87 matches
-
așa, puțea. Era ca atunci când treci pe stradă pe lângă o hazna deschisă, și te apuci cu degetele de nas... Ori, îți bagi vată în urechi, dacă putoarea te bate la urechi, să scapi de supliciul numit televiziune, acaparată de niște cuconițe oxigenate și neroade, de fanții agramați și fonfi... Ceva excremențial. Bine zicea cronicarul sportiv al Cotidianului, când îl cita pe celebrul critic italian, în legătură cu mitocănimea urât mirositoare și cu personajul în pelerina neagră lungă până la pământ, - latrina ambulantă - care striga
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
marelui florentin, urmează punct cu punct toate rețetele și poncifele pe care mizează grosolana literatură de aventuri de peste Ocean: mister opac, violență nemotivată, dedesubturi primejdioase, societăți secrete, coduri tăinuite, lipsa totală de psihologie, câte un ucigaș psihopat și câte o cuconiță isteață-foc și tot atât de apetisantă vertical și orizontal, care se vădește a pogorî chiar din Mântuitorul. Ce diferență față de savurosul thriller intelectual, european, solar-mediteraneean, al lui Reverte! De când sunt n-am citit o batjocură mai mare la adresa credinței unui popor ca
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
a șasea, urcam la clasa boierească (aveam abonament lunar), mă tolăneam pe canapeaua îmbrăcată în catifea albastră și deschideam o carte, în câteva minute se auzea semnalul plictisit al împiegatei anunțând plecarea trenului de Pietroșița. Mă întovărășeau la drum trei-patru cuconițe, pe unele învățasem cum le cheamă - alcătuiau, la o adică, o mică familie improvizată - erau funcționare, doctorițe sau asistente medicale, contabile și inginere, de cum porneam la drum se așezau la sfat nu înainte de a-și scoate andrelele și a se
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
portret de Mignard făcîndu-și, fără să-și dea seama, autoportretul. Scena e memorabil descrisă într-o singură frază - și semnificația ei nu poate fi recunoscută decît la (re)lectură: "Cu doi ani înainte văzusem în sala franțuzească a muzeului o cuconiță care copia după Mignard pe Maria Mancini și avea o așa izbitoare asemănare cu modelul, încît ai fi crezut că, privindu-se în oglindă, își zugrăvește, împodobindu-l, propriul ei chip" (p. 37). Să examinăm mai de aproape această frază
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
evalvie întru taina trecutului decît să întîlnească în carne și oase o icoană din veacuri apuse?" (p. 36); urmată imediat de pasajul despre asemănarea dintre lorzii englezi pictați de Van Dyck și tînărul încă necunoscut și fără nume. Referința la "cuconița care copia după Mignard" poate părea un non sequitur, cu atît mai mult cu cît nu se revine la ea, nici măcar sub formă aluzivă, în restul povestirii. Dar, evident, într-o proză atît de strînsă, de îngrijită, de (re)scrisă
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
urechea stîngă, vizibilă din poziția trois-quarts în care este înfățișată, cu un colier de perle (dăruite desigur de delfin), cu un decolteu aproape indecent pentru acele vremuri, ținînd cu mîna stîngă peste sîni o mantie de mătase de culoare închisă. "Cuconița" care copia portretul în galeria franceză, în 1905, spune Mateiu, semăna perfect cu modelul - ne putem întreba: ca o reîncarnare a Mariei Mancini în virtutea acelei metempsihoze în care credea neabătut craiul Pașadia? - în așa măsură încît pînza dreptunghiulară a lui
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
făcut!" Și-apăi m-o luat de mînuri și m-o sculat și tot mi-o dat picioare și m-o scos afară. Era pe vremea coptului mălaiului. Și prin mălai am venit acasă. Tremuram toată de necăjită: i-am dat cuconiței să sugă. Și-o și leșinat cuconița, cum i-am dat să sugă. Și-am ajuns cu ea prin spital vreo nouă săptămîni. Așa că m-am scris. (Cf. Ileana Mihnea, Vadu Izei, Maramureș, pp. 23-24). Straniu răsună alături de aceste pagini
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
și m-o sculat și tot mi-o dat picioare și m-o scos afară. Era pe vremea coptului mălaiului. Și prin mălai am venit acasă. Tremuram toată de necăjită: i-am dat cuconiței să sugă. Și-o și leșinat cuconița, cum i-am dat să sugă. Și-am ajuns cu ea prin spital vreo nouă săptămîni. Așa că m-am scris. (Cf. Ileana Mihnea, Vadu Izei, Maramureș, pp. 23-24). Straniu răsună alături de aceste pagini sumbre, demne de a fi preluate de
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
Constantin Țoiu Făina națională integrală ori neagră, de calitatea a doua, mai ieftină, din care sunt plămădiți proaspeții jurnaliști români juni, bătăioși, pierzând însă bătălia de bază cu stilul, cu gramatica, uitând de respectul cuvenit mătușii, cuconiței legată la cap, harnică, pe când scutură, mătură, face de mâncare la toată lumea, vorbăreață cu vecinele la câte o cafeluță, când nu se duce cu Sița la Union, la panaramele lui Ionescu și căreia, de atunci, Academia și celelalte instituții îi
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
Păsările cerului mă tot hrăneau/ Și eu făceam mofturi la firimituri/ De la o vreme nu mai veneau/ Păsările cerului de prin păduri." Lepădarea de piele (în fine, de blană) este, în a doua parte, aproape totală. Vulpea e acum o cuconiță emancipată, Ursul un respectabil adulterin. Tonul se schimbă și el, intrîndu-și în ritmul recomandabil pentru romanul "serios". Cu dilemele lui: Acuma sînt animale sau oameni? Oameni sau fiare? Curiozitatea noastră e legitimă, ca autor, sîntem în legitimă apărare să știm
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
prea puțin le întîlnim în evoluția personajului din literatura română. O "clasă de mijloc" mai puternică, întotdeauna, decît extremele, le înrolează, din secolul XIX pînă către primul război, pe aproape toate aparițiile feminine din proza și teatrul nostru: cucoane și cuconițe, urzind intrigi și visînd măriri (e, firește, o diferență între obiectivele Vidrei, ale Chiriței, ale Acriviței și ale nevestei lui Stan Pățitul, dar între ele, totuși, nu se cască falii largi), dîndu-le copiilor, în genere, o proastă educație - n-avem cultul
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
întuneric. Lumină slabă la rampă. REGIZORUL (din culise): Nu-i gata! Jos cortina! DRACUL (intră, urmărit de un spot, face semn cu mâna spre culise): Lăsați-o ridicată! (spre public) Degeaba mai acoperi ce-ai dezvelit odată... (la rampă) Frumoase cuconițe și domnilor... vă rog Să suportați, din treacăt, un inocent prolog. De obicei, prologul e spus de-un domn în frac. Ce-ați zice de l-ar spune, incidental, un drac? Asemeni lui Mefisto, cu Belzebut identic, Deși apar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
post favorit. Ea se impacientează: "Tu n-auzi?" "Ce e, dom'ne? Am plecat? Las' că-l închid eu când o luăm din loc. Nu mă mai freca la icre aiurea, da?", mârâie tipul. Da' ce binedispus ești, nene!", observă cuconița malițioasă. "Păi, de când te-ai trezit, numa' și numa' într-o observație și o acreală mă ții. Că iar mi-am dat cu Brut, și că cu Brut numai fraierii se mai dau azi, că mi-am făcut sendvișu' cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
avut noroc mare că l-a îmbrobodit pe acel om de treabă iar acum o mai face și pe mofturoasa... Al meu zicea că Chelu n-ar fi murit de moarte bună... Că i-ar fi făcut de petrecanie chiar cuconița în persoană când omul ar fi destăinuit câteva pricini de nemulțumire. S-ar putea, vecină! Că prea repede s-a petrecut și prea repede l-au uitat! Iar apoi, de toate ale casei s-a învrednicit Vasile pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
propoziția „și-a făcut o părechie de case” e tradusă „il s’est bâti une maison”. Formula, care astăzi ne pare destul de ciudată, nu era privită fără ironie nici în epocă, așa cum o dovedește un pasaj din I. Heliade Rădulescu, Cuconița Drăgana: „Casele dumneaei sunt o pereche de case, cum am zice o odaie în dreapta și alta în stânga, sau două d-o parte și două de alta, sau mai știu și eu cum; destul că v-am spus că sunt o
Casă pe pământ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5960_a_7285]
-
al XIX-lea circula însă o altă sintagmă, care a ieșit între timp din uz, foarte apropiată de om de treabă, dar cu un sens divergent: om al trebii. O găsim la Heliade Rădulescu, în portretele sarcastice Bată-te Dumnezeu (Cuconița Drăgana) și Cuconul Drăgan: „Boierul dumneaei, nu știu cum îl cheamă, dar e om al trebii, scoate lapte din piatră"; „era un neiculiță de minune, om al trebii, scotea lapte din piatră, pupa pe român în bot și-i lua din pungă
Om al trebii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6033_a_7358]
-
n-o murdărească, țopăind prin fața noastră de vreo câteva ori, nervoasă că nu mai găsea loc și chițăia mereu: “Halal cavaleri! Halal cavaleri!” Odată o văd că sare drept pe pălăria mea de mi-o pleoști până peste urechi. Avea cuconița un cornet plin cu alune și mă pomenii scuipat cu coji, când pe nas, când pe barbă, dar... ce mai conta... O iertai pentru că, din când în când, îmi mătura fața cu codița ei moale și stufoasă. Mai veni o
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
n-o murdărească, țopăind prin fața noastră de vreo câteva ori, nervoasă că nu mai găsea loc și chițăia mereu: “Halal cavaleri! Halal cavaleri!” Odată o văd că sare drept pe pălăria mea de mi-o pleoști până peste urechi. Avea cuconița un cornet plin cu alune și mă pomenii scuipat cu coji, când pe nas, când pe barbă, dar... ce mai conta... O iertai pentru că, din când în când, îmi mătura fața cu codița ei moale și stufoasă. Mai veni o
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
și i-ar ridiculiza din nou, fie ei bărbați ori femei, fie pe cei din Opoziție sau pe cei care lingușesc Puterea, i-ar infiera pentru că, sub cortina demnităților, posturilor ce le ocupă, păcălesc și umilesc Poporul Suveran. Cuconi și cuconițe de prin Parlament și guvern, niște șantajiști ce acționează ca Agamiță Dandanache, Zoițici ce n-au altă treabă decât să „facă politică”, Tipătești sclifosiți și imorali, ce-i numesc cu scârbă pe nemulțumiții din Piața Universității, „țărani”, „viermi”, „ciumpalăi”, toți
ANUL CARAGIALE de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364916_a_366245]
-
săi, pentru a-și lua pe umeri o asemenea povară. Ca să nu mai vorbesc de dreptul său firesc de a se mai distra încă, măcar o vreme, că am auzit de la confesorii săi că-i cam plac și duduițele și cuconițele, dar și ceva prafuri date la nară. Așa că, aș propune să-l trimitem pentru o vreme la studii în străinătate, că nici din astea nu prea are. Cunosc o școală de cadeți, în Prusia, unde tinerii de bună viță, capătă
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
Veta nu se mai duce la Iunion că de o vreme vin pe-acilea toate stelele căzătoare ale cântecului mondial pentru o ultimă explozie de lumină înainte de legătura cu ne-lumina ... Zița și-a refăcut viața în câteva reprize, celelalte cuconițe, cu morala mai mult sau mai puțin reperată au devenit prospere femei de afaceri. Se poartă măștile cu sau fără carnaval, diferendele se reglează cu cecul dar nici pistolul nu s-a demodat. În lumea celor care mai cuvântă, limbajul
NE ESTE ŢARA PLINĂ DE HUMOR de PAULA ROMANESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354768_a_356097]
-
în cele mai variate situații. Aveai legături permanente cu cele mai îndepărtate civilizații, cu tehnologia lor, cu modul lor de gândire. Uneori era amuzant să vezi aterizând unele nave, dintre cele terestre, și din ele coborând personaje pitorești. Câteodată coborau cuconițe simandicoase, de fapt ființe născute pe Terra dar plecate și rătăcind de multă vreme prin Cosmos. Era distractiv să le vezi pășind cu mare precauție pe caldarâm, cu pantofiorii lor delicați, cărora nu le pria deloc contactul cu suprafața Terrei
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
București, [1938]; Când se deschide cerul, București, 1939; Stigmat, București, 1940; Năzdrăvăniile lui Mitu fugar, București, f.a. Traduceri: Ugo Ojetti, Folchetto, D’Annunzio, Linia inimii și alte nuvele, București, 1914; Giuseppe Giacosa, O partidă de șah, București, [1917]; Luciano Zuccoli, Cuconițe și dudui, București, [1918], Mititica, București, [1926]; Gabriele D’Annunzio, Episcopo & C-ie, București, f.a.; Grazia Deledda, Jocurile vieții, jocurile morții, București, f.a. Repere bibliografice: Trivale, Cronici, 78-80, 240; Tudor Vianu, „De dragul lor...”, L, 1918, 16; Victor Eftimiu, „Într-o
PORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
complexitate, ofertant pentru un interpret cu fibră romantică. O comedioară de moravuri e Joc primejdios (1933). Cu o replică dezinvoltă, pudrată de un șarm de salon, scrierea, ce recurge la fentele quiproquoului, își are morala ei, penalizând fin cochetăria unor cuconițe care, uitând de decența cuvenită, sunt gata să primească omagiul cât mai intim al unor tinerei. Unei văduve încă nurlii, Aglaia Cornea, i-ar surâde o picantă aventură cu flușturatecul Bob Floroiu. Numai că hazardul, cu logica lui ascunsă, aranjează
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
al lui Alecsandri, de care M. este influențat covârșitor nu doar în „cânticelele comice” și cu care a colaborat (Lipitorile satelor în Moldova, Nunta țărănească în Moldova). E greu de spus dacă vodevilul feeric Zavistia, comedia Danga sau Influenza, satira Cuconița doarme sunt scrieri originale. Vor fi fiind localizări, așa cum M. - asociindu-se, când și când, cu G. Sion, Grigore Manolescu, Mihail Pascaly - a făcut nenumărate: după Lambert Thiboust (Prăpastiele Bucureștilor), Eugène Scribe, Germain Delavigne, Henri Murger și mulți alții. Domnul
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]