3,987 matches
-
travestesc în orgii mediatico-eudemonisto-consumiste.Pe de altă parte,bufeul ăla ritualo-fob mi se pare cam flasc.Tu poți mai mult.Iesi în balcon că Mussolini și zbiară la Dumnezeu,provoaca-l să-și dovedească existența,traznindu-te!Sărbătoarea religioasă,chiar așa degradata,dezafectata,redusă la manifestările ei “frivole”(petrecerea,distracția),camuflează încă, un comportament mitic,o speranță difuza de regenerare,o nostalgie obscură a plenitudinii.Cele mai fosilizate gesturi rituale reușesc să creeze,daca nu o breșă autentică în timpul profan,cel puțin
Decembrie sincer by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83026_a_84351]
-
religiozitate nu înțeleg doar manifestările religioase circumscrise strict religiilor pozitive;misticismul; revelațiile,teofaniile,cratofaniile,care amorsează acea intuiție a sacrului denumită de R Otto “mysterium tremendum”, ci toate manifestările subîntinse de o căutare a transcendentei, chiar dacă aceasta “transcendență” e una degradata care nu mai are nimic de-a face cu metafizicul.Eliade vorbește de trecerea sacrului în profan și de supraviețuirea lui camuflata în lumea desacralizata. E adevărat că ateii dezafectează metafizica, e adevărat că-l “ucid” pe D-zeu, dar
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
au schimbat acul busolei, idiosincrasiile, ostilitățile, programul cultural antiromânesc a rămas același". Mihai Ungheanu procedează tocmai pe invers. D-sa face caz, la nivel pur declarativ, de anticomunism, dar nu de anticeaușism, ca și cum acesta n-ar fi fost ultima verigă, degradată, infectată de xenofobie, a comunismului, cu efectele, azi, cele mai primejdioase. Chiar dacă, spre a-l parafraza, și-a schimbat acul busolei și se drapează într-un românism ce nu-și mai recunoaște legătura ombilicală cu ceaușismul, programul d-sale, retrograd
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
un registru la care se apelează la fel de des ca și la cel infracțional. Dar în cazul celui de-al patrulea registru intervine un element în plus, care teatralizează: ideea de circ, de menajerie ori grădină zoologică, locuită de o faună degradată, abjectă. Este o arcă a lui Noe maculată, dominată de animale și insecte care stîrnesc repulsie. De oameni-viermi sau șobolani, de păduchi, ploșnițe sau căpușe. De bovine și porcine care au fost, cîndva, oameni. Pentru a acorda acestui registru o
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
confere rang literar unui amplu sector lexical marginalizat, incluzînd cu fiecare nouă operă în sfera marii literaturi o mulțime de cuvinte rău famate și sordide, care erau (și sunt) cuvintele capabile să exprime cel mai exact o umanitate extrem de largă, degradată dar recuperabilă, vrednică de compasiunea și solidaritatea noastră. Din perspectiva actuală, "teribilismul" cu care a fost etichetat autorul la publicarea romanului Familia lui Pascual Duarte ne apare într-o altă lumină, ca o modalitate modernă, lucidă de examinare critică, needulcorantă
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
anamorfoză cu sens, imaginea momentan deformată devine pentru personaj epifania unui adevăr profund și a toate cuprinzător: anume că lumea principilor sicilieni se pregătea să dispară nu doar de pe scena istoriei, ci și de pe cea a vieții, pentru că era biologic degradată și mistuită. Autoarea însă, pornind de la această regresiune în zoologic, începe un lung periplu prin viața scriitorului, mare iubitor de animale, prin celelalte ținuturi ale romanului, prin amintirile scrise de Lampedusa, prin cultura lui și, am spune, prin tot imaginarul
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
nu ești decît un biet obiect inoperant" - Scrin), aidoma unei oglinzi: "flacoane cu otravă albastră/ bere acră/ o felie de pîine cu unt// mic dejun în iarbă/ fursecuri/ totul fără miros/ nările îngerului dorm pe o mireasmă/ putredă (...) în spațiul degradat al obsesiei/ nu mă aștept la nimic bun" (Intermezzo). Sau: "dumineci brînzoase/ arabescuri compact camuflate/ în mătasea broaștei/ oho se lățește greața/ ca laba libidinoasă a tîrfei/ pe reflexele apei" (Exil). În circumstanțele unui univers abandonat de ființă, însuși poemul
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
marile mele metehne" (Corbi). Deformalizarea peisajului semnalează nu doar tendința de evadare dintr-un cosmos nelegiuit, stigmatizat de moarte, în înfățișarea sa imediată, în concretețea sa, ci și o lepădare de epura sa geometrică, de spectrul său abstract: "o geometrie degradată/ ducem în spate" (Jurnal de familie). Materia informă și geometria care înscrie triumful formei sînt în egală măsură resimțite drept poveri. Care ar putea fi "concluzia" acestui tip de lirism închinat finalului cosmic? Escatologia care șterge semnele axiologice ale ființelor
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
a dreptul înspăimântătoare erau, însă, personajele aduse la televiziuni ca să "lămurească" poporul. Aceiași indivizi cu priviri fixe, cu voci gâjâite, de lupi hămesiți, gata să te sfâșie pentru simplul fapt că exiști, aceleași doamne cu ten ciupit și cu părul degradat vopsit în galben-cânepiul ce depozitează frustrările de-o viață ale unei feminități castrate înainte de îmbobocire. Ca și în poliție și în serviciile secrete, unde supraviețuitorii ceaușismului dau rod greu în fiecare an, și la finanțe - un minister represiv și el
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
cu miza ei declarată sau numai tacită de spiritualitate. Avem nevoie de poezie, scrie Cioran, "cînd, singuri în noianul de cuvinte, nu sîntem în stare să le transmitem nici cea mai mică vibrație și ni se par la fel de găunoase, la fel de degradate ca și noi, cînd tăcerea spiritului e mai apăsătoare decît a obiecte-lor, coborînd pînă la punctul în care neomenescul din noi ne înfricoșează. Plutind în derivă, departe de certitudini și repere, ne încearcă subit acea groază în fața limbajului care ne
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
a meșterului modelează figuri de-o eterogenie caracteristică, întrucît nu omogenitatea, unitatea viziunii îl mai interesează, ci însăși starea deprecierii, devalorizării fără scăpare. O stare lipsită de reguli, abolind orice disciplină. Existența corespunzătoare unei atari viziuni e și ea ostentativ degradată, umbră groasă a luminii mitice abolite. Departe de-a se instala în Olimpul hiperborean numit Valhala, poetul din Satu Mare preferă localul sordid, crîșma care e toposul adecvat al ființei sale frustrate, oscilînd între realitate și irealitate, ambele nemîntuite, atinse de
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
utilizarea în scopuri nobile (de closet...) a notițelor la Craii de Curtea-Veche. Întîlnirea finală, în WC-ul din Piața Romană, cu fostul comandant de la școala de cavalerie din Oradea e unul din puținele momente în adevăratul sens al cuvîntului tragice: degradat, scos din armată, redus la o umbră tristă a celui ce fusese, terorizat, bolnav, cu reacții animalice, maiorul e un om care nu se mai simte pe sine însuși (în Autodenunțuri și precizări există un episod paralel, deși nu în
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
adîncă în practica artistică și această deplasare a interesului din cadrul cosmic și esențial în acela, aparent derizoriu, al produsului industrial și al gesticii umane cotidiene nu sînt nicidecum o abandonare a preocupărilor majore și cu atît mai puțin un act degradat. Dimpotrivă, ele constituie o formă de asumare a realului în toate dimensiunile sale și o tentativă de recuperare a reziduului într-un alt cîmp de semnificații. Ierarhiile sînt abolite, materialele ignobile vindecate de suferința lor ontologică, balanța natură - artificialitate reechilibrată
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
și-a asumat-o. Remarcabilă apare evoluția conștiinței d-sale, de la un apolitism juvenil (exclama în 1946: Ce pot avea eu comun cu politica?") pînă la "o întreagă existență" închinată exemplar analizei și sancționării unei epoci "desfigurate de această religie degradată și degradantă care a fost marxismul". Exilul i se înfățișează la început mistuitor, stăpînit de "năroada" dorință de reîntoarcere în patrie, "la început în fiecare săptămînă, apoi lună de lună, și în sfîrșit an de an", pînă la "estomparea" treptată
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
aruncă. Alta/ dintre ele întreabă: cine/ îmi pune creierul la loc? Mi-a căzut creierul/ pe jos, de pe pernă./ Bine că nu ți-a căzut în gură. Ba bine că nu i-a căzut între/ picioare... Femei/ îngenuncheate, numai găuri,/ degradate și inutile, obiecte ale plăcerii, care/ iau ostatici/ la întîmplare, întărîtate, «puse în slujba unei taine//mari», Dezbrăcate să/ celebreze, la mormîntul copilăriei lor, la gura peșterii, «sărbătoarea/ trandafirilor care ascund ieșirea/ genitală pe lumea/ cealaltă» - iaca! Speriate de țipătul
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
Portretului scriitorului în secol. Această ipoteză legitimează, în viziunea portretistului, abordarea ionesciană a istoriei ca "teatru de proastă factură" și, mai presus de toate, explică semnificația exilului din biografia dramaturgului: "Exilul înseamnă deci a trăi într-o lume fără sens, degradată, desacralizată, căreia Eugčne Ionesco îi opune Ťlumea împlinităť dinainte de cădere, care nu poate fi regăsită decât prin har". Portretul lui Eugčne Ionesco, purtând semnătura lui Marie-France Ionesco, va figura de acum încolo în galeria exegetică ionesciană sub semnul "antidotului" numit
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
second-hand. O construcție minoră, incapabilă să atingă maturitatea - nici ca proiect, nici ca valoare. Pentru H.-R. Patapievici, tragedia culturii din România se datorează înseși originii sale: ea n-a crescut din adevăratele valori ale spitritului, ci din forma lor degradată, din așa-numita cultură generală. În România, spre deosebire de civilizațiile avansate, filozofia și științele n-au jucat roluri importante în conturarea culturii publice, rămasă pe mâna "literatorilor". Miza pe expresivitate, în dauna profunzimii, preeminența "frumuseții" în fața "inteligenței", subminarea disciplinei de-o
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
un gen distinct, la confluența mai multor tendințe, care a stârnit interesul teoreticienilor, în special ai literaturii postmoderniste: Venea din timpul lui diez este o metanarațiune istorică cvasiburlescă. Subiectul merită neapărat rezumat. Într-un București postdecembrist, marcat de tranziția istorică, degradat politic și moral, confuzia oamenilor este pusă la încercare de apariția unor profeți moderni ce vestesc în fel și chip izbăvirea nației. Primul care își face apariția este Vespasian Moisa (sugestivă onomastică!), profet neocreștin, om cu două nașteri și cu
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
Liviu Dănceanu 1. Muzica e ca o haină. Arareori te dezbraci de ea. O pui pe scaun, pe pat, pe cuier, dar niciodată în cui. Afară de cazul în care e tocită, deteriorată, degradată. Sau prea largă. Ori a intrat la apă. Ca, bunaoară, muzica savantă, care prin înmuieri, spălari, clătiri și uscări repetate s-a ponosit și strâmtorat, devenind aproape inutilizabilă. Din a te face să urli fiindcă o dorești, s-a ajuns
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
poată desluși, scrutând din afară, rețeaua de fire care alcătuiesc pactul cu Mefisto și să-i propună urgent soluții de ieșire din impas. Referindu-se sincer la îndoială sau la eșec în destinul lor profesional cei doi nu se socoteau degradați, între ei nu mai funcționau demoni ai răului, amorul propriu sau gelozia. Ce exemplu încurajator de pierdere a trufiei în relații de breaslă! Goethe a atins o etate a senectuții acoperit de glorie, era permanent în centrul atenției publice, fiecare
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
cornee/ nu să privească la stele..." (Căsnicia unui șoarece cu tigrul ) Ca și la ceilalți poeți douămiiști, milenariști etc. și la Miruna Vlada întâlnim același eu narcisist, același limbaj dezinhibat și o imagistică viscerală, obsesia autenticistă, sexualitatea agresivă și erosul degradat, în fine, scriitura corporală și trupul poetizat sau, cum ar formula Marin Mincu, "eviscerarea scripturală a propriei ființe". Fiind cel puțin la fel de bună ca poeții debutați măcar onorabil în ultimii ani, poezia Mirunei Vlada are de înfruntat un obstacol în
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
aproape criptic. El își asumă, de aceea, și traseele descifrării, în armonie și adecvare cu structura narativă fundamentată pe oblicvitate și amfibologie. Pleacă de la condiția umană figurată de scarabeu, cunoscut, în ordine simbolică, drept zeu solar cu geneză nocturnă, telurică, degradată, dar figurând perenitatea, abilitatea, perfecțiunea, identitatea autonomă, asigurând circularitatea vieții, traversând boala și moartea, într-o infinită reîntoarcere. Romanul forțează limitele verosimilului, este structurat idealistic și nu realistic, pe tema morții ca proiect oniric deopotrivă subiectiv și obiectiv, sau a
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
satisfăcător, ușor de digerat, influențat de literatura rusă și suficient de Încărcat pentru povestea liniar previzibilă prezentată. Personajul principal este detașat de lumea În care trăiește, singuratic, depresiv și nu face altceva decât să mediteze la percepția sa asupra lumii degradate; pornind de la idei fixe, Își schimbă concepția, adăungând nuanțe la interpretările sale și apoi se redescoperă prin cea de a doua șansă oferită de autor.
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
sărăcia și virtutea sunt cel mai adesea îmbinate. Cînd colo surpriză: nu despre noblețea spiritului rus vorbește autoarea, ci despre felul cum înrăiește mizeria și cum strică aceasta relațiile dintre oameni. Autoarea vorbește despre un om sărac - om înrăit, om degradat moral, om de lumea a treia, victimă aiurită sau ins violent gata să bage cuțitul în semen. În lumina nouă a precizărilor, m-am gîndit că introducerea era încă mai lipsită de rost decît mi se păruse la început, dar
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
personajele din O noapte furtunoasă și din O scrisoare pierdută urmărindu-le ascensiunea socială și politică după douăzeci și cinci de ani. "Calul său de bătaie era mereu democrația liberală, cu nepotrivirea dintre principii și oameni, respingerea progresului într-un material omenesc degradat". (Șerban Cioculescu, în Viața lui I. L. Caragiale, în capitolul La Berlin). Periodic, apar în presă informații despre activitatea literară a lui Caragiale, la Berlin. Am fi cei mai fericiți, semnala ŤSemănătorulť, VI (1907), p. 500, nr. 23 din 3 iunie
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]