1,243 matches
-
fotografia unui graffiti care spune Nu ne temem. Și eu chiar nu mă mai tem. (Dilemă nr. 184, 19-25 iulie 1996) off topic. Nu spui despre vacanță prelungită din decembrie pana în ianuarie? Ai fost în America Latină? Dacă da, plssss, deapănă cate ceva la un moment de răgaz și nostalgie. Por favor:) Să ști că nare față de aurolac, cu toate astea. Dumnezeu să i dea Lumină Irinei Nicolau, căci ea a împrăștiat Lumină cît a pășit pe pamant! Dragoș, nu te
Dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82892_a_84217]
-
adreseze cu dumneata la paisprezece ani, cînd părinții mei au luat hotărîrea să-mi facă prima pereche de pantaloni lungi. Sunt trei lucruri pe care cred că nu le voi uita niciodată. Jeremías, care știa să spună foarte multe povești, depăna firul întîmplărilor cu o seriozitate impresionantă și îi plăcea să spună, nu ca toată lumea: ...și atunci Pat, care se vedea încolțit, a scos briceagul și s-a năpustit ca trăznetul asupra dușmanilor lui...; lui îi plăcea să dea explicații, ca să
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
amintirii la trezie. Cel ce povestește și reconstituie visul nu poate recompune toate fazele lui și nici nu poate ocoli cenzura exercitată de sentinelele conștiinței (teoria refulării). Ar fi în stare un obervator să supună examenului obiectiv fluxul de imagini depănate pe ecranul său interior cînd doarme, dacă înainte nu s-ar smulge din succesiunea aparent haotică, adică ar întrerupe vraja visului abia trăit? Derrida susține că la această interogație un filosof ar răspunde cu un "Nu!" hotărît, ar nega că
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
din parchet (de sub o mobilă sau din mijlocul camerei acoperit de covor), se pune punga acolo, șipcile și covorul la loc și n-ai treabă. Valuta, dacă e cazul, (nu e) sau bancnotele de 500.000 se fac sul, se deapănă pe ele lînă iar ghemele pot fi ținute liniștit la vedere, în coșul de lucru. O doamnă cochetă mi-a mărturisit că își ține bijuteriile în congelator, într-o cutie de la margarină, iar o bătrînică are ca seif pentru economii
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
citesc... Abia am terminat o carte mare, Un veac de singurătate... Dintre poeții noștri îmi plac: Marin Sorescu, pe care-l iubesc, Blandiana, Nichita Stănescu... D.T: - Stimată doamnă Margareta Panait Istrati, vă mulțumesc pentru bunăvoința de a ne fi depănat cu atîta căldură amintiri despre cel pe care, același R. Rolland, l-a numit "un Gorki balcanic". M.P.I.: - Eu vă mulțumesc... Și vă mărturisesc că niciodată nu mi-a plăcut să dau interviuri, dar mai ales să scriu ceva. Asta
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
pentru că udătura nu merge singură, nu lipsea, firește, nici uscătura. Ion Irimescu era în formă, starea lui de cumpănită mulțumire sufletească învingea osteneala, ce căta a-și face loc peste dînsul. Cu umorul lui funciar, de o subțirime cultivată, el depăna istorii felurite, povestindu-le cu vorbă rară și scăzută, condimentîndu-le cu ironii și cu rîsul lui de zurgălău. Din cînd în cînd se lăsa o pînză de tristețe. Își amintea ceva, care-l tulbura, dar repede se încuraja: Lasă, că
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
etc. Vorbind despre romanul său Vineri sau Viața sălbatică, Michel Tournier aduce în discuție spațiile imaginare care definesc identitatea unui popor, Andrei Pleșu atacă paradoxurile identității noastre naționale, unul din eseurile cărții are în centru tipul bucureșteanului, în altul autorul deapănă cîteva din amintirile despre Cristian Popescu și Bucureștiul fabulos din poemele sale; observația lui Andrei Pleșu despre pierderea armoniei și unității ființei se completează cu un dosar despre memoria celulelor inimii și energia L proprie acesteia. Imaginea lumii de mîine
Eleganța stilului jurnalistic by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15261_a_16586]
-
Popovici Cu activitatea de culegător de istorie orală a lui Zoltán Rostás, cititorul a făcut cunoștință acum un an, la apariția unei cărți, Chipurile orașului, născută dintr-o minunată clandestinitate a anilor ’80; în ea, locuitori centenari ai Bucureștiului își depănau istoria vieții, legată pentru totdeauna de cea a orașului de origine sau de adopție. Și Sorin Stoica e un nume familiar celor familiarizați cu literatura ultimilor ani: a debutat în 2000 cu volumul Povestiri cu înjurături, iar în 2002 a
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
cumpăr țigări. Apocalipsa după Marta l-am scris între Piața Cipariu și strada Pata, unde locuiesc. D.P.: Fără a avea nimic din el în cap dinainte? M.P.: Ba da, aveam un vers și cu versul ăla am tras și am depănat tot ghemul și m-am grăbit să ajung acasă să-l pun pe hîrtie, să nu-l pierd. Așa cum scriu poeme în somn și le pierd pentru totdeauna, firește. Deci poemele vin. Sigur că trebuie să fii atent, să fii
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
civilizației în epoca luminilor", recent apărut și în traducere românească la Editura Humanitas. Estul Europei este un Celălalt mai apropiat, mai la îndemână, atrăgător tocmai prin lipsa lui de cultură scrisă și civilizație în sensul modern, occidental al cuvântului. Introducerea "deapănă" firul dezvoltării poeziei românești din secolul al XIX-lea până în perioada imediat post-ceaușistă îmbinând reliefarea unor personalități literare românești cu sublinierea contactelor româno-engleze/americane. Se acordă un binemeritat spațiu unor personalități precum Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Sylvia Pankhurst, Vasile Voiculescu
Poezie românescă în engleză by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/14022_a_15347]
-
ponegrească lumea căreia i-a aparținut și care, cu toate scăderile și deficiențele ei, transformase România dintr-o țară înapoiată turcizată într-o țară europeană aflată în plină ascensiune. Cele mai reușite pagini sunt cele în care Petru Groza își deapănă amintirile din copilărie și adolescență. Evocarea vieții în Transilvania aflată sub stăpânirea habsburgică, a atmosferei din școlile urmate, a studiilor universitare la Budapesta are un farmec care te face să regreți decăderea într-un limbaj de lemn care nu face
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
de pe zander și-o așază pe bancă așa cum ai pune în spatele șaretei coșul cu vase și resturi de la picnic înainte de plecarea acasă. cu grijă amestecată cu dezgust * în pod miroase a rugină și a ploaie. un scul de ceață se deapănă pe șipcile peretelui din care a căzut mortarul. uca merge în vârful picioarelor până în colțul unde lumina prăfoasă pătrunde prin lucarnă și decupează din umbre grele albastre lucrurile lăsate de wasil și marie hella și johann în devălmășie în podul
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
sluji, despletește feșnicele și bea din pocale o licoare aurie până când întunericul devine fosforescent și se scurge prin crăpături, se evaporă în camera vecină unde bate un orologiu, zi și noapte o mână scârțâie rotind neîncetat o mașinărie care îmi deapănă moartea în camera vecină de unde se-aude o muzică de orgă gândurile mele apasă clapele ca o balerină în poante: frumoasă mireasă e moartea mea, timpul: o fată bătrână. poem antientropic Trec prin zâmbetul tău ca printr-un zid orb
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
uneori și Barză - era, fără îndoială, în epocă, o imagine emblematică pentru povestitorul popular. Dar relația poveștilor lui Perrault cu cele tradiționale, istorisite odinioară de “Mama Gîsca” (după cum ne-o arată frontispiciul desenat de Perrault însuși - aceasta toarce lîna și deapănă totodată caierul poveștii, seara) este ceva mai complicată. S-a spus, pe drept cuvînt, că Perrault ne propune un joc-joacă cu povestea tradițională, într-un echilibru foarte schimbător între tradițional și modern, joc șăgalnic care, printr-o ironie a sorții
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
pharesť, les influences littéraires d'Eugčne Ionesco - poate cel mai surprinzător din Ionesquie -, descriind etapele formării spirituale și intelectuale, afinitățile și selecțiile literare ale viitorului celebru dramaturg, îmbogățește firul călăuzitor al cărții scrise de Marie-France Ionesco, care urmează a fi depănat după cele șase teme gândite, așa cum am precizat deja, de Gabriela Adameșteanu: Eugčne Ionesco "sofist", "manierist"; originile materne ale lui Eugčne Ionesco; exilul; Eugčne Ionesco la Vichy; Eugčne Ionesco și România; relațiile lui Eugčne Ionesco cu Cioran și Eliade. Multe
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
cinematograf, de a se așeza în primul rînd de bănci și de a privi, aidoma unui spectru hipnotizat, imaginile de pe ecran. Nu avea nici cea mai mică importanță ce film rula în acele clipe și dacă imaginile ce i se depănau prin fața ochilor aveau sau nu o semnificație a lor, cum nu avea nici importanță dacă imaginile erau însoțite în josul lor de cuvinte menite a lămuri ceva. Important era un singur lucru, ca acele imagini să continue să se deruleze înaintea
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
încâlcite, făcând însemnări pe loc (unele totuși le-am făcut, dar ele sunt sporadice și numai pentru a cita exact cuvintele auzite de mine, îndeosebi ale lui Lovinescu dar și ale altora) și nu aș fi întârziat în a-mi depăna impresiile invocând cele trăite în plan emoțional și faptic. Relația mea cu E. Lovinescu, înțeleasă nu pur și simplu ca o relație de la om la om, ci ca una inițială de pătrundere în conștiință a numelui imprimat pe o carte
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
azi a fi o țară care cultivă o tradiție consfințită de multe secole și, în același timp, o țară deschisă și spre modernitate. Dar nu despre aspectele culturale, asupra lor voi reveni în curând, vreau să scriu azi, ci să depăn unele gânduri pe care mi le-a inspirat reîntâlnirea cu Berlinul și să relatez unele convorbiri pe care le-am purtat în capitala Germaniei și care ne privesc direct. Mai întâi, partea răsăriteană a Berlinului se prezintă în continuare ca
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
a înființat noul edificiu al Operei de pe Splai, în care s-au lansat marii noștri artiști, o perioadă extrem de fecundă și bogată în spectacole de înaltă clasă. La această lansare au luat cuvântul, prezentând păreri și impresii despre carte, sau depănând amintiri, mari interpreți din acea perioadă: Ileana Iliescu, David Ohanezian, Nicolae Herlea, Cornel Stavru, Octavian Naghiu, Dan Iordăchescu, dirijorul Constantin Petrovici, precum și muzicologi ca Doru Popovici, Vasile Donose, Viorel Cosma. Anca Florea întreprinde în această lucrare, ca și în toată
Istoria Operei Române by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12387_a_13712]
-
de personajul-povestitor. Numeroasele fire epice, unele constituindu-se într-o adevărată sagă (cartea se deschide, nu fără intenție, cu arborele genealogic al familiei în cauză), ne întorc în timp pînă la finele secolului al XIX-lea. Ele sînt orchestrate și depănate de un personaj secundar, numit alternativ femeia cu părul scurt, romanciera sau scriitoarea, prezentată fie la ea acasă, uneori, cu mîinile pe clapele computerului, fie în plimbări și discuții cu un amic. Femeia cu părul scurt începe și sfîrșește stufoasa
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
dictatura regizorilor în lumea teatrală etc., etc. Dar povestea Zairei (multiplicată prin poveștile întretăiate ale antecesorilor și descendenților, pe de o parte, iar, pe de alta, cea restrînsă, aluzivă, despre scriitoarea-personaj alternează contrapunctic cu o alta, despre mama care îi deapănă basme și istorioare fetiței. Acestea două și nelipsitul adagiu Zi, mami, mai departe amintesc și ele de arhetip. Iar pentru a înlătura eventualele dubii, comentariile din context întăresc impresia, iar mama-povestitoare, noua Șeherazadă, își spune la un moment dat: cînd
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
Ștefan Cazimir 1. Piramida leilor Ștefan Cazimir nu și-a depănat niciodată amintirile din Iașul natal, pe care l-a părăsit la patru ani și jumătate. Erau, probabil, prea sărace sau prea șterse: imagini ale unor biserici mohorîte și vechi, zvonul de fiare ruginite al tramvaielor, forfota străzii Lăpușneanu... Dacă totuși
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
creat acestea din culori au redat imaginea corabiei și a cârmaciului, iar corabia și pe cârmaci însuși” (PSB 10, 138); 27 (PSB 10, 137). footnote>, Eusebie de Caesarea Palaestinae<footnote Eus., Or., 1: „M-am înfațișat aici nu spre a depăna povești sau spre a istorisi cu vorbe meșteșugite și cu glas de sirenă cine știe ce lucruri plăcute auzului; și nici nu voi oferi iubitorilor de desfătare, în potire de aur ornate cu frumusețea de ornamente a întorsăturilor de cuvinte, cine știe ce licoare
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
joacă: “Ficțiunea e realitate” sau “Și fantezia e autobiografie”. Să fie adevărat că atunci cînd cunoști mai puțin vezi mai mult? Ce să mai spui după glasul Aglajei? Începem să vorbim ca și cînd toți am fi cunoscut-o personal, depănăm amintiri. Nu știu dacă asta se cheamă “Masă rotundă”. M-a ajuns oboseala. Nu-mi pot lua ochii de la Magdalena Mărculescu. În mintea mea numele ei se leagă de Austrian Air-line. O privesc și mă simt într-o metropolă occidentală
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
condamnat la moarte, reușind Însă să evadeze și să trăiască o viață În care trecutul nu Încetează să-și arunce dureroasele umbre asupra prezentului. Dincolo de drama propriu-zisă, un rol important Îl au poveștile pe care protagonistul nu Încetează să le depene ca „monedă de schimb” și „talisman” Împotriva vremurilor de restriște. Inserând discret fictivul În realitate, Felix creează povești cu o structură complexă, cu iz oriental, care nu modifică Însă realitatea istorică și nici nu o contrazic. Prin intermediul lor, personajul Își
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]