96 matches
-
interbelică conceptul de ortodoxie a fost valorificat în multiple sensuri, de cele mai multe ori fără o bază scripturistică și patristică. Dintre intelectuali, puțini au fost cei care au aflat cu adevărat tradiția vie a Bisericii, mulți păstrându-se în cadrul unor discursuri culturaliste sau parcurgând drumuri incomplete. Cu toate acestea, aspectele pozitive ar fi o reintrare a Ortodoxiei în preocupările elitei intelectuale, perioada interbelică fiind cea în care este redescoperită spiritualitatea Sfinților Părinți și când se scriu opere teologice importante. George Enache abordează
GEORGE ENACHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_george_enache_.html [Corola-blog/BlogPost/367149_a_368478]
-
nivel. Această variabilitate produce în final variabilitatea în comportamente (măsurată de eritabilitate), care la rândul ei este modulată de mediul particular în care individul evoluează. Toți biologii înțeleg acest fapt elementar, iar "tirania genelor" nu este decât o fabulație a culturaliștilor. Dawkins spune: Expresii ca "gena picioarelor lungi" sau "gena comportamentului altruist" sunt practice, dar e important să se înțeleagă ce înseamnă. Nu există nici o genă capabilă să facă un picior, fie el lung sau scurt. Dar "poate exista o singură
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
proști și înapoiați”), și vine la pachet cu reversul ei, un patriotism exacerbat („noi suntem cei mai frumoși, cei mai deștepți, cei mai mari poeți”), e criminală, pentru că în loc să-ți ofere o înțelegere politico-economică a istoriei, îți dă o perspectivă culturalista, civilizațională. Oricum, discursul chiar și la nivel diplomatic a fost unul culturalist, sentimental. Chiar și acum, relațiile dintre România și Moldova sunt bazate pe o relație paternalista, cu discursuri de tipul „frații noștrii de pește Prut”, pe de o parte
„Despre aceste lucruri nu se vorbește nici acolo, nici aici.” () [Corola-website/Science/295807_a_297136]
-
Memorandum publicat În revista American Anthropologist (vol. 38, pp. 140-152), termenul de aculturație ă printre primii care l-au folosit s-a numărat șiJohn Powell ă provine din vocabularul antropologilor nord-americani de la sfârșitul veacului al XIX-lea. Popularizat de școala culturalistă, el desemnează În același timp, În grade sau modalități specifice (de natură formală sau materială), mecanismele de Învățare și de socializare, integrarea unui individ Într-un mediu care Îi este străin și, În linii generale, procesele și schimbările provocate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sursele recunoașterii care dă sens și valoare existenței sale” (ibidem, p. 23). Normal, spune cu justețe Abou, dar nu și lipsit de pericole. Preocupați să respingă ipotezele naturaliste (care Încercau să explice diversitatea culturală prin rolul mediului sau al „rasei”), culturaliștii au inversat pur și simplu raportul cauzal, atribuind culturii o asemenea influență Încât să o facă În stare să modeleze proprietățile psihofiziologice ale oamenilor. În plus, au susținut ideea că fiecare ansamblu cultural este o totalitate care poate fi analizată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
treptat, și nu prin adoptarea directă a altora sub influența unei alte colectivități (Hofstede, 2001, p. 12). Identitățile culturale colective, ca și identitățile individuale, nu sunt un dat stabil, un atribut permanent al unui grup sau al unei societăți (școala culturalistă): În perpetuă tensiune Între continuitate și ruptură, ele se modifică prin integrări succesive, prin abandon și asimilare. Identități și interculturalitate Conform teoriei auto-categorisirii, reprezentările multiple ale unei identități sociale nu sunt activate simultan, ci În funcție de contextele care le pun În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
că indivizii revendică dreptul și responsabilitatea de a determina ei Înșiși dacă rolurile pe care le-au moștenit merită să fie respectate” (Kymlicka, 1996, p. 266). Ne putem Întreba dacă nu cumva, În viziunea comunitariană asupra identității, există o presupoziție culturalistă care constă În esențializarea culturii, În transformarea ei Într-un sistem Închis, Într-o tradiție atât de copleșitoare Încât individul ar ajunge să nu mai fie decât un simplu precipitat cultural. Jean Leca a arătat cu claritate care este pericolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
altui lucru” (ibidem). În general, opera lui Boas constituie paradigma tezei demnității egale a fiecărei culturi. Dar, postulând demnitatea lor egală, el afirmă În același timp și originalitatea absolută a fiecăreia, totala lor discontinuitate. Se Întrevede panta pe care școala culturalistă avea să alunece și care i-a dus pe unii epigoni la propovăduirea unui relativism cultural absolut. De la relativism la diferențialism Din clipa În care o cultură este o totalitate analizabilă doar prin raportare la ea Însăși, nu putem evita
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Îndelungatul război de 77 de ani dintre anii 1914-1991, calculat în (8), se prelungește în alte forme de constrângere ori de alienare a spiritului de care noile generații trebuie mai serios avertizate. Or, stimulentele materialiste rămân mai tari decât avertismentele culturaliste. Modernizările accentuate de ulterioarele revoluții burghezo-democratice au venit de la o burghezie consolidată politic, uneori prin "monstruoase coaliții" cu "foștii" ori cu "ideologii" care au schematizat și golit viețile oamenilor de "valori depășite". Banului, hârtiilor de valoare, calculelor speculative la burse
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lui abisală, discursul mitic (povestirea) desfășoară o tensiune antinomică specifică oricărei forme de gândire umană: " Mitul este discursul ultim unde se constituie tensiunea antagonistă, fundamentală oricărui discurs, adică oricărei "dezvoltări" a sensului. În mod genial, Nietzsche văzuse spre deosebire de succesorii săi culturaliști că mitul ce constituie gândirea grecească este povestirea antagonismului dintre forțele apolinice și forțele dionisiace."144 Sensul discursului mitic este dat nu de schemă sau arhetip, ci de mitem, concept nou, introdus de către Gilbert Durand. "Mitul apare ca o povestire
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de legitimitate etc.). În literatura de specialitate segregarea este tratată ca o problemă socială cauzată de deficitul de dezvoltare urbană și de ineficiența politicilor sociale. În ceea ce privește teoriile care abordează segregarea, acestea se grupează în două mari categorii: teoriile ecologiste și culturaliste. 1. Conform viziunii ecologiste, diviziunea populației urbane nu este aleatorie, ci mai degrabă urmează anumite reguli stricte: orașele divizându-se în zone și sectoare diferențiate atât din punct de vedere funcțional, cât și în ceea ce privește caracteristicile socio-culturale ale populației care o
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
anilor ’90 nivelul acesteia era relativ scăzut, înregistrând indici relativ ridicați doar în cazul minorității maghiare (Pásztor, 2004, p. 83), nivelul segregării, în special pentru categoriile defavorizate (nivelul scăzut al școlarității, romi), a crescut semnificativ. 2. În contrast cu abordarea ecologistă, perspectiva culturalistă nu consideră segregarea ca fiind un proces natural, ci mai degrabă ca fiind cauzat, menținut și amplificat de discriminare (formală, în cazul apartheidului, sau informală, cotidiană) prin stereotipuri negative. În acest sens, segregarea nu este altceva decât acel proces prin
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ci le și ordonează ierarhic pe o scară mentală asociată grupurilor care le populează. Astfel, apar acele zone și sectoare rău famate, periculoase și indezirabile care în reprezentările sociale „sunt cunoscute” chiar și fără a fi văzute vreodată. Potrivit abordării culturaliste, segregarea socială și teritorială este un rezultat artificial al competiției pentru resurse între diferitele categorii sociale în spațiul urban, acesta fiind și sensul în care este adesea utilizat și în analiza relațiilor majoritate-minoritate în teoriile cu conflicte sociale. Prin extinderea
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
prin dependența de eveniment și conjunctură, a fost, în repetate rânduri, descalificată de înșiși cei care au ridicat-o la rang de artă în perioada prespecializării ei, când a erupt, deopotrivă, civilizatoare și mesianică, războinică, patetică și trivială, comică și culturalistă, ideologică, politizată și poetizată. La noi, nașterea ei relativ întârziată și sincronizarea, oarecum forțată (prin arderea etapelor), au făcut ca peisajul publicistic, deși eclectic din punct de vedere al conținutului, să aibă drept numitor comun "doxa" ca expresie a subiectivității
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scurte de glorie ideologică, "cultura de întreprindere", menită să șteargă bipolarizările și tensiunile rezultând din dominările înscrise în muncă, i-a atras pe unii antropologi; odată cu acest recul, observăm apariția unei confuzii între utilitarismul unui gadget managerial și o problematică culturalistă a antropologiei, redusă, în acest context, la o formă foarte sărăcită și oferind pe deasupra aspectul unui miraj. Totuși, "culturalismul" aplicat întreprinderii și în special multinaționalelor a avut în Franța puțin succes printre antropologi, în locul său intervenind în acest domeniu disciplinele
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
optică de reducere a costului muncii constituie condițiile obiective ale unei reveniri a retoricilor culturale referitoare la o întreprindere pentru care depășirea se joacă de acum în cadrul pieței. O asemenea conjugare nu este decât în aparență paradoxală: de fapt, logicile culturaliste au fost asociate din punct de vedere istoric în Occident cu dominația colonială. În alte contexte, ele se prezintă ca un invariant al efortului de legitimare a grupurilor dominante. Un motiv major în examinarea noțiunii de cultură în întreprindere și
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
pentru ele însele, cu (in)coerențele lor interne, adică din unghiul exclusiv al sistemelor de semnificații pe care le îmbină, ar duce la identificarea acestora cu niște învelișuri goale desfășurându-se liber într-un univers vid sau, dimpotrivă, la ipoteza culturalistă că actorii sunt aserviți acestor sisteme de semnificații, și deci reduși la pasivitate. Se ajunge astfel la chestiunea esențială privind autonomizarea actorilor și a grupurilor sociale aruncate în "spații de comunicare"100 pluraliste, parțiale, intricate și încadrate de universuri mai
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
trei etape istorice ale modernității: cea timpurie/premodernă (inițiată de Iluminism), cea a "maturității" moderne și, ceea ce parcurgem în contemporaneitate, epoca "modernității târzii" sau a "modernității reflexive" (sau "radicalizate"). Aceștia prezintă mai degrabă abordări constructiviste de sorginte sociologică decât viziuni "culturaliste" și se întreabă care vor fi trăsăturile epocii postmoderne. Concepte cum ar fi "industrializare", "epocă postindustrială", "globalizare", "urbanizare", "eră comunicațională", "stat național" etc. sunt centrale în cadrul unor astfel de abordări. În acest context, pentru unii analiști contemporaneitatea noastră reprezintă o
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
descrise, nu și evaluate. Relativismul refuză, astfel, în compararea unităților culturale, calificări de genul "mai bun"/"mai puțin bun"; "superior"/"inferior"; "mai civilizat"/"mai necivilizat", "dezvoltat"/"înapoiat, retardat cultural". O asemenea viziune se impune în cîmpul științelor sociale odată cu abordarea culturalistă (propusă de F. Boss, M. Mead, R. Benedict) și se centrează pe investigarea diferitului cultural, subliniind funcționalitatea socială a alterității. Indiscutabil, există o "natură umană", caracterizată prin tendințe și pulsiuni (instincte) universale: afilierea, altruismul, curiozitatea, supunerea, căutarea hranei, repulsia, sentimentele
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
observe și cum să se elaboreze înțelesul a ceea ce se observă? O primă dovadă convingătoare a slăbiciunilor care însoțesc aplicarea probelor psihologice într-un mod care nu ține seama de contextul cultural în care se derulează cercetarea provine de la școala culturalistă americană (M. Mead, R. Benedict, A. Kardiner, R. Linton). în cadrul școlii, experți psihologi au constatat că o serie de probe bine-cunoscute în vederea psihodiagnosticului, precum testul Rorschach sau TAT (Thematic Apperception Test) deveneau irelevante atunci cînd erau aplicate unor subiecți care
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
unor planuri regulatoare, �ntr-o ?ar? cu o puternic? cre?tere demografic? ?i industrial?. Aceste demersuri urbanistice � pragmatice, pentru rea-liz?rile haussmanniene ?i germane; progresiste, pentru Cerda � s�nt �n serviciul metropolei, expresie a unei mo-dernit??i dinamice ?i abundente. Alternativă culturalist? Dimpotriv?, unii refuz? metropola. Astfel, austriacul C. Sitte (1843-1903) care, �n L�Art de b�tir leș villes (Der St�dteban..., Viena, 1889), extrage, pornind de la analiza morfologic? a unor situri urbane antice, bazele unei este-tici a formelor urbane contemporane
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
deficitului sau handicapului cultural, generator de inegalități în educație. Teoriile deficitului cultural, bazate pe analize de tip normativ, insistă pe distincția între grupuri favorizate/defavorizate cultural, astfel încât elementele comunității școlare se corelează pozitiv cu mediile de apartenență ale elevilor. Modelul culturalist, din care face parte și teoria deficitului cultural, impune teza inegalității sociale obiectivată în inegalitatea în educație. Conform acestuia, diferențele care apar din punctul de vedere al reușitei școlare își au originea în afara școlii, variabilele descriptive ale acestei situații fiind
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
a diverselor școli sugerează că anumite caracteristici școlare ca numărul de volume din biblioteca școlii, tipurile de programe speciale, condițiile și facilitățile, nu afectează semnificativ succesul academic. Cea care pare a-l afecta mai mult este variabila de background. Modelul culturalist a fost precedat de cercetări care susțin această poziție. În 1966, Coleman (apud. Ionescu, I.I., 1997 20-21) publică rezultatele investigației sale asupra egalității de șanse în educație într-un raport cunoscut sub numele de Raportul Coleman. Cercetarea sa, realizată pe
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
nivel de studii realizat cu performanțe foarte bune, nu continuă studiile la nivelul superior pentru a valorifica rezerva potențială. Analiza calitativă scoate în evidență că în această categorie numărul copiilor de origine modestă este net superior celor avantajați social. Modelul culturalist încearcă să depășească analiza la nivelul familiei, situându-se la nivelul claselor sociale. Fundamentarea teoretică este oferită de modelul transmiterii și reproducției culturale, ai cărui reprezentați sunt sociologii francezi P.Bourdieu și J.C.Passeron și sociolingvistul englez B.Bernstein. Pornind
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
pierdut motivația, mișcarea poate să fie scoasă în afara legii, liderii ei sunt incluși în structurile puterii, mișcarea se poate să-și fi atins scopurile fundamentale și să devină astfel de prisos. Examinând critic macroteoriile (a resurselor intelectuale, structuralist-funcționalistă, raționalistă, fenomenologică, culturalistă, a relaționării persuasive), ca și modelele generale, cum a fost și cel prezentat mai sus, trei reputați specialiști americani în problemă, D. McAdam, S. Tarrow și Ch. Tilly (2001), consideră că ele sunt puțin fructuoase în descrierea, explicarea și înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]