32 matches
-
de nopți ar fi o ipostază a poeziei înseși, dar și un model de exprimare a credinței religioase și a patriotismului nației care le-a creat. Un anume spirit modernist se află infuzat chiar Acatistului... - recurgerea la virtuțile poliritmiei (alternanța dactilicului și trohaicului), ale unei imagistici de o abundență extraordinară, șocînd deseori prin noutate sau prin autohtonizare. Mult mai substanțial este efortul de a fuziona tradiționalismul și modernismul în volumul Pregătiri pentru călătoria din urmă. Năzuind să fie un îndreptar de
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
din Memento mori a avut aici o primă reprezentare tulburător de asemănătoare. Spontaneitatea și lipsa de măsură comandă textul. Versul lung, alexandrinul românesc, prezent în pasajele descriptive, alternează cu un vers expresiv și neobișnuit, cu alexandrinul clasic sub forma lui dactilică, săltăreț și cadențat. Cele mai spectaculoase înfruntări din epopee adoptă ritmul și măsura din Mihnea și baba, episodul cavalcadei; spontaneitatea vitală a scriiturii poetice se manifestă în construirea deliberată de imagini grandioase; uneori prețul este sacrificarea exactității prozodiei, așa cum va
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
în fond, o chestiune de ritm. Iar la Sorin Mărculescu, ritmurile se dovedesc de o importanță incalculabilă, fiind, ele, forma cea mai adeseori utilizată pentru a reglementa cât de cât invazia discursului: „(zdrențe în vânt fluturând cu pocnet iar hexametri dactilici/ fragede leșuri zorite spre viața de clopot a umbrei)/ oricât aș crede că nu știu nimic știu mai mult/ decât mine numai fiind și știu mai mult decât dat mi-e/ să știu: treptele- s moi când le urc și
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
completă, prin care renasc și se reunesc ritmurile cardiace cu prosodia pe care doar poetul le poate alinia și reda comprehensibil. Cordul devenit inimă, își recapătă esența vie, cu cele mai variate cadențe: ritmul bradicardic iambic, ritmul tahicardic troheic, extrasistolele dactilice, ritmurile de scăpare, amfibrahice. Iar cele trei figuri sunt reunite în contemplare și în modalitatea de exprimare, căci fiecare este câte puțin din toate: medicul a găsit în cord frumusețe și armonie, artistul a descoperit detalii ce-i trezesc interes
La Sala Dalles din Bucureşti, medicină, artă plastică şi poezie [Corola-blog/BlogPost/93010_a_94302]
-
înnoirea limbajului continuă să acționeze și în Metamorfoze.” Eugen Cizec Între anii 2 și 8 d.Ch., Ovidiu a compus, în cincisprezece cărți, aproape 250 de legende privitoare la metamorfoze. A compus această colecție de mituri în 12.000 de hexametri dactilici. Dacă de la această vastă lucrare i s-a imputat acel celebru error și a fost alungat din Romă la capătul pământului, recte Pontul nostru Euxin, Tomis, poate vă mai discenne viitorul dar există și riscul devierii adevărului,căci până acum
2017- ANUL OVIDIU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353369_a_354698]
-
p. 80); El își bea ceaiul matinal / Din flori de mucigai moral.» (p. 108); (5) distihurile epigramatic-polivalent-înrăzăritor-satirice: (formal / parodic-topârceniene:) «O emoție finală / Fu cazată-n Capitală» (p. 48); «Atestatul de zacuscă / Este parafat de-o muscă.» (p. 52); Rima lui dactilică / S-a născut etilică !» (p. 67); «Limbile, cât mai străine, / Tot mai bune-s cu măsline !» (p. 50); «I-ul ce-a scăpat de punct / E mai drept, fiindcă-i defunct.» (p. 51); („parodierea“ rubricilor de „mică publicitate“ din mass-media
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
și natura lor cu deplinătate. Deși e de dorit pentru actori o mai esactă cunoștință a ritmelor mai rare, totuși ar fi suficient pentru el cunoștința cu deosebire a ritmelor iambice și trohaice, iar dintre cele trisilabe a acelor anapestice, dactilice și oarecumva a celor cretice. Deși drama noastră se mărginește în cele trohaice și iambice, totuși trebuie ca, pentru cultivarea declamațiunei ritmice, actorul să se ocupe fundamental cu recitarea anapeștilor și cu deosebire a hexametrului, căci nimica nu e mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
când arta aceluia, care [are] de-a reprezenta propriu declamațiunea ritmică nu se va mărgini decât numai în desteritatea cea săracă a unor simple iambe și trohee și se va purta ca un biet școlar la declamațiunea ritmelor anapestice sau dactilice sau anume la exametru. Nimica însă nu e mai apt de-a dezvolta în toate părțile simțul fin pentru dezvoltarea versului decât esercițiile în citirea exametrelor. Acest vers, care s-a născut ca printr -o internă necesitate naturală (ca) drept
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
patristica [Platonismo e filosofia patristica. Studi e testi 1], Vita e Pensiero, Milano 1992). Capitolul XIX POEZIA LITURGICĂ GREACĂ 1. Poezie clasică și poezie liturgică Pe lângă formele poeziei creștine care se caracterizează prin reluarea ritmurilor clasice, adică fie a hexametrului dactilic, ca în poezia lui Nonos și a Eudociei, fie a diverselor tipuri de metru liric cum sunt cele care se întâlnesc în poezia inovatoare și tradițională în același timp a lui Sinesios, a apărut și s-a răspândit mai ales
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
domo), țintind atingerea stării isihastice, în Al Sfintei cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist se păstrează forma canonică - succesiunea a trei feluri de imnuri, ca și aceea a „icosurilor” și „condacelor”, în număr de douăsprezece -, dar se recurge și la poliritmie (dactilicul alternează cu trohaicul), la imagistica de o abundență extraordinară, șocând deseori prin noutate sau prin îndrăzneala autohtonizării. Mult mai substanțial este efortul de a fuziona tradiționalismul și modernismul în Pregătiri pentru călătoria din urmă. Năzuind să fie un îndreptar de
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
patristica [Platonismo e filosofia patristica. Studi e testi 1], Vita e Pensiero, Milano, 1992). Capitolul XIX POEZIA LITURGICĂ GREACĂ 1. Poezie clasică și poezie liturgică Pe lîngă formele poeziei creștine care se caracterizează prin reluarea ritmurilor clasice - fie a hexametrului dactilic, ca în poezia lui Nonnos și a Eudociei, fie a diverselor tipuri de metru liric, cum sînt cele din poezia inovatoare și tradițională în același timp a lui Synesius - a apărut și s-a răspîndit mai ales începînd din secolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ușurel/ Din lună mii de stropi/ Și cad punând scântei/ Pe frunzele de plopi”. Sunt versuri de vibrație scurtă, cu o tonalitate minoră, deși câteva nu lipsite, mai ales sub aspectul prozodic, de o mică notă personală, dată de cadențări dactilice și rime mai puțin obișnuite. Figurația celor cincizeci de poezioare, miniaturi sufletești brodate pe rețeaua unei fantezii metrice variate, e construită în special din elemente de recuzită a naturii (plopii înalți, grâul verde, florile de mac, anotimpurile), dorurile, visul, tristețea
UMBRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
alexandrinul, din când în când și versul mai scurt. Foarte rar recurge la versul liber, toată iubirea sa fiind dăruită definitiv „sfintelor silabe cu rimă și cezură”. În două-trei rânduri ritmează în metru antic, construind hexametri și tetrametri amfibrahici și dactilici. Nu lipsesc procedările instrumentaliste. În cuprinsul lor, Visări păgâne (un fel de replică la Florile Bosforului de D. Bolintineanu), în parte și Eternități de-o clipă, mai puțin Amăgiri sunt piese arheologic-exotice, iar sub aspectul realizării le este proprie maniera
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
delfic” asupra stilului poeților beoțieni, cum este Hesiod, de pildă, cu atât mai mult cu cât nici În cazul lui nu s-ar putea face clar diferența Între poet și profet. În plus, stilul foarte personal, dar epic, folosirea hexametrului dactilic, mișcarea metrică lentă, de preferință spondaică, gustul pentru metaforă, tonul demn - toate acestea sunt trăsături caracteristice ale oracolelor delfice care se regăsesc În egală măsură la Parmenide și Empedocle. Porecla lui Heraclit (deosebit de interesat de oracole), ho skoteinos, „cel obscur
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lăcrimând, / Pe culmi alergând, / Pe toți între bând / Și la toți zicând Rimele monosilabice sunt numite rime masculine (silabele finale sunt accentuate: ...dés /...iés), iar rimele bisilabice (penultima silabă accentuată: ...lúne /...súne), rime feminine. Rimele bogate sunt cele trisilabice (rima dactilică începe cu antepenultima silabă, care e accentuată: ... clípele/...arípele) sau tetrasilabice (rima hiperdactilică/peonică realizează identitatea fonetică a ultimelor patru silabe: ...málurile/...válurile). - Rima interioară (două cuvinte sau cele două emistihuri dintrun vers rimează: Linele, colinele / strâng de sus luminile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lăcrimând, / Pe culmi alergând, / Pe toți între bând / Și la toți zicând Rimele monosilabice sunt numite rime masculine (silabele finale sunt accentuate: ...dés /...iés), iar rimele bisilabice (penultima silabă accentuată: ...lúne /...súne), rime feminine. Rimele bogate sunt cele trisilabice (rima dactilică începe cu antepenultima silabă, care e accentuată: ... clípele/...arípele) sau tetrasilabice (rima hiperdactilică/peonică realizează identitatea fonetică a ultimelor patru silabe: ...málurile/...válurile). - Rima interioară (două cuvinte sau cele două emistihuri dintrun vers rimează: Linele, colinele / strâng de sus luminile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
musicae natura<footnote Liviu Dănceanu, De musicae natura (București: Editura Universității Naționale de Muzică, 2012). footnote>, ne amintește, de la bun început, de poemul didactic De rerum natura, în care poetul și filozoful Titus Lucretius Caro, pe parcursul a 7400 de hexametri dactilici, le explica romanilor filozofia epicureiană. În cartea sa, însă, Liviu Dănceanu, muzician și filozof al muzicii, expune, in nuce, secvențial, întreaga problematică a muzicii contemporane din perspectiva unei profunde și transdisciplinare cunoașteri a ei. Cu toate că titlul ales de autor este
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
și este caracteristic poeziei populare. Exemplu: "Doină, doină, cântec dulce Când te-aud nu m-aș mai duce". ( Doina) Dactilul- piciorul metric alcătuit din trei silabe, în care o silabă este accentuată, iar două neaccentuate. Ritmul astfel obținut se numește dactilic. Exemplu: " Mihnea încalecă, calul său tropotă" (D.Bolintineanu) Amfibrahul- piciorul metric format din trei silabe, în care prima este neaccentuată, a doua este accentuată și a treia neaccentuată. Ritmul se numește amfibrahic. Exemplu: "Pe vodă-l zărește călare trecând Prin
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
metric 37. Versurile se pot diferenția prin aplicarea rimtului metric fondat pe modelul de silabe singulare sau elidate. Piciorul metric duce la identificarea și înțelegerea funcționalității poeziei, în special, cea a lui Homer. În timp ce anumiți tropi (iambul pentametric sau hexametrul dactilic) sunt folosiți și de poeți moderni. Diversificarea piciorului metrului ține de construcția lingvistică, precum și de tradiția poetică regională. Modelele metrice sunt utilizate în mod diferit și devin trăsături specifice în conturarea ontologică a poeziei. Prin intermediul lor, putem înțelege diferențierea existențială
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Poetic Language, traducere de John Burbank and Peter Steiner, Ridder Press, New York, 1976. 38 Pornind de la modelele metrice putem identifica o compoziție interioară a poeziei definitorie anumitor autori, curente sau tradiții. De exemplu: pentrametru iambic - John Milton, Paradisul pierdut; hexametrul dactilic - Homer; tetrametrul iambic - A. Puskin, Eugene Onegin; octametrul trohaic - E.A. Poe - Corbul etc. 39 "A novel might be characterized as follows: its content would be fictional and portray a significant action or process. Its form could be one of suspense
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
înaintașilor, asociind analiza expresiei cu intuiții estetice remarcabile, din păcate fără o sistematizare care să permită concluzii generale asupra scriitorului. Expresivitatea limbii române, 1942, este mult mai arbitrară însă, încercând o clasificare a cuvintelor românești pe tipare ritmice (cuvinte "trohaice", "dactilice" etc.) cu valori artistice "fixe", ceea ce este fals, un cuvînt avînd o funcție stilistică numai în context, lorgu Iordan în Stilistica limbii române, București, 1944, creează un echivalent al lui Bally pentru limba noastră, urmărind, pentru prima oară sistematic, toate
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
lexical; 1.5 Explicarea unor elemente de cultură și civilizație. NOTĂ: *) Textele studiate vor fi diferite în funcție de filiera (teoretic/vocațional/teologic). 2.Conținuturi: 2.1. Morfologie: substantiv, adjectiv, pronume, verb, numeral; 2.2. Sintaxa; 2.3. Metrica și prozodie: hexametrul dactilic și pentametrul; 2.4. Literatura:- ILIADA - capodoperă a literaturii universale; - ODISEEA. - capodoperă a literaturii universale; - Tragediile lui Eschil - Tragediile lui Sofocle - Tragediile lui Euripide - HERODOT - părintele istoriei - Tucidide și opera să - Concepția istorică a lui Plutarh - Contribuția lui Xenofon la
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
U / I. Iambul este un ritm suitor; prin nota lui gravă, este potrivit pentru acele specii ale poeziei culte În care poeții dau glas unor sentimente puternice si tulburatoare, precum În elegie sau meditație. Formele ritmului mai pot fi ternare: dactilic (picior trisilabic / U U ), anapestic ( U U /) si amfibrahic. Ritmul amfinrahic presupune o Îmbinare dintre piciorul metric troheu și iamb, fiind o structură formată din patru silabe (/ U U /). Picioarele metrice trisilabice (anapestul U / U) sau peonul 1 (I U
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu accent pe prima silabă): apă, iapă, iarbă, cadă, barbă, apăr, capăt, ceapă, faimă, creastă, oală, coadă, broască, pleoapă; respectiv iambice (cu accent pe a doua silabă): amar, fierar, ghețar, olar, primar, răsar, bărbat, măsea, mărgea etc.; (c) cuvinte trisilabice: dactilice (cu accent pe antepenultima silabă) arie, albie, gratie, grație, sabie, lacrimă, flacără, marmură, papură, daună, gaură, arbore, margine, abure, fagure, foarfece, șoarece, aripă, arșiță; amfibrahe (cu accent pe penultima silabă) afară, aramă, această, atare, aproape, albastru, secară, bucată, fereastră, sprânceană
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
214 dar în analiza literară trebuie să avem în vedere faptul că normele "exactității" au variat considerabil de la o școală poetică la alta și, firește, de la o națiune la alta. în limba engleză, unde rima masculină predomină, rimele feminine și dactilice au de obicei un efect burlesc sau comic, în timp ce în latina medievală, în limba italiană sau în cea polonă, rimele feminine sunt obligatorii când se tratează temele cele mai serioase, în engleză întâlnim problemele speciale constituite de rima vizuală, de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]