58 matches
-
Un refren, un gong extern, Socotit de el că-i tunet, Când, de fapt, e șters și tern. De-l auzi, poate surprinde, Pare viu și antrenant, Dar, când coarda o întinde, E un chin, e enervant- Un vaiet de cucuvaie. El spune, cui vrea s-asculte, Că e unic, că nu mai e Nimeni, ca el, să mai cânte. Și să nu te puie gaia, Cumva, să îl contrazici, Că doar el e, vorba aia, „Talent vast”, restu’-s pitici
BOUL-BĂLȚII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1450435017.html [Corola-blog/BlogPost/368525_a_369854]
-
chemări [45] Dar dacă-n vecii stinșii-n întunecimi Calul Troian al lumii nici n-ar fi existat o invenție pură a poeților sadici un fel de vis macabru în sufletul lor beat [46] Și noi așteptăm singuri ca niște cucuvăi ceva ce-n vecii lumii n-ar putea ca să vină cum ar putea Călăul ca ceva să se-arate când acel Ceva-n lume nu are nici o vină [47] Cum ar putea moartea să vină într-o țară când nimic
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
în cap. Zis și făcut Scoase din rucsac armamentul Și cucuveaua ...a tăcut Ne respectând regulamentul Ratase țintă, ne voit Glonțul lovind în tâmpla-i groasă A ricoșat și s-a oprit În pieptul cucuvaiei, grasă. Nici nu era o cucuvaie Era o bufnita banală Sudoarea îi curgea șuvoaie La zgomot lumea da navală ... Citește mai mult În memoria unui elefantUn elefant lăsat la vatrăEra privit ca un gunoiAbia sosit, în jur el catăUn monument pentru eroiDar nu trecu mai mult
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/gelu_odagiu/canal [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
înbobocițimă uit la ceas și limba bate ora șapte,e ziua ta femeie, veșnică făpturăcu dalta ți-am cioplit trupul în stâncăsurghiun mi-a fost visul, îmi dai o gurăcând ochiul tău începe iar să plângă.... XIX. CÂNTECUL PUSTIU DE CUCUVAIE, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2237 din 14 februarie 2017. nu mă îmbrăca în pământ căci nu vreau haine, pământul este mult mai greu ca mine tu să mă îmbraci cu a nopții taine căci sunt nevrednic de
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
-l așezi ca să plutească când asfințitul dă mării un sărut eu voi pluti spre o lume nelumească, apoi vei lua din roșul asfințit o pală din a flăcării văpaie și focul să mă poarte în infinit sub cântecul pustiu de cucuvaie. Citește mai mult nu mă îmbrăca în pământ căci nu vreau haine,pământul este mult mai greu ca minetu să mă îmbraci cu a nopții tainecăci sunt nevrednic de a ta venire,mai bine îmi faci un pat de paie
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
un loc neștiuttu patul mi-l așezi ca să pluteascăcând asfințitul dă mării un săruteu voi pluti spre o lume nelumească,apoi vei lua din roșul asfințito pală din a flăcării văpaieși focul să mă poarte în infinitsub cântecul pustiu de cucuvaie.... XX. IMNUL TIMIȘOAREI, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. Timișoara e în stradă împreună rezistăm lumea întreagă să ne vadă, protestăm, scandăm , cântăm, țara iarăși se revoltă, și-n piețe ne adunăm pentru o
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CÂNTECUL PUSTIU DE CUCUVAIE Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2237 din 14 februarie 2017 Toate Articolele Autorului nu mă îmbrăca în pământ căci nu vreau haine, pământul este mult mai greu ca mine tu să mă îmbraci cu a nopții taine căci
CÂNTECUL PUSTIU DE CUCUVAIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1487023439.html [Corola-blog/BlogPost/377435_a_378764]
-
-l așezi ca să plutească când asfințitul dă mării un sărut eu voi pluti spre o lume nelumească, apoi vei lua din roșul asfințit o pală din a flăcării văpaie și focul să mă poarte în infinit sub cântecul pustiu de cucuvaie. Referință Bibliografică: cântecul pustiu de cucuvaie / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2237, Anul VII, 14 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CÂNTECUL PUSTIU DE CUCUVAIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1487023439.html [Corola-blog/BlogPost/377435_a_378764]
-
dă mării un sărut eu voi pluti spre o lume nelumească, apoi vei lua din roșul asfințit o pală din a flăcării văpaie și focul să mă poarte în infinit sub cântecul pustiu de cucuvaie. Referință Bibliografică: cântecul pustiu de cucuvaie / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2237, Anul VII, 14 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CÂNTECUL PUSTIU DE CUCUVAIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1487023439.html [Corola-blog/BlogPost/377435_a_378764]
-
în cap. Zis și făcut Scoase din rucsac armamentul Și cucuveaua ...a tăcut Ne respectând regulamentul Ratase ținta, ne voit Glonțul lovind în tâmpla-i groasă A ricoșat și s-a oprit În pieptul cucuvaiei, grasă. Nici nu era o cucuvaie Era o bufniță banală Sudoarea îi curgea șuvoaie La zgomot lumea dă navală Strigau cât îi țineau plămânii Să-l arestăm pe criminalul, Pe ucigaș, mânca-l-ar câinii! *** O logică universală Ne tot explică cum că dacă Tu lupți
ÎNCĂ O DUZINĂ(DE CUVINTE) de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gelu_odagiu_1414338453.html [Corola-blog/BlogPost/379635_a_380964]
-
tonul grav strigându-și bun rămasul, I-a plâns pe rând și-apoi stingându-și glasul, Îi priveghea la poale îngropați. S-a frânt lovit de fulger coborât Arzându-i spija și apoi în ploaie, L-au îngânat spăimări de cucuvaie, Prohod sub cerul nopții mohorât *** Ciclul "Arama" Volumul "Clopotul, limbaj universal" Referință Bibliografică: Dangăt mut / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1595, Anul V, 14 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile
DANGĂT MUT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1431586227.html [Corola-blog/BlogPost/360519_a_361848]
-
lingușirea mâni, lingușirea până la pământ cu restabilirea celor mai bune raporturi sunt semnele de putrejune internă, semne că mărul e copt, putred de copt pentru a vă cădea în poale, puternici vecini! De aceea, aveți îndurare de spuma Fanarului, de cucuvaia pripășit[ă] de ieri alaltăieri în această țară, și ce deriziune!! șef al partidului zis național, care v-a făcut // atât de bine trebile și nu-l siliți să se sinuciză. Ușurați-i slujba ca să mai poată trăi și mâni
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acestora și numai acestora, se răsfață o plebe uricioasă și lacomă ca și corbii ce rotesc asupra unui om murind. Cum e înnăscut în aceste naturi catilinare, în aceste inimi pline de minciună și venin, instinctul de corb și de cucuvaie, de se plantează tocmai atunci asupra unei nații când ea e în momente de grea cumpănă? {EminescuOpXI 291} Cu un semn de discordie ivit între actorii de căpetenie ai unei viitoare conflagrațiuni cată să privim și incidentul foarte semnificativ al
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
strâmbase streașina acoperișului Înverzit și Înnegrit de mușchi. Orășeanul nu știa ori nu lua În seamă cele ce se șopteau: casa era un sălaș al Morții. Nimeni nu era Îndreptățit să-i tulbure odihna. Podul, În loc de porumbei, adăpostea cuiburi de cucuvăi. Și știau până și copiii cei mai neștiutori că țipătul cucuvelelor pe acoperișul cuiva Înseamnă negreșit moartea unuia dintre cei ce locuiesc sub el. Nici nu se uscase bine cerneala pe actele semnate la Notar de Străin și de rudele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
singură persoană, a II-a (imperativul) sau au forme omonime pentru toate trei persoanele (conjunctivul perfect), ele își asumă predicația, - constituindu-se prin ele înseși în nucleu predicațional monomembru al unei propoziții suficiente semantico-sintactice: „Nu e nimeni... plouă... plânge-o cucuvaie.” (G. Bacovia) - prin dezvoltarea unei relații de interdependență cu un subiect sintactic, când se înscriu în structura unui nucleu predicațional bimembru: Câinii latră, caravana trece. Să fi uitat tu cărările de ieri? „Cum s-a făcut, nu-i bine să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai bine decât el, spre nenorocul lui și norocul meu, dar asta e altă poveste. Ce are aripi, adică pasărea, nu vede decât În culori. Dreptu-i, sunt și excepții, precum concurența mea hu-hu-hu..., care vă cobește moartea. À propos: biata cucuvaie doar simte - al 6-lea simț! - că sub acel acoperiș cineva-și dă duhul și-și cheamă suratele la ospăț, fără să știe - proasta de ea - și că acela e menit viermilor țintirimului... Dar ea nu e gustoasă pentru mine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de la 8/20 aprilie la 6/18 iunie 1871, sub direcția lui G.Dem. Teodorescu și în tipografia lui C.A. Rosetti. 13. Nu! a ta moarte (Imitațiune), Ghimpele, an. XIII, nr. 3, 13 februarie 1872, p. 3. addenda 409 cucuvaia Cucuvaia cobitoare S-a pus pe Palat, Și cântarea-i cobitoare Strigă ne-ncetat: „Rău de țara care-și pune În cap p-un străin! Căci străinul îi răpune Frumosu-i destin! [Inimioara i-o sfărâmă Prin feluri d-oții Și legea jos
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
8/20 aprilie la 6/18 iunie 1871, sub direcția lui G.Dem. Teodorescu și în tipografia lui C.A. Rosetti. 13. Nu! a ta moarte (Imitațiune), Ghimpele, an. XIII, nr. 3, 13 februarie 1872, p. 3. addenda 409 cucuvaia Cucuvaia cobitoare S-a pus pe Palat, Și cântarea-i cobitoare Strigă ne-ncetat: „Rău de țara care-și pune În cap p-un străin! Căci străinul îi răpune Frumosu-i destin! [Inimioara i-o sfărâmă Prin feluri d-oții Și legea jos i-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Și de lege n-are frică Ca orice calic. Când se vede deodată Cum nu a gândit: Stăpân p-o țară bogată Pentru jăfuit!] Unire numai să fie Români între voi Și veți scăpa de hoție Și chiar de Nemțoi!“ Cucuvaia cobitoare S-a pus pe Palat Și cântarea-i bocitoare Strigă ne-ncetat: Oh!... țara e zbuciumată De un hoț străin De o liftă leșinată Slugă la Berlin! Săriți, dar, români cu toții De el s-o scăpați Căci, într-altfel, pradă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Gh.F.C.) Cucuvea Cînd cîntă cucuveica pe casă, va muri cineva din casa aceea. Cînd cîntă cucuveaua pe coșul casei ori pe alte oleaburi*, e rău de pustietate, cică moare cineva din casă. Cînd mortul se află în casă și cîntă cucuvaia pe casă, are să mai moară cineva din casa aceea. Cînd rîde cucuveica pe o casă unde este fată mare, e semn că se va mărita. Dacă cîntecul cucuveicei nu-i jalnic, ci mai mult țipător, apoi în acea casă se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
frânte, cu nume, fără nume, spălate de ploi și de veacuri. Mormintele-s năpădite de bozii și bălării; miroase greu a ierburi și a mucegai. Și, pentru ca miezul nopții în țintirim să fie cu totul și cu totul sinistru, o cucuvaie se vaicăre pe ruinele unei bisericuțe din care n-au rămas decât zdrențele câtorva ziduri... De-ți rânjește Vodă, rămâi damblagiu și pe ceea lume, îl încredințează boier Negrilă, hlizindu-se cu dinții săi de cal. Doamne-ferește! se crucește Cupcici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bine ochii, sare Negrilă înspăimântat. Chestia aiasta cu salcia mă și furnică pe șira spinării! Ține-ți-vă firea, spune Alexa cu calm. Isaia, știe el ce face. E uns cu toate alifiile. Un răstimp, se lasă tăcere și, parcă, cucuvaia din schitul părăsit se vaicăre și cobește și mai sinistru, înfiorându-i cu gânduri rău prevestitoare... Da' Isaia nu mai vine, bre? Să jurăm ce avem de jurat și să plecăm pe la cășile noastre, insistă Cupcici. Negrilă schimbă vorba, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Isaia rostește solemn: Vă legați! Ne legăm! Jurați! Jurăm! Așa să ne ajute Dumnezău! Așa să ne ajute Dumnezău! Până la moarte! Până la moarte! Luna filtrează printre nouri o lumină pală, rece, fantomatică și umbra crucilor se întinde peste ei, sinistră. Cucuvaia cobește... Apar zorile. Să mergem. 13 "Vin turcii !" Singur... Mi-a povestit Martin Chorazics ambasadorul lui Cazimir... abia reușește să vorbească Duma, gâfâind, și face o pauză să-și tragă sufletul, că urcase în goană scările spre spătărie ca să ducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să aflu eu Însumi, scriind, așa cum am „aflat” și În alte dăți, preocupat fiind de teme la fel de „ambițioase”, de „rezistente” la prima analiză.Ă „Uimirea”, cum o spuneam, „planează” asupra acestor pagini de parcă aș fi fost o pasăre lucidă, o cucuvaie instalată În „colțul unei camere” sau, cum se speculează În unele texte de sorginte americană În legătură cu „traiectul” unui spirit care, Înainte de a părăsi total corpul de carne În care a viețuit decenii, planează deasupra lui și a micii cete de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
puțin. Nietzsche vorbește cu insistență despre această subordonare a intelectului - față de afect, dar Eul meu nu este nici măcar afectul meu; sau nu Întotdeauna. Există bineînțeles riscul de a confunda Eul cu personalitatea, cea ascunsă, murmurândă, subterană, veșnic trează, ca o cucuvaie silabisind pe crucea unui mormânt uitat. Eul ca portavoce a personalității, dar nu cumva și mai ales În momentele de acut pericol, de criză reală a persoanei, de scufundare a tuturor criteriilor care făcuseră până atunci o posibilă supraviețuire, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]