorială, după cum este la fel de rar cazul unei clase tinctoriale alcătuită dintr-un singur tip chimic. Astfel, printre coloranții antrachinonici întâlnim coloranți acizi, de cadă, de dispersie, pigmenți, după cum în clasa coloranților reactivi, cromogenul poate fi azoic, antrachinonic, ftalocianinic. Este deci necesară cunoașterea ambelor clasificări pentru stabilirea unor corelații corecte între structura chimică și comportarea tinctorială a coloranților (Forst, 1980; Grindea și al., 1983). 1.2.1. Clasificarea după structura chimică Acest criteriu de

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
p favorabil reacției ulterioare de substituție nucleofilă, pe când în cel de al doilea caz apare un efect +I defavorabil substituției nucleofile. Introducerea grupării sulfonice în substituentul X' conduce la creșterea solubilității colorantului, dar micșorează substantivitatea acestuia. Molecula de colorant sau cromogenul S-Col poate aparține oricărei clase chimice, posibilitățile de variere fiind în principiu nelimitate, cu condiția de a prezenta afinitatea necesară pentru fibră. Cele mai utilizate sunt însă sistemele cromogene care aparțin coloranților azoici, antrachinonici și ftalocianinici. Astfel, pentru nuanțele

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
în principiu nelimitate, cu condiția de a prezenta afinitatea necesară pentru fibră. Cele mai utilizate sunt însă sistemele cromogene care aparțin coloranților azoici, antrachinonici și ftalocianinici. Astfel, pentru nuanțele cele mai strălucitoare de galben, portocaliu și roșu se folosesc drept cromogeni coloranții monoazoici simpli, ca de exemplu: . Cromogenii formați din coloranți mono și diazoici complexați cu cupru conferă coloranților reactivi culorile violet, rubiniu și albastru (colorantul I), cei antrachinonici nuanțe de albastru strălucitor (colorantul II) iar cei ftalocianinici nuanțe de turquoise

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
prezenta afinitatea necesară pentru fibră. Cele mai utilizate sunt însă sistemele cromogene care aparțin coloranților azoici, antrachinonici și ftalocianinici. Astfel, pentru nuanțele cele mai strălucitoare de galben, portocaliu și roșu se folosesc drept cromogeni coloranții monoazoici simpli, ca de exemplu: . Cromogenii formați din coloranți mono și diazoici complexați cu cupru conferă coloranților reactivi culorile violet, rubiniu și albastru (colorantul I), cei antrachinonici nuanțe de albastru strălucitor (colorantul II) iar cei ftalocianinici nuanțe de turquoise strălucitor (colorantul III). Procesul de formare a

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
conțin ca sisteme reactive monoclortriazina (R1) și sulfatoetilsulfona (R2) - coloranții Cibacron C. Deoarece coloranții bifuncționali se pot lega de fibrele textile prin intermediul ambelor grupe R1 și R2, ei prezintă un grad de fixare ridicat. Datorită prezenței grupărilor sulfonice atât în cromogenul colorantului cât și în gruparea reactivă vinil sulfonică acești coloranți sunt caracterizați printr-o foarte bună solubilitate în apă. Dezavantajul principal al acestora îl constituie prețul de cost mare datorită introducerii celei de a doua grupe reactive în molecula colorantului

Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN (2009) [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806

stabilă și reactivă. Aceasta posedă patru resturi de lizină care nu sunt implicate în activitatea sa, dar sunt folosite ca legături chimice. În concordanță cu numele, hidrogen peroxidaza este un substrat pentru enzimă. Hidrogen peroxidaza formează oxigen ce acționează asupra cromogenului, tetrametilbenzidină (TMB). Această metodă tradițională folosită de biologi, este acum aplicată în sectoare ca protecția mediului înconjurător și analiza alimentelor (pesticide, aflatoxine, steroizi anabolici). Determinarea unui compus în aceste condiții este posibilă numai dacă anticorpii adaptați și enzimele conjugate sunt

ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? (2008) [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
Corola-website/Law/143681_a_145010

50, cu tampon de blocare înainte de utilizare, dirijat contra polipeptidei p7 specifică de grup 5. Conjugat: globulina de iepure antisoarece "absorbita și eluata", conjugata cu peroxidaza de hrean și păstrată la întuneric la temperatura de 4°C 6. Substrat și cromogen: 0,2 g de ortofenilen-diamina "OFD" dizolvată într-un tampon constând în 2,553 g acid citric și 4,574 g di-sodium hidrogen ortofosfat adus la 500 ml cu apă distilata, împărțită în cote-părți de 25 ml și păstrată la

NORMA SANITARĂ VETERINARA din 11 martie 2002 cu privire la condiţiile de sănătate a animalelor şi certificarea veterinara pentru importul din tari terţe de material seminal provenit de la bovine. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/143681_a_145010]
Corola-website/Law/144269_a_145598

50 cu tampon de blocare înainte de folosire, dirijat contra polipeptidei p7 specifică grupului; 5. conjugat: globulina de iepure antisoarece (adsorbit și diluat), conjugata cu peroxidaza din hrean și păstrată la loc întunecos la temperatura de 4°C; 6. substrat și cromogen: 0,2 g de ortofenil diamina (OPD) dizolvat într-un tampon de 2,553 g acid citric și 4,574 g disodiu hidrogen ortofosfat dizolvat în 500 ml de apă distilata, divizată în alicote de 25 ml și păstrate la

NORMA SANITARĂ VETERINARA din 10 aprilie 2002 privind stabilirea protocoalelor de testare şi condiţiile de autorizare a targurilor de animale, fermelor de carantina sau centrelor de colectare în cazul importurilor de animale vii din speciile bovine şi porcine provenite din tari terţe. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/144269_a_145598]
antisoarece conjugata cu peroxidaza din hrean, diluata la o concentrație optimă pretitrata, în fiecare godeu al plăcii de microtitru. 8. Se incubează timp de o oră la temperatura de 37°C într-un agitator orbital. 9. Se adaugă substrat și cromogen că mai sus. Se împiedică reacția după 10 minute prin adăugarea unui mol de acid sulfuric 50 æl/godeu. 1.11. În încercarea concurență anticorpul monoclonal trebuie să fie în exces, de aceea se alege o soluție de antigen care

NORMA SANITARĂ VETERINARA din 10 aprilie 2002 privind stabilirea protocoalelor de testare şi condiţiile de autorizare a targurilor de animale, fermelor de carantina sau centrelor de colectare în cazul importurilor de animale vii din speciile bovine şi porcine provenite din tari terţe. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/144269_a_145598]
Corola-website/Law/146332_a_147661

ser de iepure anticobai conjugat cu o enzimă, cum ar fi peroxidaza de hrean. Se realizează spălarea intensivă între fiecare etapă, pentru a se îndepărta reagentii nelegați. O reacție pozitivă este indicată dacă există o reacție de culoare la adăugarea cromogenului și a substratului. Reacțiile intens pozitive pot fi evidențiate cu ochiul liber, dar rezultate pot să fie citite, de asemenea, spectrofotometric, caz în care o citire a absorbantei de 0,1 deasupra limitei de fond indică o reacție pozitivă. 2

NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/146332_a_147661]
folosindu-se anticorpi monoclonali, apoi probele de ser sunt incubate în diluție corespunzătoare, urmată de adăugarea anticorpului monoclonal conjugat cu peroxidaza. Ulterior inhibiția legăturii anticorpului monoclonal cu antigenul bolii veziculoase a porcului este măsurată prin intermediul unui substrat și al unui cromogen. 2. Un test ELISA indirect de blocare, care folosește anticorpi monoclonali izotipi specifici pentru a se detecta IgG sau IgM specifică porcului contra virusului bolii veziculoase a porcului, este util pentru evaluarea timpului de la infecția porcilor sau de la contaminarea spațiilor

NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/146332_a_147661]
antigenului. Dacă proba de ser conține anticorpi pentru virusul bolii veziculoase a porcului, aceștia sunt detectați folosindu-se o IgG antiporc sau o IgM antiporc monoclonal conjugat cu peroxidaza. Ulterior această legătură este măsurată prin intermediul unui substrat și al unui cromogen. Testul ELISA izotip specific poate fi util, de asemenea, pentru deosebirea reactantului unic de adevărații porci pozitivi, așa cum prevede lit. C. C. Aplicarea testelor serologice și evaluarea rezultatelor 1. Testul de VN și testul ELISA sunt teste serologice recomandate. Cap. X

NORMA SANITARĂ VETERINARA din 18 octombrie 2002 privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferential al bolii veziculoase a porcului. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/146332_a_147661]
Corola-publishinghouse/Science/422_a_768

cu biotina sau ale avidinei marcate enzimatic se leagă de biotina cuplată cu anticorpul. Secvența aplicării reactivilor este următoarea: anticorp primar, anticorp secundar biotinilat, complex pre-format avidină biotină enzimă (ABC) sau avidina marcată enzimatic (LAB), solutia substrat. Enzime, substraturi si cromogeni Metodele de colorare imunoenzimatică se bazează pe reacțiile dintre enzime și substraturile lor, care colorează cromogeni incolori în produși finali colorați. Din punct de vedere al funcțiilor lor, enzimele pot fi clasificate în enzime hidrolitice (esteraze, proteaze), fosforilaze, enzime oxido-re-ducătoare

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
reactivilor este următoarea: anticorp primar, anticorp secundar biotinilat, complex pre-format avidină biotină enzimă (ABC) sau avidina marcată enzimatic (LAB), solutia substrat. Enzime, substraturi si cromogeni Metodele de colorare imunoenzimatică se bazează pe reacțiile dintre enzime și substraturile lor, care colorează cromogeni incolori în produși finali colorați. Din punct de vedere al funcțiilor lor, enzimele pot fi clasificate în enzime hidrolitice (esteraze, proteaze), fosforilaze, enzime oxido-re-ducătoare (dehidrogenaze, oxidaze, peroxidaze), enzime de transfer, decarboxilaze și altele. Unele dintre ele pot acționa strict specific

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
imunohistochimie: greutate moleculară redusă; obținere simplă în formă pură, minimum de contaminare; este stabilă și nu-și modifică proprietățile în timpul obținerii, păstrării și utilizării; în probele tisulare este prezentă în cantități reduse, ușor de blocat Există mai multe tipuri de cromogeni care, în reacție cu peroxidaza, formează produși finali colorați, ce precipită la nivelul situsului antigenic. Menționată anterior, activitatea peroxidazei în prezența unui donor de electroni rezultă în formarea inițială a unui complex enzimă -substrat și apoi în oxidarea donorului. În

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
situsului antigenic. Menționată anterior, activitatea peroxidazei în prezența unui donor de electroni rezultă în formarea inițială a unui complex enzimă -substrat și apoi în oxidarea donorului. În tehnicile imunohistochimice, produșii finali de reacție trebuie să precipite la locul formării lor. Cromogenii care formează produși finali solubili, nu pot fi folosiți în aceste aplicații. Pentru peroxidază, cei mai folosiți cromogeni sunt: tetra clorhidratul de 3,3’-diaminobenzidină (DAB), 3 amino-9-etilcarba-zol (AEC), 4-cloro-1-naftol, diclorhidrat de p-fenilendiamină (pirocate-chol sau reactivul Hanker-Yates). Soluția substrat DAB

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
complex enzimă -substrat și apoi în oxidarea donorului. În tehnicile imunohistochimice, produșii finali de reacție trebuie să precipite la locul formării lor. Cromogenii care formează produși finali solubili, nu pot fi folosiți în aceste aplicații. Pentru peroxidază, cei mai folosiți cromogeni sunt: tetra clorhidratul de 3,3’-diaminobenzidină (DAB), 3 amino-9-etilcarba-zol (AEC), 4-cloro-1-naftol, diclorhidrat de p-fenilendiamină (pirocate-chol sau reactivul Hanker-Yates). Soluția substrat DAB se prepară înaintea utilizării, prin dizolvarea unei tablete DAB în 10 ml tampon PBS, pH-7. 4 și activarea

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
cu biotina sau ale avidinei marcate enzimatic se leagă de biotina cuplată cu anticorpul. Secvența aplicării reactivilor este următoarea: anticorp primar, anticorp secundar biotinilat, complex pre-format avidină biotină enzimă (ABC) sau avidina marcată enzimatic (LAB), solutia substrat. Enzime, substraturi si cromogeni Metodele de colorare imunoenzimatică se bazează pe reacțiile dintre enzime și substraturile lor, care colorează cromogeni incolori în produși finali colorați. Din punct de vedere al funcțiilor lor, enzimele pot fi clasificate în enzime hidrolitice (esteraze, proteaze), fosforilaze, enzime oxido-re-ducătoare

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
reactivilor este următoarea: anticorp primar, anticorp secundar biotinilat, complex pre-format avidină biotină enzimă (ABC) sau avidina marcată enzimatic (LAB), solutia substrat. Enzime, substraturi si cromogeni Metodele de colorare imunoenzimatică se bazează pe reacțiile dintre enzime și substraturile lor, care colorează cromogeni incolori în produși finali colorați. Din punct de vedere al funcțiilor lor, enzimele pot fi clasificate în enzime hidrolitice (esteraze, proteaze), fosforilaze, enzime oxido-re-ducătoare (dehidrogenaze, oxidaze, peroxidaze), enzime de transfer, decarboxilaze și altele. Unele dintre ele pot acționa strict specific

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
imunohistochimie: greutate moleculară redusă; obținere simplă în formă pură, minimum de contaminare; este stabilă și nu-și modifică proprietățile în timpul obținerii, păstrării și utilizării; în probele tisulare este prezentă în cantități reduse, ușor de blocat Există mai multe tipuri de cromogeni care, în reacție cu peroxidaza, formează produși finali colorați, ce precipită la nivelul situsului antigenic. Menționată anterior, activitatea peroxidazei în prezența unui donor de electroni rezultă în formarea inițială a unui complex enzimă -substrat și apoi în oxidarea donorului. În

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]