29 matches
-
despre o foarte stranie desexualizare a umanității. Iubirea ruptă de spiritual produce ravagii mentale, aceasta pentru că omul redus numai la trup riscă să fie secătuit de forțele sale vitale, care provin din spirit. Într-o lume desacralizată se instalează sexul demistificat, sterilizat, omniprezent. Astfel, sexul ridicat la rangul de obiect al unei noi și triste religii nu mai are nimic în comun nici cu fetișismul religios antic, care cel puțin cunoștea sacrul și misterul, nesemnificativă prin profanările ei, ea își lasă
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
o anume lipsă de rigoare (lipsă care e de recunoscut, în chip fatal, în tipurile de limbaj). Pseudomoralismul lui Pausanias, erotica biocosmică a lui Eryximachos și antropologia fantastică a lui Aristofan dau treptele urcușului (și al katabasei, prin anamneză) erosului demistificat. Mai e o treaptă însă, cea a lui Agathon, și nu cea din urmă; e. discursul lui Agathon. E ultimul dintre „discursurile martor” și închide, la prima vedere, un cerc. Platon pare să revină, prin Agathon, la Phaidros și la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
consacrării. Ceea ce deja s-a consacrat, adică societatea industrială, cu tot cortegiul său de manifestări, devine în perioada modernității reflexive obiect al modernizării. Modernitatea însăși, și nu tradițiile pe care ea le inventase, urmează a fi modernizată, adică reraționalizată și demistificată; oricum, reconstruită. Iar acest lucru se face în absența raportării la unele tradiții care mai înainte îi erau exterioare, întrucât erau considerate ca venind din alte lumi pe cât de revolute, pe atât de opuse, cum îi apăreau cele feudale sau
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și nu ajunge să se făurească întru totul decât în măsura în care se desacralizează și desacralizează lumea. Sacrul este prin excelență o piedică în calea libertății sale. Omul nu va deveni el însuși decât în clipa în care va fi în întregime demistificat, și nu va fi cu adevărat liber decât după ce-l va fi ucis pe ultimul zeu. Nu ne-am propus să abordăm aici această luare de poziție filozofică. Trebuie totuși să constatăm că, în ultimă instanță, omul modern areligios își
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și a grupurilor microsociale studiate, cât și în literatura de specialitate, modurile specifice de internalizare a termenilor care structurează piața. Focalizarea atenției asupra mimurilor pieței, respectiv asupra reinvestirilor, încorporărilor simbolice, imaginare, cognitive, dar și concrete ale acesteia, dezvăluie o autonomie demistificată, prin care este restituită amfibologia mistificărilor și a raporturilor sociale, densitatea și complexitatea intrinsece ale acestora. Să luăm un exemplu: SEL (sisteme locale de schimb) sunt prezentate ca o alternativă economică, ideologică și politică la impunerea comercializării bunurilor și persoanelor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
patrimoniu de cunoștințe transmise de instituția școlară și universitară. Cu cât indivizii au mai multe diplome, cu atât ei dezvoltă practici calificate drept "culturale" de către instituții, care reiau în mare parte categoriile predate la școală. Aceasta din urmă este "demascată", "demistificată" în aparenta ei neutralitate, care nu este altceva decât impunerea culturii burgheze (Bourdieu și Passeron, 1970). Această tradiție critică are astăzi un viitor promițător. Numeroși intelectuali critică producția industrială de bunuri culturale, "totul cultural", economia de tip star system, arta
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și iubire devotată în comportamentul celor zece femei descrise, se dovedește, la o analiză mai atentă, pasiune oarbă, lipsă de discernământ și de măsură, dependență bolnăvicioasă. Lauda lor devine, subtil, o ironie, mitul purității și al exemplarității este din nou demistificat. Multe astfel de martire pe tărâmul dragostei sunt niște sinucigașe patetice. Cleopatra nu poate supraviețui fără dragostea și prezența soțului ei, Antoniu, care, învins de Octavian, se simte prea umilit pentru a mai dori să trăiască. Îl urmează în moarte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rușinea nu pot fi catalogate în rândul virtuților, sunt mai curând dovezi de slăbiciune, așa cum este și dorința de a nu mai exista, de a găsi, ca ultimă alternativă, extincția.705 și din nou asistăm la imaginea unei donna angelicata demistificată. Uneori personajele feminine din aceste legende sunt înșelate fiindcă la rândul lor au fost nesupuse și infidele: pentru a fi alături de Tezeu, fiica lui Nissus, Ariadna, își trădează tatăl și cetatea, de aceea preferința pe care bărbatul o arată Phedrei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 5. 719 Ibidem, pp. 5-6. 195 tragem concluzia că aceasta este povestea unui tată, amintind de regele Lear, care nu își poate percepe fiica ajunsă la maturitate, dăruind dragoste unui alt bărbat.720 Deși personajele feminine sunt ironizate și demistificate, critica mai dură la adresa principiului masculin ne îndreptățește să dăm un răspuns la întrebarea formulată anterior: Chaucer este un susținător al femeilor, chiar dacă aparent puteam crede contrariul, cu precădere în poemul pus în discuție. Obiectul ironiei rămâne în Legenda femeilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
evidenția aspirația umană permanentă spre perfecțiune, opunându-se maleficului unei lumi din ce în ce mai desacralizate și mai laice. Dar aceste personaje feminine, din păcate, așa cum am încercat să demonstrăm, în zorii Renașterii, nu mai sunt credibile, ba, mai mult, devin ironizate sau demistificate. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer au marele merit de a putea trece mereu de la un stil grav, solemn spre unul simplu, umoristic sau ironic 868 , uneori cele două registre coexistând. Nuvelele din Decameronul sau povestirile din opera scriitorului englez sunt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și iubire devotată în comportamentul celor zece femei descrise, se dovedește, la o analiză mai atentă, pasiune oarbă, lipsă de discernământ și de măsură, dependență bolnăvicioasă. Lauda lor devine, subtil, o ironie, mitul purității și al exemplarității este din nou demistificat. Multe astfel de martire pe tărâmul dragostei sunt niște sinucigașe patetice. Cleopatra nu poate supraviețui fără dragostea și prezența soțului ei, Antoniu, care, învins de Octavian, se simte prea umilit pentru a mai dori să trăiască. Îl urmează în moarte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rușinea nu pot fi catalogate în rândul virtuților, sunt mai curând dovezi de slăbiciune, așa cum este și dorința de a nu mai exista, de a găsi, ca ultimă alternativă, extincția.705 și din nou asistăm la imaginea unei donna angelicata demistificată. Uneori personajele feminine din aceste legende sunt înșelate fiindcă la rândul lor au fost nesupuse și infidele: pentru a fi alături de Tezeu, fiica lui Nissus, Ariadna, își trădează tatăl și cetatea, de aceea preferința pe care bărbatul o arată Phedrei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
p. 5. 719 Ibidem, pp. 5-6. 195 tragem concluzia că aceasta este povestea unui tată, amintind de regele Lear, care nu își poate percepe fiica ajunsă la maturitate, dăruind dragoste unui alt bărbat.720 Deși personajele feminine sunt ironizate și demistificate, critica mai dură la adresa principiului masculin ne îndreptățește să dăm un răspuns la întrebarea formulată anterior: Chaucer este un susținător al femeilor, chiar dacă aparent puteam crede contrariul, cu precădere în poemul pus în discuție. Obiectul ironiei rămâne în Legenda femeilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
evidenția aspirația umană permanentă spre perfecțiune, opunându-se maleficului unei lumi din ce în ce mai desacralizate și mai laice. Dar aceste personaje feminine, din păcate, așa cum am încercat să demonstrăm, în zorii Renașterii, nu mai sunt credibile, ba, mai mult, devin ironizate sau demistificate. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer au marele merit de a putea trece mereu de la un stil grav, solemn spre unul simplu, umoristic sau ironic 868 , uneori cele două registre coexistând. Nuvelele din Decameronul sau povestirile din opera scriitorului englez sunt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să fie dominat de ele. Evident, acest lucru nu era posibil decât în spațiul, chiar și evolutiv, al unui sistem de credințe ierarhizat, care nu mai există pentru majoritatea contemporanilor noștri, evrei sau nu, care evoluează acum într-o lume demistificată și foarte individualistă. În ciuda secularizării și aculturației din epoca modernă, riturile kadish-ului și doliului rămân singurele care-i însoțesc constant pe evrei în peregrinările lor; și astăzi sunt destul de vii. Ne putem imagina în ce măsură au reușit cultul martirilor și practicile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ca subalterni ai discursului și ai practicilor dominatoare (vezi Lebesco, 2001Ă. Chiar dacă uneori identitatea virtuală a avatarului este o identitate banală sau superficială, nu trebuie uitată importanța deopotrivă a identității real-fizice și a celei online, a doua fiind o parte (demistificată sau nuă a celei dintâi. Între identitatea real-fizică și cea tehnologică se află prin urmare o relație de conectare și de reversibilitate. De exemplu, utilizatorul Internetului este un nomad, un „barbar” hoinărind între două spații, cel digital și cel fizic
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tocmai cantonarea într-o mitologie ce blochează realizarea Europei la noi. El deplângea faptul că s-au făcut destule speculații pe tema "valorilor europene", "spiritului european" și "mentalității europene", apărând o adevărată "mitologie europeană", dar "specific națională", ce ar trebui "demistificată": "numai în felul acesta ne vom integra efectiv 'Europei', cândva, dar în mod real și fără iluzii. Să transformăm deci 'Europa' dintr-un mit într-o realitate locală, pozitivă. Trebuie aruncată peste bord această 'formă fără fond', vagă, literară sau
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
critică imagine a epocii din jurul anului 1600, a protagoniștilor umani (Mihai), a actorilor săi colectivi (boierimea, țărănimea) și a raporturilor dintre aceștia, o imagine direct inspirată din istoriografia critică a interbelicului românesc. S-ar putea pleda cazul pentru cea mai demistificată frescă istorică a perioadei, evenimentelor și actorilor realizată până la momentul respectiv. Cu toate acestea, tentația mitică nu poate fi complet anihilată. Mihai Viteazul și lupta sa dețin un capital simbolic mult prea prețios pentru a nu fi exploatat politic. Din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și mă grăbesc să precizez: toate explicabile, toate justificate, într-un fel sau altul, printr-un întreg complex de cauze istorice. Doar că o adevărată mitologie europeană, și ea, într-un sens, foarte specific națională, trebuie în cele din urmă demistificată. Timpul nebulozităților a apus. Realitatea, extrem de dură, a epocii actuale, trebuie privită cu luciditate. Numai în felul acesta ne vom integra efectiv Europei, cândva, dar în mod real și fără iluzii. Să transformăm deci Europa dintr un mit într-o
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
critică imagine a epocii din jurul anului 1600, a protagoniștilor umani (Mihai), a actorilor săi colectivi (boierimea, țărănimea) și a raporturilor dintre aceștia, o imagine direct inspirată din istoriografia critică a interbelicului românesc. S-ar putea pleda cazul pentru cea mai demistificată frescă istorică a perioadei, evenimentelor și actorilor realizată până la momentul respectiv. Cu toate acestea, tentația mitică nu poate fi complet anihilată. Mihai Viteazul și lupta sa dețin un capital simbolic mult prea prețios pentru a nu fi exploatat politic. Din
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Înainte de formarea statului moldovenesc un prisecar de lângă Suceava, Iațco, a adus, nu se știe cum și de ce, niște ucraineni, de a populat În câțiva ani cu... moldoveni un teritoriu de la Colacin și Colomeea până la Marea Neagră. A doua boacănă care trebui demistificată este ”Cântecul cneazului Igor”, care Însuflețește pornirile expansioniste de esență slavă. Numai că povestea asta este cântată pe strune neacordate la realități. Este un fabricat mult ulterior evenimentelor. Nu există un document autentic, și pe la 1795 a mai fost pritocit
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
limba bisericii fiind slavonă, slavonismele au pătruns și în vorbirea curentă. Influența a venit și din partea limbii cancelariilor care era tot slavona. „Aș vrea să scriu o istorie a prostiei omenești de- a lungul ultimelor secole. O boacănă care trebuie demistificată este «Cântecul cneazului Igor» care însuflețește pornirile expansioniste de esență slavă. Numai că povestea asta este cântată pe strune neacordate la realitate. Este un fabricat mult ulterior evenimentelor evocate. Nu există un document autentic și, pe la 1795, a mai fost
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
ne vom putea vreodată lipsi de cărți?” Marin Preda 629. „Se poate spune că există cărți care se scriu ca o expresie a unei realități inferioare, ca să nu folosesc cuvinte dintr-un arsenal care a fost, nu se știe de ce, demistificat și ca să nu vorbesc despre teme de ordinul inspirației misterioase. Dar există și stilul scriitorului, un instrument formidabil pentru un creator ambițios care vrea să creeze în mod deliberat un anumit univers.” Marin Preda 630. „Există aceste categorii de ficțiuni
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
limba bisericii fiind slavonă, slavonismele au pătruns și în vorbirea curentă. Influența a venit și din partea limbii cancelariilor care era tot slavona. „Aș vrea să scriu o istorie a prostiei omenești de-a lungul ultimelor secole. O boacănă care trebuie demistificată este «Cântecul cneazului Igor» care însuflețește pornirile expansioniste de esență slavă. Numai că povestea asta este cântată pe strune neacordate la realitate. Este un fabricat mult ulterior evenimentelor evocate. Nu există un document autentic și, pe la 1795, a mai fost
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
a reunit reprezentări afective ale speranțelor și temerilor din vremea respectivă. Astăzi știm deja că imaginarul e dualist, dialectic, nu doar fiindcă a afirmat-o în nenumărate rânduri Gilbert Durand. Trebuie să contrabalansăm, spunea el, gândirea noastră critică, imaginația noastră demistificată, prin inalienabila «gândire sălbatică» ce întinde mâna fraternă a speciei către derelicțiunea noastră orgolioasă de civilizați. Pirateria exercită, încă, o fascinație productivă și reprezintă, încă, un mediu de defu lare a nepotrivirilor și a însingurărilor omului modern, dincolo de faptul că
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]