4,974 matches
-
o ființă umană." A doua secvență. Ieșim de la conferința ,Microsoft", unde Llosa a vorbit despre cărțile lui și despre chipurile răului în lumea de azi. Facem câțiva pași pe jos. Îi spun că Lituma în Anzi mi s-a părut desăvârșită. Un singur lucru am senzația că nu ar fi trebuit să se întâmple acolo. Devine brusc interesat: ,Care?" - ,Ideea de a o readuce înapoi pe iubita lui Carreńo. Cititorul n-o mai aștepta, păruse definitiv ieșită din scenă și revenirea
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
istoria artei, studiam dar nu mă prezentam la examene, fiindcă examenele nu mă interesau. Pentru mine frecventarea acestor cursuri devenise un modus vivendi. Am prieteni care s-au specializat într-un anumit domeniu, unul a studiat Dreptul, e un avocat desăvârșit, dar nu-l interesează nimic altceva, în schimb, pe mine mă interesează o mulțime de lucruri; cum n-am fost niciodată un elev bun, nici nu puteam deveni un specialist grozav. LVR: Când ați început să scrieți? MP: În adolescență
Cu Martin Page by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11263_a_12588]
-
un vot: al meu. Motivele acestei ignorări răzbunătoare sunt mai multe și nu le voi cataloga aici pe toate. Aproape toată lumea e supărată, dintr-un motiv sau altul, pe Ion Bogdan Lefter. Nu înțeleg cum un intelectual de o urbanitate desăvârșită a putut acumula atâtea adversități. Are și prieteni declarați, dintre care cei mai importanți sunt Mircea Cărtărescu și Călin Vlasie, directorul Editurii Paralela 45, care i-a publicat toate cele 15 cărți de critică. Dar foarte mulți protagoniști ai vieții
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
cunoscute publicului, care au făcut lucruri remarcabile și care te fac să fii mândru că ești român... Mulțam! am băut o cafea în new york, pe 5 av, cu doamna marină sturdza. este, într-adevăr, o femeie de o elegantă desăvârșită și cu o iubire pentru viața extraordinară. la vremea respectivă cred că eram prea puștoaica, pentru că m-am simțit oarecum copleșită de tot ceea ce îmi spunea și de ce planuri avea pentru românia, încât nu am reusit ulterior să înnodam un
Marina Sturdza by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82765_a_84090]
-
idee mai ușoară. Pentru politicianul român, orice minister e o iar orice fotoliu ministerial este o Golgota pe care el, și numai el, e gata s-o urce până la capăt, cu abnegație, cu hotărâre și, mai ales, într-o solitudine desăvârșită. În loc să caute îndrumare din partea predecesorului, una dintre distracțiile favorite ale noilor miniștri este să anunțe organizarea unui „control amănunțit” al activității din cadrul ministerului, cu obișnuitele referiri la fostul ministru, DNA, pierderea imunității și celelalte efecte retorice. Mă trec fiori reci
Bunul gust al normalitatii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82980_a_84305]
-
misterios călugăr athonit - secvență înțeleasă ca recurs la depozitul simbolic propriu unui alt model social decît cel democratic. Acestea, alături de lectura textelor adînci, pline de savoare și înțelepciune sfîntă, din perioada primelor veacuri creștine. Totul, într-un discurs de o desăvîrșită continuitate și coerență argumentativă. Care e relația dintre spațiu, termen ce se lasă ușor definit și descris, și țelul ultim al contemplativului, în fond o realitate in-definibilă și in-descriptibilă? E întrebarea care ar putea rezuma ținta cărții, dacă aceasta s-
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
ce se adapă din tradiția unui spațiu imens, pentru a îmbogăți un timp eroic. Cândva, în studenția mea, Ștefan Niculescu mi-a recomandat să citesc Manualul lui Epictet. Acolo am aflat că înțeleptul este "cel care se împacă în chip desăvârșit cu necesitatea". Și tot Ștefan Niculescu a încercat să mă deprindă cu realitatea faptelor bune și rele, dar și a celor care nu sunt nici bune nici rele. Am mai învățat de la el că prin credință - fie ea și în
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
se aflau acolo, răsărea posomorît, din umbra unui colț, chipul unui om cu o stirpe cu totul alta decît a acelora, bărbați și femei, ce-și surîdeau viclean sau galeș din cadre. Mă reținu. Asemănarea sa cu Pașadia era așa desăvîrșită că s-ar fi zis că era chiar acesta, mai tînăr numai, costumat în urîtul port boieresc de acum o sută de ani. - E străbunicul meu, zise Pașadia. Fiind din familie singurul pentru care am simpatie nu i-am ars
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
fel cu a mea pentru ca el, în floarea vîrstei, să fi lăsat, cu știrea lui, să fie otrăvit. Portretul acesta e unul dintre puținele lucruri ce-mi aparțin, restul e tot cu chirie." Personajul căruia Povestitorul îi descoperă cu uimire desăvîrșita asemănare cu un străbunic a cărui istorie o află de îndată e inconfundabil: Pașadia Măgureanu. Portretul străbunicului a reținut de mai multe ori privirea criticii, o singură dată pe cea a Povestitorului. " Fu un Bergami", spune Pașadia privindu-și străbunicul
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
e Pașadia, cu amănuntul, aparent neglijabil, al portului diferit și al vîrstei mai tinere. în această ultimă secvență, Povestitorul surprins de asemănare încearcă să spună totul despre chipul marelui armaș printr-o singură frază: "Asemănarea sa cu Pașadia era așa desăvîrșită că s-ar fi zis că era chiar acesta...". E invitat cititorul în acest fel, cu doar cîteva momente înainte de a afla numele străbunicului, să-l vadă: "De o sobră eleganță, plin de demnitate în port și vorbire, el rămăsese
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
conduse în așa fel încît fiecare dintre parteneri este pus în situația de a balansa permanent între memorie și actualitate, între anii formației și cei ai maturității, între faptul tranzitoriu, istoricizat, și obsesia creației înalte, dacă s-ar putea chiar desăvîrșite. De multe ori, căldura evocărilor și rememorarea unor fapte mărunte, a unor întîmplări în care au fost implicate deopotrivă mari personalități ale artei românești ca Tonitza, Pallady, Eustațiu Stoenescu, Ressu, Dărăscu, Steriadi, Catul Bogdan, Ciucurencu etc., și mărunți politruci ai
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
ridică discursul la cota înaltă a unor adevărate cursuri academice. Puterea de admirație și limpezimea judecăților, rigoarea travaliului și trăirea utopică, modestia reală și profundă, alături de inflamarea ingenuă a unui ego încă nemîntuit de vanități, toate conviețuiesc într-un firesc desăvîrșit și fără cel mai palid semnal că s-ar putea crea o stare conflictuală. Cum provocarea lansată de Sârbulescu privește constant problema uceniciei, a devenirii, a formației - școlare, dar, mai ales, lăuntrice -, este foarte interesant de urmărit cum sunt percepute
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
când Dulapul a participat la visele noastre, n-am putut adormi multă vreme. Mâna lui R. tot rătăcea fără somn peste abdomenul meu. Apoi am avut un vis. De atunci am început să avem vise comune. Am visat o liniște desăvârșită și totul era în ea asemeni ornamentelor din vitrinele magazinelor, și în liniștea asta eram fericiți, deoarece eram peste tot absenți. Dimineața n-a fost nevoie să ne povestim visul, a fost de ajuns un singur cuvânt. De atunci nu
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
să ne citim epopeic propria existență și să delegăm trecutului mitic prerogativele de reprezentare a prezentului, ne-am trezit dintr-o dată, în plină libertate, mai aproape ca oricînd de acel scenariu de tip magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
cea dornică de cunoaștere, sora ursuzei și robotitoarei Marta. Manualul războinicului luminii se deschide cu un motto din aceeași Evanghelie, care definește explicit raportul maestru-discipol și măsura valorii fiecăruia: Nu este ucenic mai presus decât învățătorul său; dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul său." (Luca, 6, 40) Dincolo de reperele creștine declarate ale textelor lui Coelho, se poate vorbi și de un sincretism spiritual, greu de evitat în spațiul brazilian, zonă a interferențelor de tot felul, în care Sfânta Fecioară
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
social, fundamentală rămîne presiunea tacită a memoriei antichității și nevoia irepresibilă a ieșirii din captivitatea colectivistă și din hipercodificarea cultural-eclezială a perioadei anterioare. Redeșteptarea tipului eroic, fascinația mistică, dincolo de recuzita raționalistă, în fața valorii de univers a ființei individuale și încrederea desăvîrșită în vocația demiurgică a omului concret au determinat, simultan, o imensă ruptură, o rediscutare a continuității și o deschidere fără precedent către orizonturile, pînă atunci estompate, ale unei altfel de libertăți. Imaginea acestei aventuri a conștiinței europene, privită în special
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
-mi amintesc de legenda piciorului drept al statuii retezat în jumătatea de mileniu scursă de cine știe ce adorator al Eseurilor, picior pus la loc ulterior și care nu mai e, sigur, ce-a fost. Stilul acestui cărturar-curtean este de o simplitate desăvârșită a francezei pe care Francisc întâi, să nu uităm, avea să o introducă primul în universitățile fosilizate de latina scolastică, - limbă pe care Montaigne avea să o învețe mai târziu, după germană și latină, cum se deprinde o limbă străină
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
compania au făcut naveta între diferitele teatre din Capitală și din provincie de unde provin laureații? De la groteștile Premii de Stat din anii '50 nu s-a mai întîmplat ca recompense de o asemenea importanță să fie decise în cel mai desăvîrșit anonimat. Pînă și pe vremea lui Ceaușescu, premiile USR, UAP și restul erau rezultatul deliberării unor jurii alese prin vot secret. Chiar dacă PCR exercita mai totdeauna presiuni sau interzicea uneori decernarea. De altfel, motivul pe care dl Marcel Iureș, laureat
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
companiei de asigurări, cu o etapă nouă a propriului său proiect artistic și nu încearcă în nici un fel să se adapteze unui public, în mare parte necunoscut, pornind de la supoziții și aproximări teoretice. Ea se comportă aici cu un firesc desăvîrșit, aducînd în prim plan, după experiența panoramică de la Sala Dalles, preocuparea constantă pentru o anumită dimensiune arheologică, recuperatoare, a expresiei și a gîndirii artistice. Dar dacă, pînă acum, această preocupare pentru reactivarea unor mesaje arhaice privea un timp generic și
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
de patetism ghiduș; cînd a fost gata scăpărătorul scenariu - scris de Jeunet în colaborare cu Guillaume Laurant (romancier și dramaturg) - Emily Watson n-a mai fost liberă; și așa, a apărut Audrey Tautou, care e o Amélie de un farmec desăvîrșit. Ce face Amélie? De pildă, înșfacă de mînă un cerșetor orb și vizibil blazat, îl trece strada, îl conduce în viteză prin mulțime, pe drum îi turuie energic și superconcentrat, despre prețuri, despre stradă, despre aerul timpului - ca să-l depună
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
aproape cu putință ca Dumnezeu să moară. Cu o ultimă încordare își strigă înapoi mâna dreaptă și ea veni, palidă și tremurătoare, și se întinse la locul ei ca un animal bolnav..." Infirmii, orbii, cei suferinzi în exterior sunt ființe desăvârșite lăuntric, capabile să recepteze prezența Domnului; în jurul lor se rotește universul: "Ce bucurie să-i povestești ceva unui infirm... imobilitatea... îl face să fie el însuși un lucru mai desăvârșit... care ascultă cu tăcerea sa ...cu vorbele rare, încete și
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
animal bolnav..." Infirmii, orbii, cei suferinzi în exterior sunt ființe desăvârșite lăuntric, capabile să recepteze prezența Domnului; în jurul lor se rotește universul: "Ce bucurie să-i povestești ceva unui infirm... imobilitatea... îl face să fie el însuși un lucru mai desăvârșit... care ascultă cu tăcerea sa ...cu vorbele rare, încete și cu simțămintele pline de venerație... un punct liniștit în mijlocul acestei grabe". Ostap, bătrânul cobzar orb din Cântecul despre dreptate (într-o Rusie în care icoanele vechi sunt singurul sprijin, singurul
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
președinți, Nicolae Herlea, Silvia Voinea, Constantin Gabor, Florin Diaconescu, Ada Brumaru, Ovidiu Bălan) a constituit prin exigență o barieră în fața nepriceperii, iar prin experiența proprie, o înțelegere nuanțată a momentului, a dilemelor, dar și a valențelor întrezărite dar încă nu desăvârșite ale fiecărui candidat. Ascultând la Gala laureaților pe cei aleși, opt, m-am bucurat îndeosebi de muzicalitatea, grația vocalizării, imaginația coloristică și comunicativitatea Teodorei Gheorghiu (premiul II) cu un firicel de voce de coloratură pură. Premiul I l-a dobândit
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
creștine eterne nu pot fi reînviate decât prin poezie, în sensul ei mai larg. Fiindcă poezie nu înseamnă doar arta de a scrie versuri. Poezie înseamnă suflet, înseamnă dragoste, inocență, frumusețe. Poezia este însăși viața în expresia ei cea mai desăvârșită. Poezie este întâi de toate și mai presus de toate cuvântul lui Hristos. Salonic, decembrie 2001 Tasos Athanasiadis Unul dintre decanii de vârstă ai prozei grecești (s-a născut în 1913 într-o localitate din apropierea anticului Sardes, în Asia Mică
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este parte din evoluția materiei, în timp ce prin natura sensibilității lui, prin vocația sa de arhitect și de constructor, dar și printr-un fel de mistică neprotocolară și de
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]