1,564 matches
-
fie oare o întâmplare că gr. kanon „regulă“ are același etimon kan- „a săpa“ din iraniană? E probabil ca regula latină să fie și ea în relație cu brazda la arat sau cu repetarea de multe ori până rămâne o dâră adâncă, un „șanț“ . De la arâg, arig, arrug - la rigola nu e departe: o simplă afereză cf. araki-raki „rachiu“. Tot în legătură cu „a săpa, a scobi“ și deci cu canalul era văzută fata la iranieni kanya sau femeia: kona la suedezi, coană
CANAL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1438755091.html [Corola-blog/BlogPost/369861_a_371190]
-
de la Nanterre la Place de la Concorde, Paris (vreo 20 km), și am avut un accident la o intersecție. Mi-am făcut două răni la fiecare genunchi, și am ajuns la consulat cu ciorapii de nylon lipiți de piele si cu dâre de sânge. Vorbisem cu aceeași secretară de la Consulatul American de probabil 9-10 ori. De fiecare dată îmi spusese că nu știe nici o organizație care m-ar putea ajuta să emigrez în America. De data aceea însă, mi-a spus: „Ai
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496371579.html [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
nu-i mai e de-ajuns, Se ceartă, se revoltă și se zbate, Ar vrea să fie peste tot și-n toate, Unde nici gândul încă n-a pătruns. Îl macină regretul ancestral, Că steaua lui abia mai lasă-o dâră, Înșfacă viața-n dinți, mușcând cu ură, Sperând să-l mai ridice-un ultim val. Și ar mai sta, că încă n-a spus tot... Cerșește timpului un bob zăbavă, C-a-nfulecat din viața cu otravă Iar pentru asta n-are
INTROSPECȚIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1443158869.html [Corola-blog/BlogPost/372164_a_373493]
-
porționat, omenesc, la lumina vastă a universului sonor muzical, supraomenesc! Andra cântă cosmic, infinit și miraculos, cu o voce în puterea de a regrefa duhul supremației umane, dragostea, frumusețea, chiar și în clipa când speranța abia dacă mai pâlpâie, ca dâra unei stele ce cade muribund sub cer! Ce chip frumos, care se face privit cu drag, ce glas care nu lasă rostită nici o silabă de către cel ce ascultă! Cine tace și o ascultă pe Andra primește mângâiere și oprește deliciile
ANDRA. DRAGOSTEA, GUVERNANTA STĂRILOR SUFLETEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1412488023.html [Corola-blog/BlogPost/362753_a_364082]
-
I se părea din nou că era întrerupt de acea hălăduială feerică care-i întreținuse atâtea aprinderi suave și că o voce calmă, egală, revine, puțin afectată de interesul interogației, poate chiar disimulată de un rost anume. „ Băiete, zicea „moș” Dâră, acolo pe unde vei fi călcat tu cu gândul, n-ăi fi văst' acul cu care împungi chimirul, cojocul și opincile lu' unchiu'?! Neprimind un răspuns, repetă întrebarea dar pân' la jumate, pentru că Damas, mogâldeața de nepot'su de câțiva
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
care umplea de energie și culoare stăvilarele zăgăzuite ale unei stări indecise, încă în căutare de așternut și albie din care se așteptau însă să irumpă totul, când va fi vremea și le va veni rândul ... Avea o vorbă „moș” Dâră, Nenea sau Taica cu deosebire, cum îl învățase maică-sa să-i spună, că îi era tare drag și-l mângâia până la lacrimi o atare apelațiune - mai de-a casei - în stare să răscolească și cele mai înghețate inimi, zicea
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
amărăciunea oamenilor, neputincioși și temători ca nici o altă dată mai apropiată de care să-și aducă aminte. Cam pe vremea când asupra văii se abătuseră puhoaiele tulburi de noroi și potop, coliba de bârne din Luncă adăpostea întâmplător pe „moș” Dâră și nepotu-su Damas care nu mai pridideau să se baricadeze pentru a găsi scăpare - pentru ei și lucrușoarele de trebuință și legumă pe care tot omul izolat vremelnic le ține pentru a supraviețui. Printre izbituri de topor și ciocan prin
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
și lucrușoarele de trebuință și legumă pe care tot omul izolat vremelnic le ține pentru a supraviețui. Printre izbituri de topor și ciocan prin care piroanele luau și mai strașnic în primire ușa de la intrarea în colibă întărind-o, „moș” Dâră părea a-și fi vărsat năduful cu care îndeobște îl lua în primire pe Damas, alegând să folosească înjurătura ca pe singura modalitate simplă și directă de a-și vărsa focul ajuns, iată, vălvătaie, din pricina naturii dezlănțuite dar și pleaznă
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
însă, paradoxal, a fost „cârmit” de câte ori sărea pârleazul. Astfel de corecții necesare sunt bune și în situația sus amintită dar cu siguranță și în alte cauze, timpuri, locuri sau persoane! „Le-om trece noi și p-astea, băiete! hotărî moș Dâră pentru amândoi pricopseala care va să vină, poate chiar o nouă „abordare politică” de la om la om sau de la om la copil cum vreți, le-auzise și el pe la ședințe și astea când erau „deschise” și când era „treaba aia
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
cuprinde, malverse și fără inimi, pentru a zândărî și sângera alte inimi, cum s-a și întâmplat vezi bine. Buzele le erau pecetluite celor doi frați când băiatul era de față, nici înjurăturile nu-i mai erau de ajutor lui Dâră când năduful era prea mare, nimic nu-i alunga gândurile negre și nici exasperările neputinței, nu se mai rostogoleau bolovănos din abruptul inimii, continua să-și reproșeze insuficienta aplecare de a citi gânduri ascunse și viclene, o bănuială acolo, filozofa
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
rupe acolo unde-o tot înnozi ca să cârpești și să tot cârpești ... Nu se știe ce resorturi ale minții au făcut ca pentru o clipă să-i revină în fața ochilor dialogul tandru dintre băiat și mama lui și pe care Dâră nu l-a uitat, promițându-i pe patul de suferință surorii sale Vergina că dacă va supraviețui ei să i-l spună băiatului în toată simplitatea și nevinovăția lui. Numai că nu știa dacă acum ar fi fost momentul cel
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
promițându-i pe patul de suferință surorii sale Vergina că dacă va supraviețui ei să i-l spună băiatului în toată simplitatea și nevinovăția lui. Numai că nu știa dacă acum ar fi fost momentul cel mai potrivit și totuși ... Dâră credea că acest „pâlpâit” de amintire i se trăgea de la stârvurile de păsări mari și cu penaj alb la rădăcină care pluteau târâte și înoroiate într-o răstoacă ivită pe neașteptate, transformată dintrodată în ditamai ghildăul chiar în fața colibei care
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
că peisajul stihiei dezlănțuite, aproape diluvian și apocaliptic care-i înconjura, le slăbise concentrarea și limpezimea privirii, ochii li se împăienjeniseră cât să adăpostească imaginile fugare îndărătul pleoapelor obosite, reverii a căror persistență le-ar fi pus în primejdie viața. Dâră observase de câțiva ani, dar a ținut numai pentru el înainte de a le împărtăși nepotului, că sânt locuri pe Valea Râușorului unde sălbăticia naturii fixează măreția și splendoarea până și în umbrele arborilor, în desișul nepătruns de vreun luminiș al
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
prelungită. La un moment dat, două bubuituri puternice au cutremurat geamurile. Jaluzelele se mișcau. Sperietură, ce a dat în panică. Cutremur? Nu. Lustrele nu se mișcau. Avioane cu reacție ce au spart zidul fonic? Nu. Pe cer nu era nicio dâră trasată. După bubuituri, dulăpiorul acela, bine ancorat în perete, care găzduia un obiect de preț, de pe la 1930, o amintire de familie (deși, totuși, întuneca sufletele celor dragi), sare din perete, se rupe și, odată cu el instrumentul muzical cu care campionul
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
vaporul de la Constanța! A fixat cu creta un punct pe tablă: - Aici este Constanța! Acum mergem cu vaporul aproape de malul Mării Negre până la strâmtoarea Bosfor. Intrăm în Marea Marmara, prin Dardanele... Și creta din mâna domnului Arsu lăsa pe tablă o dâră albă, care contura Europa. Când ajungea la Istanbul, Atena și alte țări, capitale și orașe importante, creta se oprea în acel punct și nu pleca mai departe până nu ne spunea tot ce considera că trebuie să știm despre țara
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
tot ce considera că trebuie să știm despre țara, orașul sau locul respectiv. Despre oamenii acelui loc, ocupațiile lor, istoria și legăturile lor cu țara noastră. Eram pur și simplu fascinați de această călătorie imaginară, pe puntea tibișirului vapor și dâra sa magică de valuri spumoase, care desprindea conturul continentului din întunericul de pe suprafața tablei. Urmăream, fără să mai respirăm, dâra de cretă prin Marea Adriatică, mângâiam „cizma italică” apoi litoralul iberic, treceam triumfători Gibraltarul, înfruntam furtunile din golful Biscaia, treceam prin
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
și legăturile lor cu țara noastră. Eram pur și simplu fascinați de această călătorie imaginară, pe puntea tibișirului vapor și dâra sa magică de valuri spumoase, care desprindea conturul continentului din întunericul de pe suprafața tablei. Urmăream, fără să mai respirăm, dâra de cretă prin Marea Adriatică, mângâiam „cizma italică” apoi litoralul iberic, treceam triumfători Gibraltarul, înfruntam furtunile din golful Biscaia, treceam prin Marea Mânecii, conturând arhipelagul britanic și...ce să vă mai spun? După ce ne-am bălăcit prin Marea Baltică, conturându-i golfurile
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Manuscris > Scriitori > BULEVARDELE... Autor: Teo Cabel Publicat în: Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Tăceri neinvitate Mă priveau pe fereastră, Din perdeaua timpului Clipele, picături mari, Se rostogoleau, Zaruri cu numere șterse Umplând paharul nopții Cu dâre albe, spumoase, De cometă. În ochii tăi Drumul meu era minat, În gând Aveai o mitralieră Cu senzori pentru pașii mei. Am luat buchetul de frezii Și aruncam câte una. Minele săreau în aer, Cadavrele petalelor Detonau alte mine... Zâmbetul
BULEVARDELE... de TEO CABEL în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Bulevardele_teo_cabel_1358953952.html [Corola-blog/BlogPost/342314_a_343643]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ROAGĂ-TE LIBERTATE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului am înecat hazardul în lacrima de stea sarea lăsa o dâră o scară ce trecea prin lespedea cu visuri le-ai îngropat acolo copilă adumbrită de marginea tăcerii și dintre două ramuri doi spini te-au încolțit: viața și moartea-n cupa de gânduri ai privit și-ncet cu pas de
ROAGĂ-TE LIBERTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Roaga_te_libertate_anne_marie_bejliu_1384037859.html [Corola-blog/BlogPost/347299_a_348628]
-
Acasa > Stihuri > Momente > GUST DE DUNĂRE ȘI PRUT Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 996 din 22 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului te-au lăsat, bătrână mare, singură cu pescărușii... ici și colo câte-o barcă taie-o dâră de vapoare. pe nisipul plajei tale numai urme de picioare. câte-un val mai umple golul, prea sătul, și el, de sare. ca o mamă grijulie, (deși prunci are-o grămadă), te răstești la el, că-ți pasă, și-i
GUST DE DUNĂRE ŞI PRUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Gust_de_dunare_si_prut_george_safir_1379835218.html [Corola-blog/BlogPost/360921_a_362250]
-
dar imaculat, Ofrandă mă vrea zeitatea păgână Când îmi săruți cu-ardoare, trup pontificat Cânt, lut albastru, modelat de-a ta mână... Zidindu-mă-n taină, topindu-mă-n noapte Simțirii de rai, nediluate trăiri Găsește-mă-n zori, după dâra de șoapte Tu, Rege al celei mai sfinte iubiri... M-adorni cu sidefuri pe trup, Galatee Te picuri ca mirul, din tot Preaînaltul Mă zbori, forța ta radiind curcubee.... Să-mi fii Dumnezeul, doar tu și nu altul! Antonela Stoica 8
ZIDEȘTE-MĂ ÎN TINE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 by http://confluente.ro/antonela_stoica_1486659690.html [Corola-blog/BlogPost/382992_a_384321]
-
M. Eminescu, Scrisoarea I) Titlul acestei cărți mă trimite cu gândul la cuvintele lui George Călinescu despre Eminescu, scrise în ianuarie 1965 în „Cronica Optimistului” din revista „Contemporanul”. „Un geniu este, de plânge sau râde, un gânditor care lasă o dâră sonoră de foc pe traiectoria lui cosmică, dând o lecție de construcție umanității”. Ca să putem răspunde la prima întrebare este necesară existența unor elemente-suport în care „luminile” să se nască, să crească și să dea rod. Ele există și sunt
LUMINI PE PÂNZA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Lumini_pe_panza_timpului_al_florin_tene_1356717278.html [Corola-blog/BlogPost/341550_a_342879]
-
scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi. Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă
VREME ESTIVALA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 by http://confluente.ro/Vreme_estivala_george_baciu_1340039472.html [Corola-blog/BlogPost/357855_a_359184]
-
eram copil, împreună cu sora mea, Georgeta, obișnuiam să dormim pe prispa casei , unde mama ne amenaja „culcușul”. Întindea o cergă moale ca o saltea, iar noi ne așezam la povești cu ochii la cerul spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam învăluite în parfumul celor trei trandafiri ce creșteau în fața casei, la trei pași de prispă. Port și acum în suflet acești trandafiri, aproape sălbatici, sădiți de bunicul meu: unul
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1467791390.html [Corola-blog/BlogPost/375712_a_377041]
-
spus și lui, bunicul său: „că atunci când cade o stea, un suflet urcă la Cer” Fiind destul de mică, nu înțelegeam ce înseamnă urcușul la Cer. El mi-a explicat că un om moare, iar sufletul acestuia urcă la Cer pe dâra lăsată de steaua căzătoare. M-a mâhnit mult răspunsul și, mult timp după aceea, am fost preocupată de acele spuse, căutând o explicație care să nu fie atât de tristă... Seară de seară stăteam la pândă, pentru a urmări mersul
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1467791390.html [Corola-blog/BlogPost/375712_a_377041]