115 matches
-
criză, de echilibru, de narcisism sau de revoltă - pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări în raport cu imaginea consacrată despre sine. Astfel, titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresioniștii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangarda, Expresioniștii, Abstracțiunea, Dadaiști și suprarealiști și între cele două războaie nu reprezintă doar capitole de istoria artei, ci și, dacă nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-o goană irepresibilă. Cei o
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
în trei limbi, proteste, zgomot, muzică neagră.»2) Huelsenbeck a făcut mult zgomot și a accelerat ritmul. În plină euforie, s-au inventat poeme abstracte, s-a făcut poezie cu cuvinte necunoscute. În sala arhiplină, Ball, chircit într-un costum cubist de carton, citea poeme. Hans Richter, prezent în acea seară, povestește: «Era rigid ca un turn (îi era imposibil să se miște în costumul lui de carton) în fața acestei mulțimi de fete frumoase și de mic-burghezi serioși care izbucneau în
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
pisică roșie-verde/ și cu torsul de femeie/ care pubisul și-l pierde/ și-n el gaura de la cheie/ se plimba pe galben-movuri/ cu picioarele-n perechi/ devastând cuminți alcovuri/ dându-le limbi în urechi.” Uneori, erotica se dezvoltă paroxistic și cubist, în versuri cu adevărat reușite, nu puține, totuși, și care salvează volumul de la a fi ceva marcat de „anxietatea influențelor.” De pildă: “Te vor înghesui-n ciupercile netoate/ te-or limbui cu limbile croate/ din sânii tăi cu sfârcuri verzi
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
nu le era frică să înoate cu mine în întuneric și ieșeau la suprafață doar din cînd în cînd să ia o gură de brandy sau șampanie & care iubeau secretul abstractizării acelui amestec de obiecte care încurcau totul în calea cubiștilor & erau și mai rău făcute de suprarealiști cu mania lor pentru măsuri & reclame; Mina Loy care a fost lovită de puritatea kinestetică a păsării mele de bronz & Nancy Cunard ale cărei legendare vapoare nu erau decît un legendar pește & Peggy
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
criză, de echilibru, de narcisism sau de revoltă - pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări în raport cu imaginea consacrată despre sine. Astfel, titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresionistii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangardă, Expresioniștii, Abstracțiunea, Dadaiști și suprarealiști și Între cele două războaie nu sînt doar capitole de istoria artei, ci și, daca nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-o goana irepresibila. Cei o
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
Bronislava Nijinska pe muzică de Darius Milhaud (1924). Pe parcursul celor două decenii scurse între cele două borne, modul în care publicul percepe arta spectacolului a fost transformat radical. Promovând exotismul oriental, reinterpretând mituri sau aducând pe scenă elemente ale limbajului cubist sau constructivist, Diaghilev și-a educat publicul să aștepte mereu ceva „nou”, contribuind astfel la promovarea unor valuri succesive ale modernismului. Trăsături esențiale ale montărilor „moderne” precum disjuncția dintre conținut și formă sau ideea bombardării unui privitor presupus plictisit și
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
și taie copacii, astupă râul, sfarmă coloana etc... În încheiere, v-aș pune o întrebare mai personală, privind propriile Dv. preocupări legate de critica de artă. Ați scris numeroase studii despre artele plastice, ați preferat anumiți artiști, ați scris despre cubiști, despre pictura murală mexicană, despre futuriști și despre multe altele. Cum priviți în urma sau în fața Dv. aceste șantiere, cum apreciați ceea ce ați făcut, cum priviți critica de artă contemporană, statutul criticului, aflat în fața unui fenomen în mișcare, schimbător, căutându-i
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
acest lucru. Îmi spuneați într-o altă conversație că sînteți influențat și de pictură. Am fost foarte impresionat de ceea ce s-a întîmplat în arta după 1900 din punct de vedere al reprezentării care a devenit ne-obiectivă, nonfigurativă. Așa cum cubiștii au eliberat realitatea de părți ale ei, eu am încercat nu să renunț la cuvinte, pentru că este imposibil, ci, de pildă, să eliberez limbajul (ca pasărea lui Brâncuși care este eliberată de pene, dar "zboară") de adjective. Am ajuns astfel
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
ai futurismului nu se înghesuiseră, iar unii dintre cei importanți veniți la gară nu prea aveau nimic în comun cu suflul înnoitor al artelor, spre exemplu A. Tolstoi afirmând cu ceva timp în urmă că, în ce-i privește pe cubiști, nu știe nimic despre ei și nici nu se interesează de activitatea lor. Ei bine, ocurențele i-au modificat opiniile, de data aceasta el declarând că ar fi unul dintre apologeții futurismului, spunândui corespondentului de la „Ziarul de Moscova”: „Eu deja
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
a dat numele de "vole art"! O serie de portrete ale negustorului, cărora Metropoli-tan-ul le-a dedicat o sală specială, stau însă mărturie pentru recunoștința pe care i-au purtat-o artiști pe care i-a protejat și încurajat. Portretul cubist al lui Picasso (1910) este una dintre capodoperele artei moderne. Cézanne (1899) i-a conferit aceeași fermitate pe care o reîntâlnești în "portretele" mult iubitului său munte Saint-Victoire. Renoir l-a pictat cu dragoste și ironie într-un ridicol costum
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
fapt este împotriva marketingului artistic consacrat. îmi place să investighez, aidoma lui Picasso, materialul și uneltele, actul componistic fiind unul prospectiv și nu unul constatativ. Dacă cineva analizează traiectul atitudinal al lui Picasso, va descoperi, bunăoară, ca în plină perioadă cubist, și-a permis să facă incursiuni fie în trecut, fie în viitor. întotdeauna însă a fost Picasso. Ceea ce îmi doresc și eu. Picasso îmi furnizează confortul și îndrăzneala de a fi mereu în pole-position. Restul e datoria criticilor. Și dreptul
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
de ani, ne cunoaștem de... Russ, ia numără de cînd ne știm. Doar mă meditai la matematică. Întîi ți-l arăt pe Franz Marc. Franz Marc e un cal. Nu albastru, ca la pictorul german de animale, dar frumos. E cubist, glumește Russ. Mănîncă din palmă zahăr cubic. Rostogolește cu zgomot niște farfurii, mă mir că nu sparge niciuna, pune ceva la fiert. M-a anunțat ritos că o să stăm de vorbă între patru ochi ("Mă rog, trei": se vrea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe care le-a prezidat din 1912 până la izbucnirea Războiului Civil, postură imortalizată de doi pictori membri ai grupului, José Gutiérrez Solana, în cunoscutul tablou de grup, „tenebrist”, intitulat La sagrada cripta de Pombo și Diego Rivera, în cunoscutul portret cubist, respins cu vehemență de un public derutat de îndrăzneața suprapunere de perspective, în vreme ce scriitorul l-a admirat fără rezerve, ca pe „un portret adevărat”, cel mai „extraordinar portret” al său. Noua artă, la care aderaseră atât pictorul mexican cât și
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
vei găsi o casă mai veche de două secole și destul de puține mai bătrâne de un veac. Când timpurile s-au îndulcit, s-au înmulțit căscioarele din chirpici, apoi din cărămidă arsă, stilului românesc în arhitectură i-a succedat cel cubist, acestuia cel numit florentin. Punând gheara pe ele, comunismul le-a dat replica blocurilor-dormitor, a circurilor foamei. La prăbușirea comunismului, câțiva proprietari își redobândesc, spre via iritare a dlui Ion Iliescu, dacă nu imobilele, cel puțin dreptul la ele. începe
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
motiv fundamental în tablourile lui Sami Briss, componentă integrală a picturii sale, sunt peștele și pasărea, figuri emblematice care adesea se confundă cu profilul uman. O unitate sugerată între sensibil și spiritual. Pictează oare artistul român-israelian-francez în stil suprarealist, simbolist, cubist? Găsim puțin din toate, numai atât cât trebuie pentru ca imaginea să se transforme proteic în propriul său limbaj pictural, aparent atât de simplu, dar cu semnificații majore. Lucrările expuse sunt emblematice, au desigur încărcătură simbolică, lirism și farmec care crează
AMINTIRI DIN COPILĂRIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382407_a_383736]
-
1907) și Cei trei muzicanți (1921), Mandolina, vas cu fructe și mâna în ghips (1925). Lucrările cred că sunt aduse de la alte muzee, deoarece a fost o perioadă de expunere a operei acestui pictor spaniol, atât de adorat de unii. Cubiștii preferă natura moartă și chiar dacă includ și figuri umane, eu cred că psihologia individului le este indiferentă. Unii l-au considerat geniu, întrucât activitatea sa a fost intensă: pictor, sculptor, desenator, gravor, uneori chiar poet. Un critic afirmă că „timp
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Legea relativității. O asemenea insistență nu poate trece neobservată. Să le cercetăm, așadar, în aceeași ordine. În Miss Pogany, 1912-1913, (re)găsim laolaltă tema atelierului (metaforă pentru cronotrop), pânza vremii, o „cariatidă” (mai aproape de Modigliani), erosul platonic, subconștientul, cenzura, șahul cubist (ce trimite spre Picasso), memoria (fotografică, discursivă, culturală, intimistă) și „misteriosul” portret feminin, acea preferință a pictorului pentru Celălalt. Comparativ cu prima lucrare, Miss Pogany, 1930 îmi apare ca o „peliculă” mai epurată de detalii. Portret al unui alt model
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
în anii războiului, școală pentru cei cărora le era interzis, din motive rasiale, drumul spre artă. Elevă a pictorului M.H. Maxy, ea face în mod firesc o carieră avangardistă. Poate de aceea vom găsi uneori trimiteri la artă acestuia, la cubiști, la Matisse, uneori la Iser, adică la cei pentru care nu și-a ascuns niciodată admirația. Avangardistă în esența ei, pictura Almei Redlinger se caracterizează printr-o coerentă excepțională ... Temele preferate ale artistei sunt mediul familial, atelierul, obiectele din preajmă
PICTURA CA VOCAŢIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365242_a_366571]
-
comandă: erau lejere și confereau o totală libertate de mișcare celui care le purta. Omul se numea Costas Matei Eusebio - Ca la Balzac, în „Père Goriot”, autorul este atent la detalii: Casa era pătrată; linia arhitectonică aducea aminte de curentul “cubist”, mult cultivat în arhitectura orașului, între cele două războaie mondiale. Casa, dar și mica grădină, delimitată de un gard metalic masiv, erau strict funcționale. Pereții și zidul exterior, zugrăvite într-un cenușiu sumbru, dădeau impresia că ar conține mai mult
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
Stă în palma zeului Mardoh. Zilele comemorative sunt dedicate Cinstei care a murit. Închise-s farmaciile și clinicile, Ca-n vremea imperiului manciurian. Mă uit la ceas, halatu-l las să zboare, Frumoasele se uită după geam. Tranșee paralele umplu câmpul, Cubiștii au învins de un an. Când moare un înțelept, Toți sunt rudele lui, Tatăl meu era un înțelept? Ce este tatăl? Este tatăl și atât. Cine pe cine părăsește? Durerea este de partea celui care rămâne. Viața ca o captivitate
FAPTE DIVERSE de BORIS MEHR în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358047_a_359376]
-
de calitate. Vom crea elevul nou, omul nou, încurajat să discute orice, cu o trufașă siguranță de sine, fără a avea în spate absolut nicio recuzită teoretică. Foto: Guliver Getty Images Dacă dansatorul respectă și el o coregrafie, dacă pictorul cubist a trecut printr-o școală (Picasso era perfect capabil să picteze realist și a absolvit două prestigioase școli de pictură), dacă postmodernistul i-a citit de la A la Z pe clasici (de răsfoit Levantul, în care Mircea Cărtărescu reface magistral
la școală se va învăța mai puțin! Vom crea, în schimb, elevul nou, care va discuta despre orice, cu o trufașă siguranță de sine () [Corola-blog/BlogPost/338347_a_339676]
-
pe cel dintâi: Într-o oglindă spartă chipul mi se oglindește. Privirea zdrențuită caută pupila și licărul pierdut. Sub streașina frunții umbrită de vreme, ochii se-ngrămădesc. Gura cea strâmbă oare va mai putea rodi cuvinte drepte? În cioburile chipului cubist frica se-ncuibează: oare va recunoaște Cerul hidoșenia aceasta, când lutul cărnii sfâșiate se va risipi în brazde? Interogația săgetează dureros înseși rădăcinile ființei. Și, om fiind, om din trup, suflet și duh, ca și aproapele său, misticul, poetul mistic
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
ea un rege'nlănțuit.// (Cântarea cântărilor, cap. 7, 1-8) Fragmentarea din arta contemporană reflectă, într-o bună măsură, fragmentarea culturală la care tot asistăm după Renaștere încoace. Cezanne a pus în discuție universalitatea percepției, aceasta devenind momentană și ezitantă, iar cubiștii au dus aceste învățăminte până la capăt. Astfel, când un artist, precum Christian Schad, pictează Jumătate de nud, 1929, el se întoarce la un naturalism circumscris epocii, vizibil prin tunsoarea părului sau prin colierul pe care personajul feminin îl poartă la
ÎNTREGUL ŞI PARTEA de DAN CARAGEA în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346868_a_348197]
-
domeniul traducerilor și al raporturilor stabilite cu avangarda străină. În scurt timp de la apariție, C. își asigură colaborarea a numeroși reprezentanți ai noii arte din Olanda, Franța, Italia, Germania, Danemarca: futuriștii Marinetti și Prampolini, expresioniștii Herwarth Walden și Ludwig Kassak, cubiștii constructiviști Theo van Doesburg, Georg Linze, foștii dadaiști Hans Arp, Tristan Tzara, suprarealiștii André Breton, Paul Eluard, B. Peret. Apar și desene în manieră avangardistă realizate de Marcel Iancu, cronici dramatice susținute de F. Aderca, cronici cinematografice, articole de popularizare
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
dincolo de Atlantic, în Statele Unite ale Americii. În literatură (poezie), apar procedee analoage celor constructiviste la futuriști (F. T. Marinetti, Velimir Hlebnikov, Vladimir Maiakovski), la unii expresioniști (Franz Werfel, Johannes Becher, Gottfried Benn), la poeți francezi marcați de amiciția cu pictorii cubiști: Apollinaire, Max Jacob, Jean Cocteau. În România, ideile c. au fost propagate de revistele avangardei din deceniul al treilea, îndeosebi de „Contimporanul” (1922-1923, 1924-1932), „75 HP” (1924), „Punct” (1924-1925), „Integral” (1925-1928) și, într-o oarecare măsură, de „unu” (1928, 1929-1932
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]