1,029 matches
-
mult decît pentru opera lui îi sînt recunoscătoare tatei de a nu-l fi găsit în acest număr, de a ști că niciodată nu ar fi putut semna așa ceva". Concluzia nu poate fi decît impregnată de-o amărăciune generalizatoare: "Profund deprimată de această tradiție de lingăi. Să mai speri ceva de la intelectualul român? Pe atunci nici nu erau forțați: o simplă vocație de a se gudura la picioarele stăpînului. Oricare ar fi. Evident că "stăpînul" fiind azi cel care e, asistăm
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
reprezentând flora dobrogeană, s-au gudurat pe lângă reporteri, lăsându-se mângâiat pe cap și scărpinat pe spinare. Savantul neozeelandez ce se afla la fața locului, deghizat în pastor, fu lins pe nas și bărbie de cea mai fioroasă dintre clone. Deprimat, acesta, bun cunoscător al limbii române și admirator al prozelor lui Radu Petrescu ( îl aflaț în Dicțonarul celor mai buni o sută de scriitori români, la capitolul Constantin Chiriță) se sinucise în ruinele W. C.-ului Grădinii. Prin dl. Cozmâncă, însă
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
am acordat spectatorului șansa să-și pună întrebări despre Aglaja, să caute răspunsuri. Fiindcă în cele din urmă nimeni, nici măcar partenerul ei de viață nu poate afla răspuns la întrebarea: de ce s-a sinucis Aglaja, de ce a fost într-atît de deprimată, de tulburată, încît s-a decis să renunțe la viață... Imaginea finală a filmului este însoțită sonor de cuvintele încredințate de scriitoare, benzii de casetofon: fraza în care se împletesc expresia dorinței de a trăi cu cea a neputinței de
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
să-și pavoazeze prețioasele contururi: care cu o mustață, care cu-o burtică „aristocratică”, care cu-o amantă top-model, și mai toți cu-o privire tâmpă, de gonaci în slujba șefului unic. Și care cu niscaiva alice de vânătoare. Aerul deprimat ce învăluie viața politică românească se transmite, desigur, până în cel mai izolat cătun al țării. Când la vârf s-au bulucit toate gloabele, nesimțiții, nesătuii și ticăloșii neamului, presiunea asupra marginilor trebuie să fie enormă. De trei ani încoace, pesedeii
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
vedea peste tot oameni care-l detestă și care-l urăsc, părându-i-se că nu s-a bucurat, ca scriitor, de meritata recepție critică. În anii ’50, comunistul angajat, ocupând un post de conducere la Uniunea Scriitorilor, devine mohorât, deprimat, dezarmat, conștient că trebuie să se vindece de „timiditate” de care „se abuzează.” Am citat-o pe Cornelia Ștefănescu. Activistul, cât va fi fost, se înfruntă cu adevărații matadori staliniști, care ajung să-i facă șicane, să-l persecute. La
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
poet amator, Wilhelm Müler, elegia implacabilă a unui sfîrșit mai bogată decît începutul lumii? Orice pedagogice estetică știe că trebuie să renunțe la analize savante atunci cînd dă peste filonul autenticității. Nimeni nu poate explica prin ce miracol reușesc marii deprimați și disperații neconsolați să elogieze tocmai unicitatea și frumusețea clipei trăite. Singurătatea și solitudinea sînt stări complexe ale codului nostru genetic. Mulți dintre noi nu le percepem bine travaliul, așa cum nu ne prea auzim nici inima. Amîndouă sînt însă depreciate
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
care predau ei e una din cele mai solicitate, majoritatea candidaților rîvnind la o carieră în diplomație. Ceea ce le-a fost însă dat să audă de la tinerii absolvenți de liceu (cu medii bune) creează perplexitate. Cătălin Avramescu e de tot deprimat: "Asistăm în această țară - o spun cîntărindu-mi cuvintele - la Apocalipsa educației". Răspunsurile aiuritoare la întrebări simple de geografie și istorie ("Unul localizează Japonia în Oceanul Indian, altul crede că Egiptul e în America Centrală. O domnișoară nu știe nici un oraș din Franța
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11447_a_12772]
-
părăsit Japonia cu multă vreme în urmă... Chiar am publicat o carte despre Kyoto, pentru că din acest frumos oraș vin. Am făcut aceasta atunci când l-am avut pe fiul meu - un copil minunat, dar eu aproape am murit atunci... Eram deprimată și îmi era dor de tot ce este Japonia. Nu aveam niciun ajutor, a fost cea mai nefericită perioadă din viața mea. Și atunci mi-am spus să fac xilogravuri. A fost un album tipărit la o mare editură japoneză
Interviu cu parfum japonez: „Când am intrat în biserici, am început să plâng” [Corola-blog/BlogPost/93885_a_95177]
-
cu toate că i se ceruse să fie discretă, doamna cu pricina își asuma riscul de a-și scoate din sărite îngerul păzitor, făcîndu-i public gestul sensibil și complet dezinteresat. Probabil că Andreea mai plînge și azi, cînd e ea așa, mai deprimată și își amintește cît de nerecunoscători pot fi unii și cum își încalcă ei promisiunile. Nu merită să le dai nici un autograf, darămite un camion de mobilă... Tot legat de o Andree - de data asta cu numele de Bălan - am
Chiloții lui Prigoană vs. lipsa de chiloți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21197_a_22522]
-
nivelul tuturor arterelor. Standardul de aur în diagnostic este angiografia, dar se acceptă ca investigații și angio-CT-ul sau imagistica prin rezonanță magnetică cu gadolinium. Aceasta din urmă are marele avantaj că poate fi folosită și la pacienții cu funcție renală deprimată, mai ales atunci când nu se folosește gadoliniumul, cu o ușoară scădere a sensibilității și specificității. La cei cu contraindicație de CT sau RMN se poate utiliza Doppler-ul de artere renale, care dă informații legate de fluxul din artere, dar este
Revista Spitalului Elias by ANDREI ROŞU, ALEXANDRA NICORESCU, CARMEN-GABRIELA BARBU () [Corola-journal/Science/92050_a_92545]
-
aeroport și au la dispoziție o singură noapte pentru a se îndrăgosti. Felix, care zboară la clasa întâi într-un avion ce merge de la New York la München, fuge după o femeie pe care crede că o mai iubește. Este complet deprimat, dar refuză s-o recunoască. Apare discret, taciturn, și nu dă impresia unui bărbat care este gata pentru o nouă întâlnire. Rose călătorește pe ruta Paris - Acapulco. Pleacă în Mexic la clasa economică. Ea fuge de un bărbat pe care
Agenda2003-35-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/281402_a_282731]
-
în timp ce Take Ionescu, precum Brătianu, crede că ar fi un act de trădare în primul rând față de Franța. Gh. Gh. M. caracterizează momentul ca "cea mai tristă situație în care s-a găsit vreodată țara". La Consiliul de la Palat, Regele, deprimat, "în mai multe rânduri a avut lacrimi în ochi, Brătianu, de asemeni." Ministrul nostru la Petrograd G. Diamandi e arestat împotriva uzanțelor diplomatice internaționale, dar curând a fost eliberat. "Maximaliștii... nu mai primesc pe reprezentanții României și declară intangibil tezaurul
Un jurnal politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12305_a_13630]
-
știu dacă mă iau sau nu an seriosă (405). Răspunsul ar fi: te cam iei. Acum, pe față: ăGloria lui nesănătoasă, absurdă...a (499). Pare invidie și este, probabil, dar nu-i numai atât. E.I. se internează ăntr-o clinică, băutor deprimat. De-acolo, ai telefonează: aNu mă mai joacă an Germaniaă etc. ăntr-adevăr, tristă speță, artiștii, fie ei și mari bieți bufoni. an ziua alegerii lui la Academie (an vederea căreia făcuse vizitele de rigoare), Ionesco exclama patetic: ăE pentru totdeauna
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
se răspunde, așa cum o face sistematic individul Țuca, pe-un ton de-o grosolănie inimaginabila (" Dacă vorbim de capitolul presă, v-am terminat!", isi amenință el invitații!). Grav este că amatorul ia tot mai mult locul specialistului. Cutare editorialist politic (deprimat că lumea n-are habar că el "a scris și despre teatru!") da note, de la înălțimea resentimentelor sale bolnăvicioase, unui istoric serios precum dl Dinu Giurescu și nimeni nu-l ia la palme! Numai la noi e posibil așa ceva, ca
Istoricule, deparazitează-ti creierul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17530_a_18855]
-
și cultura noastră au trăit un scurt moment de glorie - stârnit de un articol publicat în urmă cu două săptămâni, în "România literară", de către dl. Ion Bulei, directorul Institutului Român de Cercetare Culturală și Științifică din Veneția. Nu stârnit, ci deprimat, vreau să spun. Om de carte, dar care și-a găsit în diplomația și administrația culturală o vocație pe măsura talentului său de istoric, dl. Bulei ne înfățișează un tablou terifiant. După întoarcerea în țară a primei serii de bursieri
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
și-a justificat reacția acest cititor neprevenit și revoltat de mizerabilismul ziarelor. Normalitatea începe să pară astfel nebunia, alcoolismul, depresia psihică. Și dacă îți începi ziua cu un asemenea tablou, pe lângă greutățile pe care oricum le ai, ești și mai deprimat și mai lipsit de motivație. În schimb, capeți o stare de agresivitate provocată de nemulțumirea acumulată citind prima pagină a ziarului. Cronicarul a notat aceste observații nu numai din pricină că ele i se par demne de luat înseamă, dar și pentru că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16775_a_18100]
-
Iepan... e o întrebare la care nu vom putea răspunde niciodată în procente dar pe care cred că merită glosat. În primul rînd, notînd "deficitul de imagine pozitivă" pe care s-a construit proiectul serialului în discuție: o Românie săracă, deprimată și obsedată de "imaginea" (concretă) în care a fost înghețată în cursul ultimului deceniu atît de privirea "din interior" cît și de cea "din exterior". Pe de o parte, excesul de reportaj TV local, realizat de behalfers încrîncenați, ancorați exclusiv
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
revistă crîmpeie din poveștile de celuloid care au încîntat o țară și le-au făcut renumele, de Răsfățații Americii, apar ,,în scenă" protagoniștii, așa cum sînt ei în realitate. Ea/ Catherine Zeta-Jones - egolatră, suficientă, capricioasă, stupidă. El/ John Cusack! însingurat, vulnerabil, deprimat, dependent de tranchilizante. Relieful ,,dramei" îl dau însă personajele secundare. Amantul/ Hank Azaria - obtuz macho ,,de coloratură". Sora eroinei/ Julia Roberts - modestă și docilă inițial, ogolioasă și eficientă pe parcurs. Adică în desfășurarea intrigii care o propulsează în prim plan
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
nepotrivite cu cultura africană și - culmea! - de "un dispreț doctoral pentru țărani" pentru că a calificat umorul său involuntar "haz țărănesc". Prin urmare, e de mirare că "autorul acestei vulgarități pline de haz" e membru al Academiei Române! Dan Botta se căinează deprimat: "Cutremurat în adâncul fibrei mele, mă întreb cum s-a întâmplat că o atare impostură, o ajustare de citate deprimante, un delir de locuri comune au fost lăsate să oficieze atât de aproape de altarele Patriei". Fostul simpatizant legionar vrea să
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
vei avea copii cu care să te lauzi vecinilor, că pensia îți va aduce mult doritul timp liber sau relaxarea, ca în reclamele la asigurări de viață. Cât despre Alfred, lumea este un penitenciar (citează el din cărțulia lui Schopenhauer). Deprimat, e un inadaptat. Lumea nu corespunde versiunii lui asupra realității. Plecat de acasă unsprezece zile (singura lui escapadă, presărată de Frantzen cu câteva pasaje gen Henry Miller), se revoltă, în camere sordide de hotel, pe preacurvia ce răzbătea cu mulți
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
femei politice cu numele Băsescu ar fi deja prea mult și maș enerva și simpt că ași face o criză de nervi. Eu nu m-am băgat peste meseria ei să nu se bage nici ea peste meserile mele. Mam deprimat că mi-am amintit că m-am îngrășat acum doi ani și nu suport să fiiu grasă. Mă culc ca să uit. Noapte bună jurnalule, nu-ți mai spun că te iubesc că nu-mi dă voie Joe să le spun
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 16 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20046_a_21371]
-
nu poți să faci nimic. Am mai auzit și de alte săli care sau închis, nu numai a mea. Doamne, sunt îngrozită și îngrijorată de cea ce se întînplă. Oare e și asta tot o manevră a rușilor? După ce că sunt deprimată din cauza săli de sport miam mai dat seama de încă o problemă. Am vorbit azi cu o prietenă mult despre Hrebe la telefon și imediat după ce am închis și am sunato încă o dată să-i mai zic ceva de Hrebe
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 15 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20047_a_21372]
-
în noua generație, pentru că îmi cunosc fiica și colegii ei și văd ce interes au față de tot ce-i înconjoară. Ei sunt viitorul acestei țări. Pe ei îi privesc că pe un viitor autentic, pentru că generația mea e canapelistă, obosită, deprimata”, spune Mihaela Tatu. “Pe masura ce îmbătrânesc, încep să respect din ce in ce mai mutl vorba românească "cât trăiești, tot înveți". Căci mare adevăr grăiește... De foarte multe ori, cei mai mulți dintre noi suntem tentați să dăm din umeri a nepăsare când auzim astfel de vorbe
Liceenii bucureșteni, față în față cu modelele lor [Corola-blog/BlogPost/98763_a_100055]
-
LP și își promovează anul acesta noul album, Sounds of Nowhere, care a primit deja un premiu Ivor Novello. Numele Katzenjammer e posibil să trezească unora amintiri legate de mahmureli teribile dar cele patru fete sexi din înfriguratul nord numai deprimate nu sunt. Trupa din Oslo este renumită pentru stilul caracteristic, cântând la nu mai puțin de 25 de instrumente diferite și combinând genuri că folk, pop, rock, country și sunete balcanice. Flying Lotus este unul dintre cele mai populare nume
Primăvara aduce nume noi la Sziget [Corola-blog/BlogPost/99689_a_100981]
-
care suntem constat îndemnați să fim mai buni, să zâmbim necunoscuților pe stradă, să-i ajutăm cum putem pe nevoiași, să dăruim. Partea tristă este că oriunde mă uit în jur nu văd decât oameni cenușii, triști, apăsați de griji, deprimați, complet imuni la moșii crăciuni care le surâd din vitrinele luxoase ale magazinelor. Nu vreau să polemizez inutil, parcurgând toate subiectele arzătoare și actuale din presă, sunt alții mult mai competenți care-o pot face mai rapid și mai bine
Să auzim doar de bine! [Corola-blog/BlogPost/97919_a_99211]