58 matches
-
pe același plan”. Acestei poziții, Vladimir Tismăneanu îi aduce o corecție și o perspectivă nouă și importantă, derivând din aceea că el însuși, cu mult înaintea lui Jacques Julliard (cu zece ani înaintea acestuia), a „menționat mereu că în România decomunizarea nu va avea loc fără defascizare și nici defascizarea fără decomunizare”. Explicația este cât se poate de riguroasă și de inatacabilă: „În România, ultimii cincisprezece ani ai regimului comunist au încorporat profunde elemente fasciste. Am subliniat adesea că procesul de
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 by http://confluente.ro/_despre_1989_naufragiul_utopiei_de_vladimir_tismaneanu_sau_puterea_celor_fara_putere.html [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
și o perspectivă nouă și importantă, derivând din aceea că el însuși, cu mult înaintea lui Jacques Julliard (cu zece ani înaintea acestuia), a „menționat mereu că în România decomunizarea nu va avea loc fără defascizare și nici defascizarea fără decomunizare”. Explicația este cât se poate de riguroasă și de inatacabilă: „În România, ultimii cincisprezece ani ai regimului comunist au încorporat profunde elemente fasciste. Am subliniat adesea că procesul de detotalitarizare mentală presupune asumarea trecutului, confruntarea cu elementele cele mai problematice
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 by http://confluente.ro/_despre_1989_naufragiul_utopiei_de_vladimir_tismaneanu_sau_puterea_celor_fara_putere.html [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
decis schimbarea numelor mai multor străzi, consfințindu-se să fie denumite cu numele unor personalități ale neamului românesc. Și autoritățile din orașul Reni, regiunea Odesa, au decis să redenumească un număr de străzi în cadrul procesului de implementare a Legii privind decomunizarea. Potrivit unei dispoziții a Consiliului local, mai multe străzi vor fi redenumite, printre acestea fosta stradă Pionerska urmând să poarte numele marelui poet român Mihai Eminescu, iar strada Rosa Luxemburg să fie redenumită în memoria lui Valeriu Cojocaru - istoric local
Asociaţiile, sub semnul unităţii () [Corola-website/Journalistic/296388_a_297717]
-
fost precedată de Recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 6.615 din 7 mai 1992 adresată Comitetului de Miniștri, în care este atrasă atenția asupra faptului ca "diferite țări din Europa Centrală și de Est" au adoptat măsuri de "decomunizare" incompatibile cu standardele europene în materie de drepturi ale omului, precum și de Rezoluția 1.481/2006 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, intitulată " Necesitatea condamnării internaționale a crimelor regimurilor comuniste totalitare". Cel mai recent document oficial care se ocupă cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228287_a_229616]
-
În locul unei pretinse exhaustivități, am preferat să le selectez pe acelea care ar evidenția cât mai pregnant distincția fiecărui stadiu al modernității. Tabelul 2.4. Instanțe constitutive ale modernități și schimbării asociate Stadii ale modernității Instanțe constitutive Societate Modernitatea inițiatoare Decomunizare Modernitatea consacrării Societatea holistă Modernitatea reflexivă Societatea individualistă Spațiu socia Despărțirea de comunitate Statul național Continuumul local-regional-global Grupări sociale Apariția diviziunilor în colectivitățile comunitare Clasele sociale Diminuarea (până la eliminare) a rolului claselor sociale și constituirea asociațiilor de interese schimbătoare Agenții
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și, în mare parte, ipotetice, sugerând doar o abordare pe care trebuie în continuare să o detaliez. Ca premisă a detalierii, propun să admitem că, din punct de vedere macrosocial, tranziția postcomunistă este dominată de trei „programe instituționale” . Primul vizează decomunizarea și construcția instituțională ce corespunde economiei de piață și democrației liberale. Mijloacele principale de realizare sunt cunoscute: privatizarea și consolidarea drepturilor de proprietate se îmbină cu construcția și dezvoltarea instituțiilor democrației. Al doilea program este de tip integraționist și se
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
2009, Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu, care a încetat din viață în vara acestui an; articolul amplu al Irinei Damian „Consecințele constituționale ale căderii comunismului”; prețiosele amintiri ale lui Cicerone Ionițoiu, reunite sub titlul „Țară de martiri”; eseul Claudiei-Florentina Dobre despre decomunizarea în spațiul public bulgar; textele în care vorbesc despre comunism tineri care nu l-au cunoscut direct, elevi de astăzi ai unor licee din țară; în fine, „catalogul” celor uciși de autoritățile comuniste - litera G, sub genericul Unde sunt cei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
Referințe bibliografice Barbu, D. (1998), „Destinul colectiv, servitutea involuntară, nefericirea totalitară: trei mituri ale comunismului românesc”, în L. Boia (coord.), Miturile comunismului românesc, Nemira, București. Pleșu, A. (1994), „Viața intelectuală sub dictatură II”, Dilema, nr. 9, anul II, nr. 98: Decomunizarea. Dare de seamă, p. 3. Memorie și uitare a comunismului la intelectualii francezi. Interpretări contemporanetc "Memorie Și uitare a comunismului la intelectualii francezi. Interpretări contemporane" Gilles Ferréoltc "Gilles Ferréol" I. Gemeni heterozigoți Bolșevismul și național-socialismul, așa cum au arătat autori precum
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pe căi nebănuite, iar pe de altă parte, modernitatea devine reflexivă, la nivel meta-teoretic, de interpretare a fenomenelor aflate în desfășurare liberă și incontrolabilă. Instanțe constitutive ale modernității și schimbării asociate Stadii ale modernității. Instanțe consti tutive Societate Modernitatea inițiatoare Decomunizare Modernitatea consacrării Societatea holistă Modernitatea reflexivă Societatea individualistă Spațiu social Despărțirea de comunitate Statul național Continuumul local-regional-global Grupări sociale Apariția diviziunilor în colectivitățile comunitare Clasele sociale Diminuarea (până la eliminare) a rolului claselor sociale și constituirea asociațiilor de interese schimbătoare Agenții
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
anumite țări și care a lăsat cicatrici adânci în cele care a apucat să-și exercite dominația. Perioada postcomunistă care a început în anii 1989-1991 se va etala fără îndoială pe durata a două sau trei decenii, timpul necesar pentru ca decomunizarea structurilor și a spiritelor să se efectueze grație schimbului de generații. Iar dacă „Ideea” - cea a unei societăți egalitare și prospere în care individul să nu mai fie alienat - rămâne vie în inimile unor oameni, aceștia ar trebui să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
occidentul și definitiva socializare a URSS în ordinea internațională. Dar, prin acest gest, dezagregă principiul de legitimitate a URSS și îi grăbește dispariția și, în același timp, pe aceea a sistemului comunist mondial și a contra-societății sale internaționale. POSTCOMUNISM DIFICILA DECOMUNIZARE Căderea Zidului Berlinului în 1989 și apoi dispariția URSS în 1991 au creat o nouă situație politică pentru partidele comuniste intrate într-o perioadă postcomunistă. Partidele-state au cunoscut diverse evoluții, în funcție de felul în care ieșirea din comunism a urmat unei
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de linie sau de identitate pe care dorește să le semnifice. Astfel, în timpul Frontului Popular*, PCF*, ca și omoloagele lui, introduce o serie de simboluri naționale - Ioana d’Arc, Marseieza, steagul tricolor - sau republicane - Victor Hugo, Mariana. în mod invers, decomunizarea PCI* este însoțită de o estompare treptată a secerei și ciocanului, până la a fi dispărut, astăzi, din emblema oficială a Partidului Democraților de stânga. Cultura comunistă s-a caracterizat și printr-o multitudine de investiri simbolice de ordin psihoafectiv, care
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din punctul de vedere al prefațatorului, și anume acela că, dacă putem întrevedea un fir roșu al "comunizării" spiritului public francez, putem întrevedea în același timp, chiar dacă la începuturi mai discret și amenințat de gîndirea intelighenției majoritare, și unul al "decomunizării" acestuia. Un Panait Istrati ori un Gide au fost supuși unor execuții sumare și energice de stînga intelectuală comunizantă, la ora dezamăgirii lor, după vizitele în țara socialismului real, aproape fără drept de apel. Dacă Marc Lazar ori autorii Cărții
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
aproape fără drept de apel. Dacă Marc Lazar ori autorii Cărții negre a comunismului pot acum vorbi riscînd scandalul, e adevărat, dar nu și linșajul intelectual și moral, e tocmai datorită faptului că, între timp, s-a consolidat și tradiția "decomunizării". Am amintit deja o parte din autori și din titluri. Dar în această tradiție, cu instrumentele aparent reci ale istoriei propriu-zise și ale politologiei, se înscrie și cartea de față, operă a unor universitari belgieni, aparținînd însă spațiului francofon 10
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de sosire ale cărții iar acum voi încerca să subliniez cîteva din atributele care-i conferă calitatea unei cărți foarte solide în sine și a unei traduceri deosebit de oportune pentru spațiul nostru cultural, spațiu aflat într-un paradoxal proces de "decomunizare" legislativă și instituțională, însă foarte vagă la nivel mental și intelectual. Mai întîi, voi semnala oportunitatea cărții în spațiul său de origine. Că ne place ori nu ne place, comunismul a fost un fenomen politic și intelectual care a marcat
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
trec sub tăcere curajul intelectual și civic al autorilor acestei prime istorii complete a comunismului occidental. În ciuda faptului că, în 1992, anul apariției cărții, după prăbușirea comunismului real din Estul Europei și disoluția ori metamorfoza cvasi-democratică a partidelor comuniste Vestice, "decomunizarea" avansase în oarecare măsură, nu condamnarea, ci tratarea obiectivă a comunismului și a tradițiilor sale rămăsese încă o chestiune redutabilă în spațiul cultural francofon. N-ar trebui să uităm că, exact atunci, un Pierre Bourdieu îl "redescoperise" pe Marx, dar
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
scriu deja câteva studii serioase pe această temă) va înregistra, cu destule amănunte, deopotrivă jenante și descalificante, înfrângerea scandaloasă a „democraților” aflați pe scena politică. Dar ceea ce li se va reproșa în mod special este lipsa lor de inițiativă în decomunizarea reală a spațiului politic. „Democrații”, anticomuniști cu vorba, n-au pledat consecvent și hotărât - mai ales atunci când au avut un raport favorabil de forțe în Parlament, iar comuniștii își lingeau rănile prin tranșeele ilegalității - pentru adoptarea legilor lustrației și accesului
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
încredere? Cum au răspuns intelectualii noștri urgențelor zilei? Ar fi fost de-ajuns să urmăm exemplul altor popoare din blocul sovietic, să împrumutăm masiv, fără jenă, din experiența lor, să trimitem oameni care să învețe de la ei cum se face decomunizare, reformă și economie de piață. Nu-i nici o rușine să-ți recunoști ignoranța, e lăudabil să lupți cu ea. La început, făgașul Moldovei părea promițător. A fost o perioadă, ne amintim foarte bine, între 1991 și 1992, chiar până spre
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
important, inclusiv în ceea ce privește definirea regimului politic. Dacă în rememorările de până în 1989 evita adjectivul totalitar pentru a vorbi despre regimul comunist (regimul era fie stalinist, fie național comunist), în contextul radicalizării anticomuniste, cu revendicări care i se par stridente privind decomunizarea, lustrația, (pseudo)reforma morală etc., Ianoși ajunge să se delimiteze de astfel de apeluri civico-politice cu precizarea - prezentă într-o scrisoare adresată decanului de la Facultatea de Filosofie (fost marxist, devenit pro-național țărănist) - că respinge și condamnă "orice totalitarism (subl. n.
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
prin munca mea. (Cazul 1, Cehia) Tensiunile ideologice sunt cel mai ușor de perceput În Republica Cehă, unde interlocutorii noștri aduc vorba despre lustrație și despre consecințele sale mai des decât polonezii sau maghiarii, care se comportă ca și cum dezbaterea despre decomunizare n-ar fi existat, pentru că, În realitate, ea nu i-a afectat prea mult. În Cehoslovacia, mai mult decât În alte părți, motivațiile acestui antreprenoriat „forțat” s-au creat În acest climat. O scurtă poveste de viață ilustrează cel mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
juridice deschise de legea din 1988 din Polonia pentru a-și crea, În beneficiul propriu, Întreprinderi private constituie un caz diferit de cel al Întreprinzătorilor „puri” și de cel al Întreprinzătorilor „constrânși”. S-a spus adesea, mai ales de către partizanii „decomunizării” integrale, că acțiunea foștilor nomenklaturiști reconvertiți astăzi În sectorul privat a fost În Întregime premeditată, orientată cu bună-știință către furtul bunurilor publice Într-o mișcare de „scapă cine poate”. Să amintim că legile din 1988-1989 nu aveau drept obiectiv o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
specialiști de foarte mare nivel. Nu se poate spune că dacă ești comunist, nu poți fi un bun profesionist. (Cazul 1, Polonia) Ei au acceptat cu greu - adevărată sau falsă naivitate? - că li s-ar putea reproșa, În campaniile de decomunizare, apartenența la Partid și la aparatul său, din moment ce ei munceau pentru „Patrie”. În ceea ce privește aparatul de Partid, acest nucleu central și inaccesibil al puterii comuniste, ei vorbesc despre evoluția lui și despre voința lui de a impulsiona transformările: Aparatul era o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
discursului potrivit căruia această revoluție nu constituia de fapt nicio ruptură. Simultan, această temă a menținerii nomenklaturii - În ciuda distrugerii vechiului regim - nu era nici neutră, nici anodină: ea s-a Înscris În mod sistematic, după instaurarea democrației, În campaniile de decomunizare, de epurare sau de „lustrație”, care au făcut din trecutul așa-zis „comunist” al indivizilor o resursă ce poate fi mobilizată În competiția politică. În realitate, două fenomene se suprapun În ceea ce privește fosta nomenklatura comunistă: cel al rolului său important În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
exemplele ar putea continua. Doar foștii comuniști par să-și fi găsit cu ușurință locul. Nu este deloc de mirare, așadar, că au fost diabolizați. Victoriile lor electorale de câțiva ani mai târziu demonstrează că au știut să depășească obstacolul decomunizării și oprobriul social. Au sfârșit prin a reuși să demonstreze că acele campanii instrumentale care Îi asaltau exagerau considerabil adevăratul lor rol, iar de acum Înainte pot să propage ideea că ei au inaugurat noul regim pe picior de egalitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
realitate. ș...ț PDSR consideră Înjositor gestul unor oameni politici ai puterii, care au transformat Justiția Într-o servitoare a intereselor lor, aducând o gravă jignire Armatei În ansamblul său și corpului ofițeresc. În contrast cu partidele istorice care militau pentru o decomunizare rapidă și radicală, FSN și-a axat discursul pe un mesaj de reconciliere cu trecutul, Înțeleasă ca absență a dezbaterii asupra responsabilității instituționale sau individuale pentru abuzurile regimului. Pentru Ion Iliescu, reconcilierea și solidaritatea națională erau considerate necesare În contextul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]