3,433 matches
-
aici și coerența opiniilor sale, indiferent că e vorba de politică, mentalitate sau cultură și în ciuda abordărilor poate variate ca stil și ton. Scriitorul cînd e retrospectiv/prospectiv analitic, cînd idealist și/sau profetic, unele articole sînt liric-descriptive - Mi-au dărîmat moara!, Omul invizibil sau O amintire sînt adevărate bucăți în proză -, în timp ce Baroane!, care dă și titlul volumului, este un pamflet de asumată tradiție argheziană. Poate fi ușor patetic, și chiar înduioșător naiv, cinic dar și virulent, de o duritate
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
le dau întregi. Primul era un om bătrân, blajin, cumsecade, ardelean. într-o zi, în clasă se discuta despre originea omului. Acest preot T. încerca să ne convingă de divinitatea originii omului, aducând argumentele clasice. Adolescența, știți, abia așteaptă să dărâme... Eram de partea lui Darwin, firește. Și-atunci, popa Tarță,... na, că am scăpat numele, ...jignit, a întrebat de la catedră... moale, mustrător, cu glasul său trenant: Apăi, dragii mei, v-ar conveni vouă să vă trageți din maimuță?... Știu că
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
1991 și cam atunci au încetat și îmbunătățirile casei. Cu exceptia bunică-mii, nimeni din familie nu vine foarte des aici, așa că ne ocupăm de casă mai mult de gură ei, fără vreo tragere de inimă. Casă nu stă să se dărâme, dar refuză, încet, încet să mai funcționeze. “Ne învechim noi, oamenii, îmi zicea de dimineață tânți Felicia, darmite casele...”. Mi s-a părut o comparație ciudată, întotdeauna am crezut că oamenii sunt mai puțin rezistenți decât casele. Dar au și
Viaţa la ţară by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82752_a_84077]
-
e mai greu cu chiriile, cu bulinele roșii... ce să-i faci, asta e centrul Bucureștiului, cu bune și rele, la dracu... Dar trebuie să lupți, Dragoș, chiar dacă chiriile sunt mari, sau există riscul ca, la un cutremur, să se dărâme casă și a doua zi pur și simplu să nu-ți mai găsești blugii preferați, sau sandalele, hanoracul cu imprimeu etc... Tu esti un militant, Dragoș, și poți lupta cu animalul puhav, care este Victoriei Buzesti Titulescu etc etc. Care este, da! Să readucem
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
unde nu necesitatea spațiului locativ contează, ci armonia locului habitat, este o cale prea lungă și prea complicată ca să încerci să o iei în discuție. Interesant: asta se întâmplă în cea dintâi țară de pe glob în care o revoluție, istorică, dărâmând totul din temelii, lansa propoziția ce avea să influențeze toate mișcările politice ulterioare, - egalitate, fraternitate, și libertate, evident. Ești silit să te întrebi, în cele din urmă: umanitatea, confortul ei material este mai importantă? Ori ideea ei despre ea însăși
Reflexe pariziene (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14877_a_16202]
-
care amintesc mai degrabă de viziunile "marginale" asupra lumii din Sfîntu' Așteaptă al lui Queneau decît de Kafka), nu are de ce să ne scape în partea a doua, unde "'ntoarcerea la natură" a locuitorilor orașului este "taxată" la fel de răutăcios - după ce dărîmă toate gardurile dintre case, "mai toți cetățenii avură aceeași fericită inspirație și pe toate maidanele din jurul orașului puteau fi văzuți domnii serioși culcați pe spate, cu o floare sau un fir de iarbă în gură". întreaga povestire adună clișee de
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
vom mai avea decît pozele. Cum de mai au somn Crin Halaicu și Viorel Lis cînd știu că au pierdut 8 ani atît de prețioși? Și cum de nu-și dă seama guralivul Traian Băsescu de această urgență a urgențelor? Dărîmăm maghernițe, operațiuni la care se bulucește presa ca la Maglavid, dar nu punem la pămînt nici măcar una dintre clădirile construite hoțește în acești ani. Ne pricepem să mulgem Bucureștiul și de sînge, dar n-avem nici măcar cinismul de a ne
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
Mircea Mihăieș Nu iarna, nu dușmanii externi ai țării, nu opoziția politică vor dărâma actuala putere, ci propria slăbiciune și lanțul interminabil de minciuni agresive. Ajuns în fruntea țării cu un mandat "de stânga", P.S.D.-ul a fost obligat de realitate să ia câteva măsuri de dreapta. Evident, mascându-le și pe acestea ca
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
unei mulțimi? Se pare că teoria mea cade, însă, în ridicol, dacă e adevărat ce spun azi diverse voci: că, de fapt, Securitatea l-a dat jos pe Ceaușescu. Până acum doi, trei ani, eram convins că revolta populară a dărâmat regimul comunist, că Securitatea n-a făcut decât să-și salveze pielea încercând să organizeze, potrivit intereselor ei, vidul de putere. Azi, nu mai jur decât pe lipsa mea de imaginație de-acum treisprezece ani. Nu m-am gândit o
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
Mircea Mihăieș Numai excesul de zel va dărâma marile imperii" — acest vers al unui important poet, Ion Mureșan, mi-a zumzăit prin cap câteva zile, de când am admirat ultimele contraperformanțe mediatice ale puterii. Setea de publicitate a regimului și omului Năstase e cunoscută și de preșcolari. Nu-i
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
de-a răspunde pe plan economic ori social? Prevăd de pe acum că intrarea noastră în Uniunea Europeană va decurge cam în felul în care ne comportăm cu statuile lui Antonescu: le dăm jos doar pentru a le așeza mai sus. Le dărâmăm la Cucuieții din Vale spre a le transfera în Piața Victoriei. Și mai e ceva: cu ce fel de impulsuri democratice vor fi intrând în clădirea guvernului miniștrii lui Adrian Năstase dacă în drum spre sala de ședințe sunt vegheați
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
mai devastatoare tare a pus-o, indiscutabil, comunismul și, în special, demența lui Ceaușescu ca o apocalipsă a patologicului. Casa Poporului rămîne forma blestemului absolut pe care îl purtăm cu noi. Am acceptat, într-un mod sau altul să se dărîme biserici, monumente, case superbe. Am acceptat depersonalizarea noastră și a cetății. Nu ne-am asumat destinul și, în consecință, nici orașul. Lipsa identității se citește în ființa fiecăruia și a Bucureștiului. Spectacolul lui Dabija pleacă de la estetică și merge mult
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
în sine ridiculizează eventuala parafrază și asta e o mare calitate. Cei care nu prea mai cred în poezia contemporană pot suferi o criză în credința lor la sfîrșitul acestui volum, nu neapărat pentru că această tînără poetă ar veni să dărîme scepticismul național printr-o genialitate devastatoare, ci pentru că are exact acea doză de naivitate și de prospețime care zdruncină marile blazări. Cei care au scris odată și au renunțat, să cumpere această carte și poate le va reveni pofta de
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
Uneori descompunerea contextuală e transcrisă aproape realist, într-un fel de metaforizare reportericească în care materia primă nu intră decît parțial în mecanismul reciclării sale fabuloase: „În loc de cerneală cu penumbra portului înfipt la Nord/ am scris un poem pentru citadinii dărîmați ca niște popice/ pe cheiul înghețat unde așteptau o contrabandă celebră/ cu temperatura anotimpului unic de la tropice.// Aici vremea este și acum rece și aspră ca o placă de ardezie/ iar oamenii persistă în obiciul de a cădea pretutindeni subit
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
permită. Emil Constantinescu spunea mult mai mult decât voia să spună atunci când se lamenta c-a fost învins de structurile securității. Nu există probe că domnii invocați mai sus aparțin infamei instituții, dar că provin dintr-o „structură” care-a dărâmat forțele democratice ale Romaniei e limpede. Deși dovezile hoției lui Beuran sunt irefutabile, deși Senatul Universității de medicină din București a fost implacabil, individul continuă să se fâțâie vorbind, laș, de comploturi. Poate că în adâncul ființei sale Beuran chiar
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
neamul iudaic, scrie, învață, citește, se instruiește, provocând Universul... Nici o altă rasă omenească nu a îndeplinit și nu îndeplinește acest ritual, și el de foc... Nici una în schimb nu a fost atât de des atacată; nici uneia nu i s-a dărâmat Templul de atâtea ori... Urgisirea, orice ar fi, nu se justifică. Să fie la mijloc, oare vreo pizmă, istorică, fratricidul unui frate mai puțin dotat?... Fie ca în viitor toate semințiile agresive să se ridice la valoarea victimei!... Citesc, recitesc
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
publicului într-o superbă lumină semiartificială. Lumină care, fie spus în trecere, amintește de un acvariu sau de un film de Andrei Tarkowski. Deschiderea acestei ruine pentru public a cerut o luptă politică îndelungată, de fapt se proiectase să fie dărîmată fără mare vîlvă și fără mai multe cheltuieli, pentru a se reînălța vechiul palat prusian, conform deciziei senatului berlinez. Ruinele acestuia fuseseră dinamitate după război încît reconstrucția fidelă ar apărea ca o afirmare simbolică a identității germane, pentru care nici un
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
nesimțirea comportamentală, găinăriile și tâlhăriile, dar trântorii cu centiron și pistoale lucitoare sunt adesea ei înșiși generatori de violență și bestialitate. Nu trece săptămână să nu citești în ziare că nu știu care „badigarzi" au dat năvală nu știu unde, spărgând vitrine și capete, dărâmând tejghele și împrăștiind picioare în nas. După câteva cicluri electorale și după ce tranziția s-a luat la întrecere cu ea însăși, reușind să iasă pe locul doi, aceste exportatoare de violență și criminalitate au ajuns unul din ultimele refugii ale
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
viața, ca niște fideli tovarăși de drum. Unele sunt foarte banale: cad într-un mod caraghios într-o prăpastie și sunt urmărit de un tigru sau de un taur. Mă aflu într-o cameră, închid ușa după mine, taurul o dărâmă și o iau iarăși de la capăt. Sau, indiferent de vârsta pe care o am, trebuie să dau iarăși examene. Eu credeam că le trecusem cu bine, dar se pare că trebuie să mă prezint din nou la examene, și, firește
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
relații cu această familie, dar, într-o seară, Lena m-a luat cu ea la o petrecere dată de familia Moisil la Arhivele Statului unde domnul Moisil era director și tot acolo locuia. Am suferit groaznic atunci când totul s-a dărâmat! Am iubit locul acela de cum l-am văzut; țin minte că în stânga era casa cu o curte, iar în dreapta - o mică biserică. Foarte frumos! - Să revenim la prima întâlnire. - Da. În seara aceea eram acolo mai mulți tineri, băieți și
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
într-o prefață - despre omul din spatele scriitorului pare, inevitabil, să fie echivalentul gestului care dă jos de pe soclu un mit. E și motivul pentru care, adesea, cărțile cu amintiri despre scriitori nu plac. Dar Nadeau „trișează" inteligent, aproape de neobservat. Nu dărîmă statui, ci le îmblînzește dîndu-le, asemenea eroului din Narcis și Gură de aur, consistența vieții umane cunoscute îndeaproape. Povestește despre toți lucruri neștiute de marele public, neștiute chiar de istoricii literari, lucruri cît se poate de omenești, dar mitul rămîne
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
ținea cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă corecta expeditiv printuri, manuscrise și dactilograme. - Citește asta, bătrâne Am citit și am râs. Era vorba de un scurt text care însoțea o caricatură referitoare la Irak. În timp ce americanii se pregătesc să dărâme de pe soclu, cu o funie trasă de un tanc, o statuie a lui Saddam Hussein, un irakian exclamă: "Bă, ia stați puțin Dacă ne agităm de pomană? Dacă asta e de fapt statuia unei sosii a lui Saddam?" După câteva
Infernul vesel by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13986_a_15311]
-
niște inși primitivi, inapți pentru libertate. Se cade așadar ca americanii s-o lase mai moale cu exportul de democrație pe calea armelor. Iar cînd bieții oameni au început să arunce cu pietre în portretele lui Saddam și să-i dărîme monumentele, tot așa cum se întîmplase și în 1958, după asasinarea regelui Feisal, analiștii au făcut încă un pariu în rasismul lor: cum că mulțimea care năvălise pe străzi nu se compunea din cetățeni conștienți, ci din niște golani, aceiași care
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
ascultîndu-i de atîtea ori, metoda Kantor. Sau Grotowski. Regizorul-mentor-director și actorii lui însoțitori. Trupa și călăuza. Seducție și fidelitate. Iubire, dăruire și respect. Necondiționat. Era incredibil ce se întîmpla pe scenă la repetiții. Ce lumi, ce universuri se clădeau, se dărîmau, se înălțau. Iarăși și iarăși. Ca într-un basm fără sfîrșit. Performanța se instala ușor, în fiecare gest, într-o întoarcere, într-o privire. Niciodată, dar niciodată nu am aflat ce le spunea seara, cînd pleca cu cîte unul dintre
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
lor, când intrau până în adâncul trupurilor lor, și nu găseau comoara credinței aflată în ei, ca să o jefuiască, atunci pățeau ce pățesc cei ce asediază capitala unui imperiu, plină de multe bogății și cu destule comori în ea, care, după ce dărâmă zidurile ei și intră în vistieriile cu bani, sparg ușile, sfărâmă zăvoarele, sapă dușumeaua și caută peste tot, dar pentru că nu pot găsi bogăția ei, pleacă cu mâinile goale. Așa sunt avuțiile sufletului. Nu sunt trădate de suferințele trupului, când
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]