36 matches
-
intitulate Mihail Bulgakov și secretul lui Koroviev și Romanul maestrului și romanul despre maestru. Impresionanta bancă de date, adunată de Ion Vartic de-a lungul anilor din diverse surse, în special franceze și italienești, dar și folclorice, biblice, etimologice, ezoterice, demonologice, oferă și surprize, prin caracterul inedit al unor "piese". Aflăm, astfel, că bis (v. imobilul 302 bis) înseamnă în ucraineană diavol, că miercurea (ziua ofensivei diavolești asupra Moscovei) reprezintă în folclorul religios răsăritean ziua căderii îngerilor răzvrătiți și ziua tradițională
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
să treacă peste o punte unsă cu untdelemn, păcătoșii alunecând în iad, iar drepții ajungând cu bine dincolo ș.a.m.d. Originală este și "decodarea" lui Koroviev din suita infernală a lui Woland, personaj declarat de Culianu "neidentificabil" în sursele demonologice curente. Acesta este într-adevăr "inventat" de Bulgakov din rațiuni de compoziție, fără a-l lipsi însă cu totul de aluzii demonice subtile.( v. pp.45-47) Și Ion Vartic ne demonstrează argumentat în paginile 48-58 că nu numai Maestrul ar
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
satisfacere imaginară a dorințelor sale, atunci înseamnă că tot romanul - care dezvoltă și alte elemente biografice prin intermediul maestrului - constituie, în esență o mare ficțiune de compensare, construită pentru exorcizarea realității ostile și opusă ei". Odată cu elaborarea romanului său principal, preocupările demonologice ale lui Bulgakov sporesc. în ele reverberează atât registrul "pozitiv", al împlinirii unor aspirații refuzate în real, cât și cel "negativ", al realului întunecat, generator de suferințe, ca atare. Echivalențele și metamorfozele demonicului sunt puse în scenă de un expert
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
catastrofei spirituale prin care trecem. Și atunci e nevoie de un element non-uman în stare a ridica calamitatea la rang de mers istoric. Un volum erudit întocmit cu vervă gazetărească, al cărui merit stă în descrierea principalelor cunoștințe de factură demonologică.
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
opinii critice; cu atît mai mult cu cît poate fi expediată, foarte comod, prin formula (devenită clișeu) "cartea nu mai are nevoie de nici o prezentare". Însă deși au curs multe valuri de cerneală (s-a remarcat, de pildă, prezența simbolisticii demonologice și numerologice, s-a vorbit de background-ul politic și de influența elementelor biografice, au fost reperate numeroasele aluzii intertextuale - Evangheliile, mitul faustic, modul de funcționare al convențiilor literare - romanul în roman, autoreferențialitatea, procedeele ce țin de fantastic, umorul negru
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
ani înțelepciunea o încerc,/ Îmi port de nas discipolii/ De-a curmezișul sau în cerc./ Și văd că nu putem să știm nimic” (trad. L. Blaga). După acest monolog, registrul lecturilor lui Faust se schimbă radical și o întreagă literatură demonologică dă buzna prin referiri directe sau conotative în subsolurile poemei. Lecturile nu se ridică însă mai sus de manualele populare de invocare a duhurilor sau de fabricare a poțiunilor magice, în genul Daemonolatriei (1598) sau al așa-numitului „testament al
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
dacă personajul se numește Candid, atunci ar trebui să aibă legătură cu atitudinea critică, rațională, demistificatoare, a lui Voltaire. Referința iluministă rămâne oarecum în suspensie, nu e exploatată tezist. Tonul satiric este imediat recognoscibil. Deși nu are superstiții, nici preocupări demonologice, naratorul, un păgubos cu umor, dă repede de... dracul, sub înfățișarea unui regim politic dictatorial, corupt și... demonic. Răul generalizat, pândind din toate părțile, îl va face să regrete râsul. Protagonistul romanului, un intelectual marginal, căsătorit cu grijulia Olimpia, locuiește
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
montaj la figurile emaciate ale demonilor. Altceva decât trucurile clasice care constituie alfabetul de fiori și zbârlituri al genului devine interesant în ecuația terorii, povestea. Ori povestea pentru a se face interesantă aduce o picătură de exotism, frecventează noi zone demonologice. Fără pretenții, corect realizat, filmul lui Goyer se poate consuma între un hamburgher și o sticlă de coca-cola, de preferat spre seară.
Fiori fioroși și groază îngrozitoare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7506_a_8831]
-
a considerat că legenda/ rugăciunea în discuție este un produs bogomilic. Moses Gaster (64, p. 262), V. Bologa (65), Mircea Eliade (66) și, mai ales, Nicolae Cartojan (59, I, p. 187) au demonstrat prebogomilismul legendei, refăcându-i istoria până la credințele demonologice și riturile magice ale asiro-babilonienilor (vezi și 61). Faptul pare a fi evident 179Dendromitologie românească. Paltinul și este acceptat azi de majoritatea cercetătorilor. Dar aceasta nu exclude, în principiu, posibilitatea ca legenda să fi fost preluată, prelucrată și vehiculată (inclusiv
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
său - răutatea, viclenia, diversiunea, disimularea, infatuarea - ca și multe dintre metodele sale de „convingere” - abilitate sau forță - apar deja in nuce la „îngerii cei răi” de la Iustin. Irineu îi preia și îi transpune la scară umană, tot într‑un context demonologic, așa cum vom vedea în capitolul următor. Sinteza și concluzia capitolului Peerbolte a sintetizat foarte bine datele acestei perioade pe care tocmai am trecut‑o în revistă și care constituie preludiul propriei noastre cercetări. El remarcă în toată această perioadă șapte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
semnificativă digresiune în legătură cu activitatea diavolului după întrupare și Judecata de Apoi. Figura Anticristului dobândește o dimensiune explicit teologică, proprie episcopului Lyonului. Altfel spus, acesta ne furnizează cheia înțelegerii prezenței acestui motiv în cartea a V‑a a tratatului său. Referatul demonologic debutează cu un citat din Matei (25,41): „Atunci [Isus] va zice celor din stânga: «Duceți‑vă de la Mine, blestemaților, în focul veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui»”. În concepția lui Irineu, există două mari etape ale acțiunii diavolului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cât mai mare de credincioși. După întâia venire a Mântuitorului, el îndrăznește să rostească blasfemii împotriva Creatorului său, făcând din eretici instrumentele sale. Iustin, pe care Irineu susține că îl urmează (26, 2), este cel dintâi care propune o teorie demonologică, pentru a explica proliferarea ereziilor și intensificarea persecuțiilor după întrupare. Din păcate, nici un text al lui Iustin referitor la dezlănțuirea furiei diavolului post incarnationem Christi nu a ajuns până la noi. Trebuie deci să presupunem că această teorie a fost dezvoltată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fără de speranță a izgonirii la apariția Celui Așezat de pe timpan, la chipul lui plin de făgăduială și de amenințare ...”. Îndeosebi Judecata de Apoi a fost obsesia lumii medievale, tratată în consecință cu o fantezie inepuizabilă în ceea ce privește chinurile damnaților și creația demonologică. Biserica a găsit în acesta o metodă educativă ce urmărea să inspire teamă, fără însă a-i paraliza pe oameni. “Piesa” esențială a sistemului religios nu a fost paradisul, ci infernul. Biserica promovează mai mult frica de iad decât dorința
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
face vrăji?” „Domnilor, gata, ajunge”, zise Agliè, Înțelegător, dar ferm. „Acum ascultați-mă pe mine. Știți cât de mult apreciez planul cunoașterii acestei reexaminări de ritualuri depășite, și pentru mine biserica luciferiană sau ordinul Satanei sunt la fel de respectabile, dincolo de diferențele demonologice. Cunoașteți scepticismul meu În privința asta, dar, În fine, vă invit la un minim de solidaritate. Și apoi, domnilor, să-l amestecăm pe Prințul Întunericului În niște ranchiune personale! Dacă ar fi așa, ar fi de-a dreptul pueril. Hai, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
actual? În dorința de a găsi răspunsul favorabil la aceste interogații nu putem să sfidăm opiniile care au existat în istorie vis a vis de acest fapt. Inițial preștiințific - curentul a caracterizat Evul Mediu European delincvența era explicată prin concepția "demonologică". Conform acestei concepții, spiritele "nefaste" (diavoli, demoni etc.) îi îndemnau pe oameni să comită acte deviante. Ulterior în perioada iluministă, apar primele interpretări laice ale comportamentului criminal. În secolul XVIII, Cesar Beccaria, a fondat Școala Clasică de Criminologie. El a
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
personalitatea de care este legat sau confundându-se de-a binelea cu ea2. Plutarh despre daimoni: referințe din Vieți și din Moraliatc "Plutarh despre daimoni \: referințe din Vieți și din Moralia" Cu excepția acestor remarce presărate În scrierile sale, găsim idei „demonologice” mai consistente În Viața lui Dion, unde Plutarh Își pune pentru prima dată Întrebări În legătură cu existența reală a daimonilor răi, care ar fi confirmată de mărturia „unor oameni serioși, a unor filosofi”, ca Brutus și Dion: fiecăruia dintre cei doi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de către Lamprias (422 d-e) „barbarului inspirat” (al cărui discurs Îl relatează doar Cleombrotos) care ar fi găsit teoria despre pluralitatea lumilor În scrierile pitagoricianului Petron din Himera. Așa cum observă R.M. Jones 1 și, mai recent, D. Babut 2, expunerea demonologică nu este criticată de ceilalți participanți la dialog, cu excepția tânărului Heracleon (418 e-d), care este repede redus la tăcere. Nicăieri nu găsim o respingere a demonologiei, ba, dimpotrivă, ea primește aprobarea mai mult sau mai puțin „declarată” a interlocutorilor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
un daimon, a cărui crimă a fost pedepsită prin izgonirea Într-o altă lume; istoria este comparabilă cu cea a lui Typhon și a Giganților, „cu luptele Între daimoni”, urmate de fuga Învinșilor și de pedepsirea vinovaților (421 c). Alegoria demonologică se impune În cazul lui Apollo pentru a se evita ridicolul ce-ar copleși tradiția dacă faptele ar fi puse pe seama zeului Însuși. Atingem aici un punct „fierbinte” pentru Plutarh, care, pe de o parte, e obligat de propriile sale
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
daimon. Daimonul aparține lunii, nous-ul aparține soarelui. Reflecțiile lui Plutarh din De Pythiae... asupra naturii mixte a Pythiei - pe care o compara cu luna -, asupra modalitaților de transmitere a mesajului oracular prin intermediul său, nu sunt străine de concepțiile sale demonologice. Discursul lui Cleombrotos nu constă, așadar, Într-o simplă enumerare „de idei ale secolului”, de care Plutarh se distanțează cu abilitate. El trebuie mai degrabă acceptat ca atare și Înțeles, ca și celelalte expuneri demonologice din Moralia sau din Vieți
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sunt străine de concepțiile sale demonologice. Discursul lui Cleombrotos nu constă, așadar, Într-o simplă enumerare „de idei ale secolului”, de care Plutarh se distanțează cu abilitate. El trebuie mai degrabă acceptat ca atare și Înțeles, ca și celelalte expuneri demonologice din Moralia sau din Vieți..., În lumina dualismului plutarhian 2 potrivit căruia aceste „ființe mixte” se pot „Înscrie În ordinea generală a unui univers Împărțit Între două puteri, păstrând neatinsă transcendența celei divine și servind totodată drept «punct de legătură
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Nici chiar Biserica nu nega existența magiei sau a divinației. Ea condamna doar magia neagră, punând-o sub semnul diabolicului. În 1517, Jacob Sprenger publică, la Paris, Malleus Maleficarum, iar acesta este, în fapt, punctul de plecare al constituirii doctrinei "demonologice". Inițial lucrarea era menită să-i identifice pe adepții sectei satanice, iar mai apoi a fost utilizată ca un îndreptar privind practicile magice și vrăjitorești. Divinația a trecut astfel sub incidența acestui stigmat, al negativității și demonicului. Mai târziu, în
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
neagră) și theourgia (magia albă), între astronomie și astrologie, chimie și alchimie, numerologie, figuri geometrice mistice și matematică. Mai mult, "Biserica însăși nu nega existența magiei, ea condamna doar magia neagră ca pe o manifestare diabolică"40. Odată cu apariția doctrinei "demonologice" lucrurile se schimbă, deși inițial ea era destinată identificării adepților unei secte satanice. Scrisă în secolul al VII-lea, lucrarea lui Isidor din Sevilla despre Etimologii avea să influențeze foarte mult scriitorii Evului Mediu. Isidor construiește aici o întreagă listă
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
inițiale, a momentelor insolite, a războaielor cerești, a reînnoirii uneltelor, a condiției umane și a evenimentelor cosmice); mitul fenomenologic (cosmogonia, antropogonia, elementele, escatologia, regnurile fabuloase, cadrul astral); mitul cosmografic (teogonia, panteonul, lumile coexistente); mitul transcendental (eroul arhetipal, formele de cultură demonologică, destinul, timpul).129 Mitul mai deține și o funcție etologică, spune autorul, de "control al instinctelor".130 În orice caz, "a stăruit prea multă vreme eroarea definirii mitului ca pură invenție. E regretabil că această eroare a avut totuși, în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
acțiune, aventura politică fiind unul dintre cele mai importante exemple, mintea umană se pierde deseori din cauza unuia dintre cele patru fenomene mentale uzuale: rămășițele unor cândva adecvate moduri de gândire și acțiune, acum depășite de o nouă realitate socială; interpretarea demonologică a realității, care suprapune o realitate fictivă - populată mai degrabă de persoane rele decât de probleme aparent imposibil de soluționat - peste cea reală; refuzul de a conștientiza o situație amenințătoare, negată prin verbalizare iluzorie; sau dependența față de infinita maleabilitate a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
grupuri drept sursă a răului, pare că am înțeles nodul cauzal care a condus de la persoane la problemele sociale; această înțelegere aparentă sugerează soluția aparentă: elimină indivizii „responsabili” și ai rezolvat problema. Superstiția încă domină relațiile noastre în interiorul societății. Modelul demonologic de gândire și acțiune a fost acum transferat în alte câmpuri ale acțiunii umane, închise tipului de investigație rațională care a gonit superstiția din relațiile noastre cu natura. După cum spunea William Graham Sumner, „nivelul superstiției nu s-a schimbat mult
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]