101 matches
-
cu o cifră zecimală. 17. ACIDUL CITRIC 1. PRINCIPUL METODEI Acidul citric este convertit în oxaloacetat și acetat printr-o reacție catalizată de citrat-liază (CL): Citrat oxaloacetat + acetat În prezența maleat-dehidrogenazei (MDH) și lactat-dehidrogenazei (LDH), oxaloacetatul și derivatul lui de decarboxilare, piruvatul, sunt reduși la L-maleat și L-lactat de nicotilamid adenin dinucleotidă redusă (NADH): oxaloacetat + NADH + H+ L-maleat + NAD+ piruvat + NADH + H+ L-lactat + NAD+ Cantitatea de NADH oxidată la NAD+ în aceste reacții este proporțională cu cantitatea
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
arginază asupra L-argininei în organismul animal, rezultând ureea în cadrul ultimei etape a ciclului ureei. Ornitina nu este un aminoacid codat de ADN, și deci nu participă la sinteza proteinelor. La plante, ornitina este un precursor al alcaloizilor tropanici. Prin decarboxilarea ornitinei, rezultă putresceină, diamina care conferă cadavrelor mirosul acestora specific. Ornitina sintetică este creată prin hidroliza în mediu alcalin a argininei.
Ornitină () [Corola-website/Science/320646_a_321975]
-
procesul de biosinteză se formează la început uroporfirinogenul III, format dintr-o moleculă de dipirol A și o molecula de dipirol B sun influența uroporfirinogen sintetazei.are loc eliminarea de amoniac și a unei grupări formil.Din uroporfirinogen III, prin decarboxilarea acidului acetic de la C1, C3, C5, C8 formează coproporfirinogenul III, cu grupări metilice la acești carboni.Acesta eet supus decarboxilării și dehidrogenării la C6 și C4, formîndu-se protoporfirinogenul IX, care prin dehidrogenare trece în protoporfirina IX.Sub acțiunea ferochelatazei asupra
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
dipirol B sun influența uroporfirinogen sintetazei.are loc eliminarea de amoniac și a unei grupări formil.Din uroporfirinogen III, prin decarboxilarea acidului acetic de la C1, C3, C5, C8 formează coproporfirinogenul III, cu grupări metilice la acești carboni.Acesta eet supus decarboxilării și dehidrogenării la C6 și C4, formîndu-se protoporfirinogenul IX, care prin dehidrogenare trece în protoporfirina IX.Sub acțiunea ferochelatazei asupra protoporfirinei IX, are loc încorporarea fierului, formîndu-se astfel hemul Tabel ce prezintă intermediarii și cu enzimele implicate în sinteza hemului
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
că substanța este o hidrocarbură care avea o formulă moleculară ce putea fi scrisă ca un multiplu de CH. Justus von Liebig a redenumit compusul, numindu-l „benzen” sau „benzol” în 1834. În 1883, Eilhard Mitscherlich l-a obținut din decarboxilarea acidului benzoic și a oxidului de calciu, denumindu-l „benzin”. CHCOOH + CaO ----> CH+ CaCO În 1836, chimistul francez Auguste Laurent a intitulat substanța „phène”, cuvântul devenind ulterior rădăcină pentru fenol și pentru radicalul fenil. În 1845, August Wilhelm von Hofmann
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
REZULTATE: Piruvat ATP → H2 de CO2 oxalilacetat ADP Pi) Folosind o moleculă de glucoză (care dă două molecule de piruvat): Fermentația alcoolică e mai puțin avantajoasă energetic (două molecule de ATP). Utilizarea aerobă produce mai multă energie (14 ATP pentru decarboxilare oxidativă, 6 pentru carboxilare), (a se vedea ciclul Krebs). În mitocondrii (producătoare de energie celulelor organismului, de exemplu, musculare) glucoza este procesată în multe reacții la acid piruvic.
Acid piruvic () [Corola-website/Science/319430_a_320759]
-
distrug vitamina B. În ser circulă în parte legată de albumină. Până la 85% din cantitatea de tiamină este preluată de eritrocite; excesul se elimină prin urină. Sub formă de pirofosfat (TPP), vitamina B are rol de coenzimă în reacțiile de decarboxilare, esențiale pentru metabolismul protidic și glucidic. Este indispensabilă pentru activitatea cerebrală și mielinizarea nervilor periferici. Un alt tip de conexiune între vitamina B și sistemul nervos implică rolul său în producția de acetilcolină. Această moleculă, un neurotransmițător, este folosită de
Tiamină () [Corola-website/Science/301327_a_302656]
-
considerat a fi unul dintre cei mai importanți mediatori inhibitori centrali. Cele mai mari concentrații de au fost găsite în globus pallidus, hipotalamus, substanța neagră, nucleii cerebeloși, substanța cenușie periapeductală, nucleul caudat, talamusul medial. Acidul gamma-aminobutiric este un produs de decarboxilare a acidului glutamic, strâns legat de metabolismul oxidativ al hidrocarbonaților la nivelul sistemului nervos central. Sinteza este asigurată de către enzima glutamat decarboxilaza. GABA nu poate traversa bariera hematoencefalică (în afara anumitor zone ale creierului, unde această barieră nu este efectivă, precum
GABA () [Corola-website/Science/320597_a_321926]
-
un rol vital drept cofactor în numeroase enzime esențiale în organismul uman. Enzimele dependente de PLP catalizează o varietate de reacții chimice, incluzând în principal aminoacizii. Reacțiile la care participă anzimele dependente de PLP în legătură cu aminoacizii includ transferul grupei amino, decarboxilare și eliminare ori înlocuire beta sau gamma. Aceată adaptabilitate apare datorită abilității PLP de a se lega covalent și apoi să acționeze ca un catalizator electrofilic, deci stabilizând diferite tipuri de intermediari carbanionici ai reacțiilor. În concluzie, Comisia Enzimelor a
Vitamina B6 () [Corola-website/Science/301428_a_302757]
-
urât-mirositori. Gruparea acetil, derivată din acidul acetic, este o structură fundamentală pentru procesele biochimice ale tuturor formelor de viață. Legată de coenzima A formează acetilcoenzima A sau acetatul activ, devenind centrul metabolismului carbohidraților și al grăsimilor. Gruparea acetil rezultă prin decarboxilare aerobă din acid piruvic. În orice caz, concentrația de acid acetic liber în celule se păstrează la un nivel redus pentru a se evita dezechilibrul pHului din celulele care îl conțin. Spre deosebire de unii acizi carboxilici cu lanț lung (acizii grași
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
central în cazul administrării de levodopa fără inhibitori ai enzimelor de metabolizare . Carbidopa și benserazida reprezintă inhibitori ai DDC periferică , cu rolul de a reduce metabolizarea periferică a levodopa la dopamină , crescând astfel cantitatea de levodopa disponibilă pentru creier . Reducerea decarboxilării levodopa cu ajutorul coadministrării de inhibitor DDC face posibilă utilizarea unei doze mai mici de levodopa , reducând astfel incidența reacțiilor adverse precum greața . Odată cu inhibarea decarboxilazei de către un inhibitor DDC , COMT devine principala cale metabolică periferică pentru catalizarea conversiei levodopa la
Ro_983 () [Corola-website/Science/291742_a_293071]
-
central în cazul administrării de levodopa fără inhibitori ai enzimelor de metabolizare . Carbidopa și benserazida reprezintă inhibitori ai DDC periferică , cu rolul de a reduce metabolizarea periferică a levodopa la dopamină , crescând astfel cantitatea de levodopa disponibilă pentru creier . Reducerea decarboxilării levodopa cu ajutorul co- administrării de inhibitor DDC face posibilă utilizarea unei doze mai mici de levodopa , reducând astfel incidența reacțiilor adverse precum greața . Odată cu inhibarea decarboxilazei de către un inhibitor DDC , COMT devine principala cale metabolică periferică pentru catalizarea conversiei levodopa
Ro_983 () [Corola-website/Science/291742_a_293071]
-
central în cazul administrării de levodopa fără inhibitori ai enzimelor de metabolizare . Carbidopa și benserazida reprezintă inhibitori ai DDC periferică , cu rolul de a reduce metabolizarea periferică a levodopa la dopamină , crescând astfel cantitatea de levodopa disponibilă pentru creier . Reducerea decarboxilării levodopa cu ajutorul co- administrării de inhibitor DDC face posibilă utilizarea unei doze mai mici de levodopa , reducând astfel incidența reacțiilor adverse precum greața . Odată cu inhibarea decarboxilazei de către un inhibitor DDC , COMT devine principala cale metabolică periferică pentru catalizarea conversiei levodopa
Ro_983 () [Corola-website/Science/291742_a_293071]
-
central în cazul administrării de levodopa fără inhibitori ai enzimelor de metabolizare . Carbidopa și benserazida reprezintă inhibitori ai DDC periferică , cu rolul de a reduce metabolizarea periferică a levodopa la dopamină , crescând astfel cantitatea de levodopa disponibilă pentru creier . Reducerea decarboxilării levodopa cu ajutorul coadministrării de inhibitor DDC face posibilă utilizarea unei doze mai mici de levodopa , reducând astfel incidența reacțiilor adverse precum greața . Odată cu inhibarea decarboxilazei de către un inhibitor DDC , COMT devine principala cale metabolică periferică pentru catalizarea conversiei levodopa la
Ro_983 () [Corola-website/Science/291742_a_293071]
-
constituenți caracteristici pentru acizii carboxilici. Sunt prezente în majoritatea acizilor organici, ceaa ce îi face biodegradabili. Reacția de adiție a grupei carboxil la un compus se numește reacție de carboxilare; reacția de îndepărtare a grupei dintr-un compus se numește decarboxilare. Enzimele care catalizează aceste reacții se numesc carboxilaze (CE 6.4.1) și, respectiv, decarboxilaze (CE 4.1.1). Lungimea legăturii duble C=O din grupa carboxil poate fi calculată prin spectroscopie. Aceștia se denumesc prin prefixarea cu termenul acid
Acid carboxilic () [Corola-website/Science/302159_a_303488]
-
H+ și a enzimei hidroximetilglutaril CoA reductaza la acid mevalonic (MVA), care suferă o fosforilare în prezența mevalonat kinazei formînd mevalonat 5 fosfat. Acest compus se va transforma sub influența fosfomevalonat kinazei în mevalonat pirofosfat MVA-PP, compus care suferă o decarboxilare sub acțiunea difosfomevalonat dicarboxilazei, produsul final fiind IPP (izopentenilpirofosfat), denumit și "izopren activ" care constituie precursorul colesterolului, dar și a sterolilor, carotenoidelor, terpenelor, chinonelor, etc. IPP sub acțiunea unei izomeraze se transformă în DMA PP (dimetilalilpirofosfat); prin combinarea acestor izomeri
Colesterol () [Corola-website/Science/302567_a_303896]
-
făină de grâu pentru panificație de tip 480 (făină albă), 780 (făină intermediară), 130 (făină neagră) prin compararea valorilor determinărilor proprii cu prevederile STAS 877/88 din tabelul d: ÎNTREBĂRI ȘI PROBLEME 1. Să se scrie ecuațiile reacțiilor chimice pentru decarboxilarea aminoacizilor proteinogeni. 2. Să se scrie ecuațiile reacțiilor chimice pentru principalele tipuri de dezaminare a aminoacizilor proteinogeni. 3. Să se scrie ecuațiile reacțiilor chimice corespunzător formării glutationului redus și oxidat. 4. Să se scrie ecuațiile reacțiilor chimice corespunzătoare formării tripeptidelor
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
microbiologică, alături de compușii de degradare a celorlalți componenți din materialul vegetal. În acest caz, lignina poate fi considerată drept precursor al substanțelor humice. Astfel, sub acțiunea enzimelor, materialul ligninic se degradează cu formarea în urma proceselor de hidroliză, oxidare, hidroxilare și decarboxilare a chinonelor, care sub formă condensată constituie materialul solului (figura 47Ă. Apariția fragmentelor chinonice în lignina din sol, ca urmare a procesului de degradare este rezultatul „îmbătrânirii ligninei” în mediu anaerob, înainte de transformarea acesteia în humus. Deoarece această degradare microbiologică
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
deține un loc aparte în reglările neuro-endocrino-vegetative. Biosinteza catecolaminelor se realizează la nivel neuronal din tirozină sau prin hidroxilarea prealabilă a fenilalaninei cu ajutorul fenilalanil hidroxilazei, al cărei deficit genetic determină oligofrenia fenilpiruvică. Din hidroxilarea tirozinei rezultă dihidroxifenilalanina (DOPA), iar prin decarboxilarea acestora se formează dopamina, ca mediator chimic și, totodată, precursor al noradrenalinei, principalul neurotransmițător simpatico-adrenergic. Sub influența unei enzime metilante din glanda medulosuprarenală, noradrenalina este transformată în adrenalină (fig. 48). După ce au fost sintetizate la nivelul corpului neuronal, catecolaminele sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Supradozarea poate provoca tahicardie, aritmii ventriculare, ischemie miocardică și hipertensiune arterială. I.6.5. SEROTONINA Denumită inițial enteramină, serotonina a fost identificată ulterior cu 5-hidroxitriptamina (5 HT) serică vasoconstrictoare (Page, 1949). Este o amină biogenă rezultată din hidroxilarea urmată de decarboxilare a triptofanului, prevăzută cu proprietăți biologice atât de mediator chimic, cât și hormon local. Cercetările histochimice ulterioare privind distribuția, metabolismul și eliberarea serotoninei la nivelul diverselor țesuturi și organe, au precizat că în afara celulelor enterocromafine ale tubului digestiv, sistemul nervos
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și a celulelor cromafine intestinale, serotonina se găsește în plachetele sanguine, ca principală cale de captare și transport a fracției circulante. Biosinteza serotoninei are la bază fenomenul în cascadă de transformare a triptofanului în 5-hidroxitriptofan, în prezența triptofan-hidroxilazei, urmat de decarboxilarea acestuia cu ajutorul 5-hidroxi-triptofan-decarboxilazei formatoare de 5-hidroxitriptamină (serotonină) (fig. 53). Sinteza necesită participarea oxigenului și a unei pteridine (eritrotetrahidrobiopteridină) în prima etapă și a vitaminei B6 (piridoxal-fosfat) în cea de a doua. Prin acetilare cu ajutorul N-acetil-transferazei, serotonina se transformă în melatonină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
găsesc cele mai mari cantități (1-5 g/ml sânge), iar la câine cele mai mici (0,001-0,04 g/ml sânge). Pisica, cobaiul și omul prezintă valori intermediare. Biosinteza histaminei se realizează pe cale enzimatică într-o singură treaptă reprezentată de decarboxilarea histidinei cu ajutorul histidin-decarboxilazei (fig. 54). Ea are loc atât la nivelul mastocitelor, plachetelor și leucocitelor bazofile, cât și în neuronii histaminergici ai sistemului nervos central. Ca și în cazul altor decarboxilaze, histidin-decarboxilaza acționează numai în prezența piridoxal-fosfatului, cu rol de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
metabolice neuronale multiple și generatoare de fenomene neurotoxice ireversibile. I.6.7.2. Aminoacizii inhibitori Reprezentați de acidul gamma-aminobutiric și glicină (glicocol), aminoacizii inhibitori se găsesc în concentrații mari în sistemul nervos cerebro-spinal al mamiferelor. Acidul gamma-aminobutiric (GABA) rezultă din decarboxilarea acidului glutamic în prezența enzimei glutamic-decarboxilaza (fig. 56). Decarboxilarea acidului glutamic are loc la nivel neuronal atât în creier și măduva spinării, cât și în unii neuroni ai sistemului nervos periferic folosind piridoxal-fosfatul drept coenzimă. La nivel central predomină localizările
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
I.6.7.2. Aminoacizii inhibitori Reprezentați de acidul gamma-aminobutiric și glicină (glicocol), aminoacizii inhibitori se găsesc în concentrații mari în sistemul nervos cerebro-spinal al mamiferelor. Acidul gamma-aminobutiric (GABA) rezultă din decarboxilarea acidului glutamic în prezența enzimei glutamic-decarboxilaza (fig. 56). Decarboxilarea acidului glutamic are loc la nivel neuronal atât în creier și măduva spinării, cât și în unii neuroni ai sistemului nervos periferic folosind piridoxal-fosfatul drept coenzimă. La nivel central predomină localizările cortico-subcorticale, hipocampice, talamice și ale nucleilor bazali. La nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
serotonina și polipeptidele vasoactive. Histamina este un puternic agent dilatator al arteriolelor, dublat de o marcată acțiune de creștere a permeabilității capilare. Cele mai mari cantități de histamină se găsesc în piele, tubul digestiv și țesutul pulmonar. Ea rezultă din decarboxilarea histidinei la nivelul mastocitelor, unde se găsește depozitată sub formă de granule, alături de heparină, și se eliberează atât spontan, cât, mai ales, în timpul agresiunilor tisulare fizice sau chimice, reacțiilor alergice etc. Iritația filetelor senzitive provoacă, prin reflexe locale de axon
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]