20,237 matches
-
al lui Udriște Năsturel cel care a tradus cartea din slavonă, romanul este fără cusur. De altfel, de la Hasdeu știm că în cazul acestor cărți populare "tălmăcitorul" nu traduce ci realmente prelucrează și transformă. Deși încărcat cu expresiile și formulările cumulative, greoaie ale învățăturilor religioase și ale rugăciunilor, textul păstrează o uimitoare claritate (de altfel, ediția este una de popularizare, "în spiritul și nu în litera originalului" cum ne avertizează autorul) iar uneori surprinde plăcut prin formulări de o frumusețe aparte
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
că ea stochează atît de multe direcții, că testează coduri de comunicare atît de variate nu reprezintă, în absolut, decît dovada unei mari neliniști spirituale și mărturia unei imense generozități. Artista este un fel de enciclopedie a momentului, o conștiință cumulativă în care se absorb și se plămădesc toate marile tensiuni ale epocii. Privirea sa este panoramică, mătură orizontul și adulmecă în germene, la izvor, marile aluviuni ale generației. Din această pricină ea nu este un artist de prim-plan prin
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
o ilustrează în spațiul artelor noastre vizuale de astăzi. De altminteri ca în tot ce face, indiferent de cadrul acțiunii și de specificul limbajului, de la creația propriu-zisă și pînă la acțiunile administrative și manageriale, el este un narator, o conștiință cumulativă, un generator de lumi în plină dinamică și niciodată epuizabile. în această perspectivă, Italia sa este un spațiu interior, expresia nemijlocită a unei enorme capacități fabulatorii. Fără a fi epic în iconografie sau descriptivist în enunțuri, Boca este un amestec
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
comunistă” și cerînd dreptul la cuvîntul realității așa cum este ea. Urmată de 12 ani de „șomaj intelectual”, așa s-a născut supraviețuirea cosașiană. Armata mea de cavalerie e Radu Cosașu cel dintotdeauna: el e și, și, meșterul concesivelor și al cumulativelor, timidul mîndru și pateticul plin de sobrietate. Ceea ce i se reproșează uneori lui Radu Cosașu numește el însuși drept fragedie: e refuzul tonului grav, al tragediei ca substanță ficțională; poate că aici stă secretul acestui mare povestitor (al propriei vieți
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
personaje cvasifolclorice, minți fabuloase și energii mitice, și nu să produci în serie statisticieni ai reveriei, contabili scrupuloși care se ocupă cu emisia de simțăminte și ingineri hotarnici special amenajați pentru a parcela și a gospodări insomniile naționale. Aceste făpturi cumulative, adevărate stihii prin irepresibila lor forță de erupție, au tot ritmat juna istorie a culturii naționale de la Cantemir pînă la Iorga și Călinescu, ori de la Hașdeu pînă la Eliade. Numite în diverse feluri, dar întotdeauna în sfera de semnificație a
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
femeie, cu părul auriu. In stânga, într-o rochie albă, zâmbește plină de speranță. În dreapta, în negru, ea este întruparea dezamăgirii. Alături de selecții din Friza vieții, a doua sală a expoziției include alte picturi și litografii din deceniul '90. Efectul cumulativ al acestor lucrări vizionare este remarcabil. Natura, fluidă, pictată în culori intense, pare să exprime stări sufletești. Imobilitatea ascunde izbucniri gata să erupă. Contururile personajelor, cu o individualitate de abia ghicită, sunt ca o membrană care cu greu menține integritatea
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
antifraza) un embrion, o schiță de ficțiune și, viceversa, în ficțiune un mod lărgit al figurii. Ca practică de limbaj, metalepsa, acest adevărat scandal al trecerii dintr-un univers în altul, al amestecului de planuri, va fi considerată „succesiv și cumulativ” din punctul de vedere al studiului figurilor, al analizei povestirii și al teoriei ficțiunii. Așa cum observasem deja în ultimele volume de Figuri (IV și V), reprezentarea este considerată și ea în mod lărgit de către poeticianul-estetician, făcînd loc, alături de reprezentarea literară
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
personaj chagallian... Găsim aici aceeași exuberanță lexicală și îmbinarea perfectă între inteligență și fantezia debordantă, puțin mai strunită datorită formei fixe restrictive a genului, deși, tehnic vorbind, sonetele nu sunt deloc ortodoxe. Retorica este, cum o știm, sincopată, dar muzicală; cumulativă, aluvionară și, în egală măsură, cursiv-prozaică. Frapează încă instrumentarul eterogen, simultaneitatea registrelor și tentativa de a turna în forma sonetului poemele unui lexic eteroclit plin de elementele civilizației tehniciste, industriale, de consum, precum și tonul ironico-parodic, sarcastic uneori. Semn că rezistența
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
variațiunilor nelimitate presupune diferențierea chiar și printr-o virgulă, catalogul Bibliotecii nu poate fi perfect identic cu Biblioteca însăși - chiar dacă este imaginea ei prin totalitatea versiunilor - întrucât formula lui structurală este enumerativă, depozitară, de reproducere în stil inventar. Biblioteca e cumulativă, însumează conținuturi, structura ei e în sens. Catalogul doar însumează titluri, structurarea lui alfabetică e în literă. Dacă Biblioteca e memorie, catalogul e virtualizare. Așadar, catalogul nu este imaginea unei lumi finite și totale, ci parte integrantă din aceasta prin
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
comunicare: interlocutorul dublu, individual și colectiv; interlocutorul adesea necunoscut, ascuns sub un pseudonim ș.a.m.d. Dacă excludem adresarea cu numele propriu, categoria cea mai bogată din conversațiile juvenile e cea a epitetelor injurioase, adesea mizînd pe purul efect cantitativ, cumulativ - "să vedem dacă te prinzi de ironie mă prostule, fudulule, mîrlanule, cretinule, idiotule și analfabetule" (ciberplai) - , dar căutînd și expresivitatea, spectaculosul (ca în competițiile de "insulte rituale"): "scufie pleoștită, boule (...) băi animal planet!" (ib.). Termenii generici folosiți pentru egali (de
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
începutului anilor ´80, când acestea încă nu fuseseră editate semnificativ, nici în volumul Gânduri albe (1986), nici în Toiagul minunilor (1991). Admirația pentru proza voiculesciană se exprimă mai mult adjectival, prin superlative, decât prin analize: astfel, în Sezon mort efectul cumulativ e "extraordinar" (p. 203), Pescarul Amin are "o formidabilă deschidere simbolică" (p. 205) și un final "magistral", care merită citat, "oricare alt comentariu fiind de prisos" (p. 207). Rezultatul nu poate fi decât o repovestire rezumativă, punctată exclamativ, căci nu
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
statutul puterilor într-o societate democratică - simultan separate și interdependente, adică apte mereu de acțiune independentă și neviciată, dar în așa fel dozate încît echilibrul este mereu stabil și nu creează premise pentru abuz. Privit dintr-o astfel de perspectivă cumulativă � istorică, filosofică, teoretică și practică � Paul Klee iese permanent divers și unitar, supus valorilor simple și lansat amețitor către marile principii, în interiorul narativismului celui mai genuin și levitînd în abstracțiunea cea mai înaltă. Chipul său interior și mișcarea exterioară a
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
este exclus. De aceea, teoriile din matematică, fizică, biologie, chimie se pot aplica în literatură, calculatoarele pot contribui la îmbunătățirea relației cu cartea, iar ligamentele științei pot fi luate uneori din artă. Viziunea lui Solomon Marcus asupra cunoașterii este una cumulativă, benignă, din care nimeni și nimic nu sînt a priori excluși. Autorul judecă totul cu propria sa minte, cîntărește cu aceeași măsură binele și răul și le expune ca atare, fără patimă și fără idei preconcepute. Din știință a învățat
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
dar mă îngrozesc de greutatea lui, plus că nu mai poți face filmulețe" (eva.ro); Plus că prețurile sînt mai mari ca în oraș" (România liberă, 782, 1992, 6). În gramaticile noastre, propozițiile introduse prin plus că sînt considerate "subordonate cumulative"; idee discutabilă, dat fiindcă locuțiunea are un comportament sintactic mai curînd asemănător cu cel al conjuncției coordonatoare numai că (deosebirea dintre cele două constînd doar în faptul că prima este copulativă, iar cealaltă adversativă). Plus că nu poate apărea, în
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
faptul că prima este copulativă, iar cealaltă adversativă). Plus că nu poate apărea, în mod normal, în stilul standard; un caracter popular-familiar chiar mai accentuat îl are locuțiunea plus de asta: înregistrată în gramaticile noastre (Gramatica Academiei o consideră "complement cumulativ"), dar nerecomandată în limbajul cult. În registrul standard, construcțiile plus că și plus de asta au ca echivalent locuțiunea în plus, conector adesea izolat prin pauză și intonație de restul enunțului. Marca stilistică și sociolingvistică a construcției plus de asta
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
pe cînd cei cu oarecare cultură o evită" și de aceea "a căpătat o coloratură mitocănească" (text reluat în volumul Puțină gramatică, II, p. 93). De fapt, plus, plus că și plus de asta sînt deopotrivă folosite cu rol copulativ, cumulativ și argumentativ: prima leagă părți de propoziție, a doua propoziții și fraze, în timp ce a treia apare mai ales la nivel textual, între enunțuri; dacă plus și chiar plus că ilustrează o tendință de simplificare specifică limbii populare (preferința pentru conectori
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
bunele relații cu ceilalți auditori interni și în cadrul profesiunii, iar sprijinul și cooperarea profesională, echilibrul și corectitudinea sunt elemente esențiale ale profesiei de auditor intern, deoarece încrederea publică și respectul de care se bucură un auditor intern reprezintă rezultatul realizărilor cumulative ale tuturor auditorilor interni; e) conduita - auditorii interni trebuie să aibă o conduită ireproșabilă atât pe plan profesional, cât și personal; f) credibilitatea - informațiile furnizate de rapoartele și opiniile auditorilor interni trebuie să fie fidele realității și de încredere. Art.
GHID DE CONDUIT? A FUNC?IONARILOR PUBLICI by Corneliu MORO?ANU () [Corola-journal/Administrative/84078_a_85403]
-
etc. E clar, romanul propriu-zis era nevoit să și le însușească, chiar dacă într-o reformulare din nou estetică, dar să nu se distanțeze totuși prea mult, așadar să li se alăture (juxtalism). Din proteic poate că romanul vrea să devină cumulativ sau chiar sintetic. Așa cum în urmă cu vreo două decenii, din motive de ,protecție" ideologică, istoria reală era înlocuită de cea ,inventată" (tot prin ,aluzii" însă) de către literatură (romanul istoric îndeosebi), așa și acum, creația literară are șansa de a
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
durata acesteia) crește într-un mov vizibil. Astfel, progresia cronologică semnifică și creșterea numărului de stiluri practicabile timp de o viață. Acest fapt relevă și o altă semnificație a definiției lui Buffon - „Stilul este omul” -, cuvântul Stilul dobândind o semnificație cumulativă, reformulabilă de la singularul afirmativ la pluralul dubitativ, cu condiția că ne referim la datul existenței fizice a unui om. Răspunsul la această primă întrebare poate fi unul singur: este comprimat însuși timpul acordat elaborării și manifestării complete al unui stil
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
mai diversificată, drept consecință a unei presiuni sau compresii tot mai mari?; și în final: (e) cine sau ce exercită presiunea și cine sau ce generează o energie tot mai mare a acesteia în procesul deplasării cronologice progresive? Un răspuns (cumulativ și, până la urmă, ipotetic) la ultima întrebare implică imaginea dominantelor valorice specifice fiecărui context istoric și a dinamismului evolutiv al acestora. Însă le implică mai degrabă în calitatea lor de referenți canonici. Iar relaționarea referenților canonici cu tipologiile stilistice funcționează
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
recognoscibilitatea structurii stilistice drept una integră. Această imagine organică a „vârstelor” stilistice, care conservă identificarea stilului cu persoana concretă care îl practică, se păstrează pe întreaga durată a secolului al XIX-lea, marea majoritatea a stilurilor personale intrând sub definiția cumulativă a stilului romantic în calitatea lui de identificativ estetic; (3) al treilea context istoric, modernismul începutului de secol XX, poate fi remarcat prin transformările pe care le suportă accepțiunea stilului în contextul creației lui Arnold Schönberg. Diferențele față de modelul beethovenian
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
conceptuală. Este vorba aici despre un cumul de lucrări în care se relevă diferența calitativa a unei gândiri musicale noi (implicate fiind, în special, tehnicile citatului și colajului, însă nu doar), care se impune drept o alteritate indiferență față de standardul cumulative al gândirii și practicilor musicale ale celei de a treia avangardă. Deși “plajă” cronologică a lucrărilor musicale este ceva mai extinsă - aproximativ între mijlocul anilor ’60 și începutul anilor ’70, este de remarcat această precipitare a cantității de lucrări representative
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
În realitate, postmodernismul muzical în particular și postmodernitatea în general se prezintă în calitatea lor de raspuns global nu doar la modernitatea care le-a precedat, ci la toată istoria culturală a Occidentului (postmodernitatea) și, în egală măsură, drept concluzie cumulativa meta-istorică la toată istoria artei (și, în special, a muzicii) stilistice (postmodernismul muzical). Această imagine explică și în egală măsură justifica acea ambiguitate și confuzie care domină scrierile teoretice referitoare la postmodernismul muzical, divergență de opinii, conflictul interpretărilor și preponderenta
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
fi în zilele de 8, 9, 10, 11, 15, 16, 17, 18, 22, 23 și 24 decembrie 2003. Valoarea nominală a titlurilor este de 1, 5, 10, 20, 50 și 100 milioane de lei. Retrageri la cerere l Din depozitele Cumulativ și Vivat Din această săptămână, la Banca Carpatica au devenit operaționale două noi produse: depozitul Cumulativ și depozitul Vivat, ambele adresate persoanelor fizice și juridice. Depozitul Cumulativ se constituie în lei, pe termen de 365 de zile, valoarea minimă la
Agenda2003-36-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281427_a_282756]
-
decembrie 2003. Valoarea nominală a titlurilor este de 1, 5, 10, 20, 50 și 100 milioane de lei. Retrageri la cerere l Din depozitele Cumulativ și Vivat Din această săptămână, la Banca Carpatica au devenit operaționale două noi produse: depozitul Cumulativ și depozitul Vivat, ambele adresate persoanelor fizice și juridice. Depozitul Cumulativ se constituie în lei, pe termen de 365 de zile, valoarea minimă la deschidere fiind 10 milioane de lei pentru persoanele fizice (limita minimă pentru depunerile ulterioare este de
Agenda2003-36-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281427_a_282756]