2,349 matches
-
aristocrat, nu prin naștere, ci mulțumită darului de a sufla viața peste făpturi, e stăpân pe o cheie care îi asigură supremația. Nu e departe însă prezumția că el a crezut că în jur se întinde un gol, nu mai dăinuie fire de contact. Survin forme de autoidolatrizare, efecte ale triumfului ca ziditor de univers. De neînțeles nu e atât acest proces, cât altceva. Cum e posibil ca ochiul format să dibuie subtilitățile psihicului să nu fi fost șocat de semnele
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
sa, Versetele Satanice. Carte considerată a fi un sacrilegiu, o insultă adusă religiei musulmane. Condamnare care l-a făcut pe autorul de origine indiană să se refugieze sau, mai bine zis, să se ascundă în Anglia. Ani de zile a dăinuit crunta amenințare cu moartea și atenta păzire a autorului, în timp ce operele lui cucereau întreaga Europă și cele mai înalte distincții: "Booker Prize" și "Booker of Booker" pentru romanele Grimus și Midnight's Children (Copiii din Miez de Noapte, tradus și
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
Cătălin Constantin Între un balcanism blamat, dar savurat, și un Occident admirat, dar ținut la distanță, lumea din Craii de Curtea-Veche nu se hotărește niciodată. "Străbătui iar șiragul de saloane unde între toate florile afară de cele firești, dăinuia ca îmbălsămat, cu Olimpul său sulimenit și pastorala sa dulceagă, veacul galant. Dar, în cel mai împodobit dintre ele, contrastînd viu cu minunile de gingășie ce se aflau acolo, răsărea posomorît, din umbra unui colț, chipul unui om cu o
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
într-adevăr un fel de fixare a sensului, "o monosemantizare a polisemantismului" la nivelul interpretărilor prin prozodie și artă recitativă, accente și tempo. Oare nu este pusă sub semnul întrebării întreaga concepție în ceea ce privește așteptările referitoare la actul de lectură care dăinuie încă de pe vremea iluminiștilor - acutizarea percepției critice a cititorului și eliberarea acestuia din raportul de dependență față de un recitator? Oare nu instituie autorii în felul acesta o nouă autoritate în ceea ce privește situația unei lecturi oarecum impuse? Un argument contrar este faptul
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
să compună cineva! Strigă în ea spaima: e pericol, e pericol de moarte... Nourii se vor fugări nesfârșit, iar tu vei fi albă... moartă... Numai omul de la geamul camerii scunde, căruia pervazul îi ajungea numai la genunchi, numai acela va dăinui. E al tău, e al oricui, e al tuturor și va fi... Acolo nu e o uliță bucureșteană, pavată cu lespezi strâmbe, acolo e un drum fără de sfârșit. "Regina nopții moartă" putea trece nevăzută peste grădini, peste păduri, peste drumuri
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
ce s-a petrecut în închipuire. Arta poate opera și cu incertitudinea, remarcă filosoful, atunci cititorul nu mai e sigur dacă s-a pășit în afara vrajei visului prin călcarea pe podeaua solidă a realității sau dacă visarea continuă. Un dubiu dăinuie, se strecoară o nostalgie după plutirea fantazării și farmecul imaginat. Nu numai de Kafka amintește Derrida, dar și de pălăria de paie, de Panama, care irumpe într-un vis a lui Walter Benjamin, eseistul obsedat și de un șal căruia
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
maestre Vlad Mușatescu, vreau să începem discuția noastră cu o întrebare care mă frământă de mai multă vreme: de ce locuiți la Găgeni? Vlad Mușatescu: Pe mine, întrebarea care mă frământă la ora actuală s-a transformat într-un coșmar ce dăinuie de aproape cincisprezece ani. Respectiv, de când mi-a fost demolată, de Ion Teleagă, zis Dincă, ferma mea agro-literară de la Tâncăbești. Iar de-atunci, noapte de noapte, îmi visez, în alb-negru, livada celor 98 de pomi, via, grădina și casa părintească
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
dezastruoasă"; dacă însă elitele politice vor da drumul, "măcar parțial, statului din gheare" și vom deveni membri UE, prin deces natural și creșterea competitivității sectorului agricol, mare parte din țărănimea dependentă va dispărea. "Nucșoara se va șterge, iar Scorniceștiul va dăinui. Acesta e viitorul."
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
precise ale textului, pe când a doua poate eluda această condiție. Nu întâmplător, unii adoptă a doua variantă, fie din neglijență, fie deliberat, pentru a menține o stare de imprecizie. Prima variantă este, desigur, de preferat. Față de starea de lucruri care dăinuie de multe decenii, se impune o analiză atentă a sesiunilor de comunicări din licee și a revistelor școlare, pentru a nu cere (deocamdată) mai mult. Îi cunosc pe unii dintre cei care, într-un moment de slăbiciune, de insuficientă luciditate
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
ceea ce conta foarte mult; puteai de fapt să iei și numele prin mamă. Printre marile familii găsești unele - ca Brâncovenii și Floreștii - trecute și de cinci ori prin descendență feminină în decursul a 600 de ani. - Foarte interesant. - Aceste nume dăinuiau aproximativ o sută de ani ca mari familii, după aceea dispărând din circulație, fie nemaiavând mari boierii, fie stingându-se din punct de vedere biologic. Un alt lucru care n-a fost observat este acela că în opinia publică a
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
o sută de ani ca mari familii, după aceea dispărând din circulație, fie nemaiavând mari boierii, fie stingându-se din punct de vedere biologic. Un alt lucru care n-a fost observat este acela că în opinia publică a mai dăinuit, până pe la sfârșitul veacului al XIX-lea ideea că politica este treaba exclusivă a marilor boieri și am notat, de pildă că, doar cu puțin înainte de începutul secolului trecut apar prim-miniștri din boieri secunzi cum sunt Brătienii sau nobili
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
o mentalitate "prea tradiționalistă", neadaptată încă noilor realități din domeniu. Este vorba, mai curând, de acea veche și neinspirată delimitare a artelor în "majore" și "minore" care mai stăruie încă în "moștenirea genetică" a unor funcționari muzeali. În concepția lor dăinuie, bine ancorată, ideea că o expoziție de "arte decorative" nu poate atinge prestigiul uneia de pictură, grafică sau sculptură. În ceea ce privește fotografia, lucrurile stau cu mult mai rău deși, de mai bine de un deceniu, universitățile de artă au secții pentru
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
-o cu ochii mei, și se spune că nu îi mai rămăsese mare lucru din pulă. O asistentă mi-a zis că arăta ca interiorul unui vierme. Te salut F., prieten vechi și gălăgios! Mă întreb dacă amintirea ta va dăinui. Iar tu, Catherine Tekakwitha, dacă vrei să știi, sunt atât de uman încât sufăr de constipație - răsplata unei vieți sedentare. Oare este de mirare că mi-am trimis inima sus, în mesteceni? E de mirare că un bătrân cărturar ce
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
nu a murit, că cel mult se poate vorbi de fostul Nou Roman. Care este părerea dumneavoastră? Alain Robbe-Grillet: Părerea mea este că romanul nu poate fi decît "nou". Dacă nu este "nou" nu poate exista. Singurii scriitori care au dăinuit în istoria literaturii sunt cei care au înnoit literatura, la fel cum singurii pictori care dăinuie sunt cei care au reînnoit pictura, același lucru se poate spune și despre muzicienii care au făcut ca muzica să evolueze. Se vorbește încă
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
dumneavoastră? Alain Robbe-Grillet: Părerea mea este că romanul nu poate fi decît "nou". Dacă nu este "nou" nu poate exista. Singurii scriitori care au dăinuit în istoria literaturii sunt cei care au înnoit literatura, la fel cum singurii pictori care dăinuie sunt cei care au reînnoit pictura, același lucru se poate spune și despre muzicienii care au făcut ca muzica să evolueze. Se vorbește încă, în Franța mai ales, despre "roman" ca și cum ar exista o formă ce ar trebui respectată pe
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
pentru dumneavoastră portugheza nu are nevoie de protecție și apărare? Sub dictatura franchistă era interzisă folosirea limbilor bască, catalană și galiciană, dar aceste limbi au supraviețuit. Stalin a încercat rusificarea Uniunii Sovietice, dar lituaniana, vorbită de o națiune mică, a dăinuit. Chiar și Horațiu spunea că suprema lege a limbii este folosirea ei. Portughezei îi merge bine merci. Poetului Fernando Pessoa i se atribuie propoziția "patria mea este limba mea." Or, limba reflectă ceea ce este Brazilia astăzi: hegemonia nord-americană. Dar limba
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
fie, până una alta, înghesuite în magazii dispersate prin București. Însă ceea ce voi relata mai jos nu-mi era cunoscut și nu știu câți (mai ales dintre profesioniștii condeiului în beletristică, jurnalistică, poate chiar din știință) cunosc această super-tragedie actuală - care va dăinui, se pare, devenind fie perenă "actualitate", fie banală luare de cunoștință la care se vor resemna mulți, fără a-i conștientiza semnificația actuală și importanța: implicit, efectele în viitor (cineva mă consola, tocmai, cu tristă resemnare și asigurându-mă că
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
zisele staruri care acceptă să-și exhibe intimitățile în scris, dictînd scribilor detaliile care ulterior vor fi ambalate biografic, nu sunt animate atît de ambiții literare cît sunt îmbătate de iluzia accesului la o notorietate așa-zis „intelectuală”, care să dăinuie mai mult decît gloria efemeră pe care le-o asigură cinematografia sau televiziunea. Publicarea acestui tip de scrieri este condiționată și determinată însă și de instinctele voyeuriste ale publicului larg. Ar mai exista și o explicație sociologică a fenomenului. În
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
acordat scriitorilor sau meritat de ei în sud-estul european? K: Este adevărat, însă trebuie să precizăm cîteva lucruri. În majoritatea cazurilor, literatura acestor țări a decăzut, a bătut pasul pe loc sau chiar a murit. Iar dacă totuși ea a dăinuit, aceasta s-a întîmplat în ciuda condițiilor foarte dure ale epocii. Scriitorii rămași au făcut totuși ceva ce era fundamental într-o țară care era complet nebună și anormală. Chiar dacă nu puteau fi ostili pe față regimului feroce, - o opoziție echivala
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
Botta au fost primiți de acesta cu multă omenie. Dar un și mai important eveniment din perioada interbelică se petrece în 1932 când Lucian Boz, din propriile sale economii, izbutește să aibă propria lui revistă intitulată "Ulise" și care a dăinuit cu patru numere, până în 1933 - revistă la care am colaborat și eu alături de Pericle Martinescu - Eugen Ionescu, Dan și Emil Botta, Petru Comarnescu, Horia Stamatu, Octav Suluțiu ș.a. - călăuza noastră fiind însuși Lucian Boz care a fost cotat drept unul
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
pentru Carol al IX-lea nu există justificare pentru autorul Cronicii domniei lui apare că o expurgare, daca nu chiar că o redempțiune misiunea lui de inspector general al monumentelor istorice. Căci, dincolo de pasiuni sau mofturi vestigiile sînt menite să dăinuie. Există realmente o salvare de la tribulațiile credințelor și ale îndemnurilor pasagere ale acțiunii umane? Pentru autorul Vasului etrusc forță expiatoare a mărturiilor în piatră e de natură paideică. Și, într-adevăr, cum spunea cineva, el va avea mîndria că, la
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
unei conștiințe. Or, să-ți asculți conștiința este o regulă care nu admite nici un fel de derogări. De șase decenii Valentin Gheorghiu ne încântă și descântă cu muzica sa. Ne-am născut și ne-am petrecut împreună. Arta lui va dăinui însă și după noi. Vorba lui V. Hugo: "diamantul nu putrezește niciodată".
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
de unde nu-i alunga nimeni, și eu, care făcusem toate gesturile pe care le îngăduie viața, am observat că în noua mea postură aveam un aer inedit, un fel aparte de a fi cufundat, ca un monolit din valea ce dăinuie de la începutul lumii și pînă la sfîrșitul ei. Crezusem că în acea cotitură a vieții, în acel spațiu marginal și ierbos, era eliberarea, și eram deja acolo, gata să dorm în totală libertate. Partea neplăcută era doar că nu ajunsesem
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
laudă la sfinți, p. 476-477) „Ostenelile sunt partea veacului acestuia scurt și trecător, iar cununile, păstrate pentru cei fără de bătrânețe și fără de moarte, pentru ca povara ostenelilor să fie scurtă, scurtându-se o dată cu scurtimea timpului, iar desfătarea și bucuria cununilor să dăinuiască veșnic și fără de sfârșit, prelungindu-se împreună cu veșnicia veacurilor acelora fără de număr. Deci Dumnezeu, voind să-i cinstească pe mucenici mai mult, a amânat darul. Dar nu numai pentru aceasta, ci ca să se și bucure cu o bucurie deplină”. (Sf.
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și topitor de bitum, pare angajat la cooperativa “Munca în Zadar”, specializată în peticirea perpetuă și inutilă a drumurilor: “Asfaltăm unele șosele naționale... Iar uneori, după ce le asfaltăm, le mai și reparăm.” (p. 43) Nimic din spiritul tradiției nu mai dăinuie în această comună colectivizată de comuniști și barbiturizată uman: agricultura și zootehnia privată sînt amintiri dispărute ale condamnabilului sistem burghez (desigur, nefast pentru hoți și puturoși), iar portul țărănesc e un semn al înapoierii, al lipsei de civilizație (în variantă
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]