283 matches
-
în rîndul scris. "â" avea o oarecare aromă de literă sacră (nu exagerez). Așa, folosit unde vrei și unde nu vrei, nu mai arată nimic și nu mai spune nimic, cu excepția faptului că avem - degeaba - două semne pentru același sunet. Desacralizarea unui simbol grafic prin exces de utilizare (fiindcă pe undeva cam așa stau lucrurile) face bună pereche ridiculizării culorilor naționale prin folosirea lor în exces, i.e. pe băncile din parcuri sau pe coșurile de gunoi tricolore. Gafa academică nu ar
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
nu ne interesează raportul cu credința al omului, ci al poetului Arghezi, și datele lui pot fi excerptate din creația sa. Imaginea lui Dumnezeu pe care o putem obține din paginile argheziene, cu toate că fluctuantă, purtată prin derutante meandre, înclină spre desacralizare, spre o umanizare ironică, iremediabil depreciativă. Ștefan Melancu citează începutul tabletei 84, din Tablete din Țara de Kuty, conturînd un Dumnezeu de-a dreptul luat peste picior: Am discutat într-o zi - afirmă savantul, intermediat de Pitak, naratorul-martor al evenimentelor
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
deosebire însă de acești predictori, poetul nostru nu aspiră să devină un devinator (ceea ce ar reprezenta o participare la lumea sacrului), mulțumindu-se cu postura ironică a construirii și deconstruirii de mituri false (formale), într-o frenezie impenitentă a artificiului. Desacralizarea operată de eiron e un refuz atît al cunoașterii cît și al recunoașterii limitei acesteia care este misterul. În loc de organ al luminii, ochiul poetului e unul al beznei, acoperind priveliștile cu mîl, o sursă de dejecții care impurifică atît obiectul
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
nu este stabil nici chiar comedia... Asta e domnilor Dante și Honoré - lumea se antiumanizează se antidivinizează ireversibil iar eu cu părere de rău nu am cum să nu-mi plătesc taxele care contribuie direct și ele la dezumanizarea la desacralizarea lumii; taxe plătite din modeste câștiguri (atât de modeste încât ar putea fi numite pierderi) ce-mi vin în urma cărților sau pur și simplu a simplelor texte pe care le scriu despre frumusețea ce va salva lumea despre inevitabila victorie
Taxe și tare by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4136_a_5461]
-
omul/ înnebunește ori țipă, chiar și/ dacă este singur în întregul cosmos.// Am să țip și eu imediat." Bucurie inefabilă și datorie sacră, poeziile lui Adam Puslojio sunt tot atâtea arene agonistice unde se confruntă binele cu răul, mitologia cu desacralizarea, tradiția cu avangarda, fiorul existențial și scrutarea de sine cu ludicul expresionist și gratuitatea artelor, metafora suprarealistă cu dialogul cu Absolutul: "Schimbarea în neant/ începe lejer și aproape/ invizibil. Evantaiul larg/ al mișcărilor este/ toată averea mea, piramida,// țipătul, Câmpia
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
ducînd, așa cum arăta I. Negoițescu, la "o mistică neagră", la "o împărtășire cu neantul", adică la bizara expresie a unui "ateu religios". Trecut prin școala expresionismului german, Blaga e un fervent al valorilor vitale, zugrăvind figura Anticristului și deplorînd iremediabila desacralizare a lumii, "tristețea metafizică", vădindu-se mai apropiat de gnostici decît de părinții Bisericii, cu același alibi demonic. Iar la V. Voiculescu predomină, pe fundalul unor similitudini argheziene, temperamentul teluric, pătimașa senzualitate care-l împing spre indecizii și anxietăți, dar
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
îndreptat orice credincios al Bisericii, ce se dorește a fi membru viu al acestui trup tainic - Biserica - al cărui cap este Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos - Dumnezeu, într-o vreme în care Biserica este confruntată cu un duh al desacralizării și cu un proces al secularizării care-și îndreraptă atenția către creație, așezându-l pe om în locul creatorului. Toate aceste adevăruri și realități ajung la noi ca rezultat al unei transmiteri istorice, dar istoria în înțelesul vieții euharistice, condiționată fiind
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
Din păcate, cu cât anii trec, cu atât această lume vestică plină de splendori ale trecutului se deschide imprudent imigranților. Comportamentul acestora îi repugnă. Conservatorul are accese de reacționarism curat: degradarea, descompunerea, maladiile sociale sunt puse exclusiv pe seama secularizării, a desacralizării și a fluxurilor de derbedei străini și indigeni care profanează spațiul și valorile europene. Frapant, America, țara în care se simțea acasă, a devenit apăsătoare, prin schimbările demografice și "descompunerile" ei. Întâlnirile cu celelalte figuri din selectul club de cercetători
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
într-o lume marcată de criză, de derută, o lume în care sofiștii zdruncină credința în zei („Omul e măsura tuturor lucrurilor”, va spune Protagoraă. De aceea accentul se deplasează din planul divin în cel uman. Euripide laicizează mitul prin desacralizare. Nietzsche observă că autorul a diminuat măreția miturilor și, prin aceasta, a schimbat esența tragediei. Poeții nu se mulțumesc, așadar să povestească miturile așa cum le-au fost date; ei le abordează în manieră proprie și lasă să se vadă în
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Demersul nostru asupra c?utarilor eminesciene În sfera naturii este datorat Încercării de a ?? și unui r?spuns sub forma unui principiu care s? justifice imaginarul artistic din opera poetului. În cazul de fă?? credem că natura eminesciana reprezint? desacralizarea unui mit, al Paradisului pierdut. Tema literar? a acestui mit era omniprezent? În perioada romantic?, fie că reverie spre spa?îi exotice, fie spre teritorii ale trecutului ori viitorului, fie, pur și simplu, pe c???rile anotimpurilor prezente la Ipote
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
acest cuvânt este determinat atât de o "lene de a semnifica", alegând cuvântul iubire ca un fel de etichetă generală, cât și de o proastă relație cu limbajul, lipsindu-ne deseori cuvintele potrivite. Abuzul de acest termen este datorat și "desacralizării" lui (ca de altfel și atenuării rolului sacrului în general: nu poți să spui că-L iubești pe Dumnezeu fără să fii mult mai atent la sensul acestui cuvânt), a uitării sensului tare al acestuia. Prețul pe care trebuie să
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pe prietena ei i-a violat sora și mama, iar pe tatăl ei l-a băgat În spital. Fata despre care vorbesc este aceeași care m-a adus În night...”. Ambele cazuri de agresiune sexuală prezentate anterior au condus la desacralizarea imaginii pe care fetele o aveau la adresa propriilor trupuri. După maniera brutală, animalică În care au fost obligate să Își Înceapă viața sexuală, nimic nu le mai poate șoca. Prin comparație, modul lor actual de a-și câștiga existența - dansul
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
azi? Mirosul acesta călduț, grețos și înspăimântător de sex, moarte și râs, ca sângele curgând în șanțul din spatele bordelului, umple atmosfera acestei țări, în vreme ce partidul de guvernământ ne arată în sus, după steaua roșie, stele galbene și albe pe albastru. Desacralizarea morții, sexul animal, râsul brutal constituie amestecul care premerge unui regim de tip dictatorial, și nu ajungerii democrației pe cele mai înalte culmi. Perfect dozat și injectat la meserie în ceafa poporului, acest amestec se găsește în România mare. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cuprinde aforisme. De fapt, nu numai aforisme, ci - după cum explică autorul prin intermediul titlului - Aforisme și alte sincope sau hieroglifa de la Marea Poartă. Cititorul fără noroc întâlnește mai mult sincope. Una dintre ele arată astfel: „Limbajul HIV - Într-o eră a desacralizării supraviețuirea este asigurată de compromisul cu Himera cea mai bine supusă Ignoranței și Violenței.“ Aforismele propriu-zise, mai clare, cuprind insulte la adresa unor oameni nevinovați: „Cui ajunge să moară de bătrânețe ar trebui să-i suspectăm copilăria de o mare ticăloșie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pentru teologi și nu numai. Am pus între paranteze cu bună știință evoluția figurii Magdalenei prin pictură în imaginarul occidental: de la „păcătoasa pocăită” la sex symbol-ul modern și suprarealist. Erotizarea personajului se datorează în primul rând evoluției subiectului în pictură, desacralizării treptate a artei și autonomizării unor motive biblice. Interesantă mi se pare asumarea personajului de către literatură și metamorfozele sale. Mă voi opri doar asupra câtorva mostre 23. Într-o piesă de teatru, Jesus der Christ, terminată în 1855, dar reprezentată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
A crede în Isus nu înseamnă a crede în fiecare conjuncție sau prepoziție a Noului Testament, dat fiind că, așa cum am văzut, acestea pot fi altele de la manuscris la manuscris. A nu se înțelege că aș milita pentru banalizarea ori desacralizarea textului Noului Testament. Nici vorbă! Însă oricine este familiarizat cu textele „sacre” ale școlilor filozofico-religioase din Antichitatea târzie știe că, pentru un neopitagorician, de pildă, „cărțile sfinte” erau De vita pythagorica sau Viața lui Apollonios din Tyana, pentru un neoplatonician
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de experimentare a valorilor, în care, prin socializare, copiii dobândesc normele și regulile de coexistență, în care tradiția, religia și cultura specifică grupului sunt transmise de la o generație la alta. Deși familia a cunoscut în ultimul timp un proces de desacralizare și dezinstituționalizare, pentru mulți tineri, constituirea unei familii devine o problemă predominant personală (I. Mihăilescu, 1999, p. 111). Totuși, apelul la familie ca principală resursă în sprijinul membrilor ei rămâne o constantă a societății contemporane. De pildă, în România, ajutorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Ca în Soacra cu trei nurori a lui Ion Creangă, mutatis mutandis femeile sunt cele care administrează pedeapsa, cadavrul devine un substitut al celui care viu a întruchipat pe deplin puterea, iar ritualul funerar este însoțit de tot atâtea oportune desacralizări. Fiecare din aceste femei are propria ei datorie de plătit în numele ei sau al familiei ei. Benigna îl sodomizează cu un pisălog, Doña Josefa îi taie pe furiș limba și i-o aruncă pisicii care-o înfulecă lacom, Metodio se
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
îi taie pe furiș limba și i-o aruncă pisicii care-o înfulecă lacom, Metodio se urcă pe sicriu și i se cacă pe față, iar sub pretextul că îl curăță, Isabel îi morfolește chipul cu un mop. Seria de desacralizări continuă pe un alt palier cu văduva care ducându-se în oraș pentru a comanda sicriul pentru soțul ei, trece pe la coafor, vede un film la cinema, știind prea bine că soțul îi interzicea acest lucru și în cele din
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
care nu își are corespondentul nu numai în traducerile românești oficializate, dar în nici o altă versiune a Bibliei, fie ea ortodoxă, catolică sau protestantă..." (Influența manierismului greco-latin..., loc. cit., p. 31). Stilizarea citatului biblic, arăta lingvistul ieșean, echivala cu o desacralizare a textului. Firește - aș adăuga -, Cantemir nu era conștient de aceasta, dimpotrivă, el credea, probabil, că înfrumusețarea mărea puterea de convingere a textului. Dragoș Moldovanu acordă, se înțelege, întreaga atenție temei anunțate în chiar titlul cărții din 2002: în ce măsură aparține
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
asfințitului...". Binecuvîntată limbă: "Și ne topeam..." ar fi fost descrierea a tot ceea ce se întîmplase înaintea vecerniei de apoi. Mateiu descrie aceste întîmplări ca și cum ar fi o inițiere în decrepitudine și îl înfățișează pe viitorul deputat Pirgu ca hierofant al desacralizării radicale, dar și hierofantul paradoxal care, cu spatele la transcendență, va fi și cea din urmă călăuză spre transcendent. Destinul Crailor nu are de-a face cu Orientul istoric din Balcani. Este figurată în treimea lor coruptă decăderea însăși ("planetară", zice Marin
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
să vă lumineze gândul...”; „Lăsați spiritul Crăciunului să va umple inimile și casele”; „Sărbători Fericite pline de spiritul Crăciunului” etc. Unul dintre canalele principale de repetare și devalorizare a sintagmei a fost cel al publicității: într-un an în care desacralizarea a atins niveluri surprinzătoare, prin transformarea colindelor în iritante mesaje publicitare (Romrom, Telecom!), și spiritul Crăciunului și-a oferit calitățile concrete și serviciile foarte accesibile: „Gusta spiritul Crăciunului cu specialitățile de ciocolată de la Nestle!” (nestle.ro); „Adu spiritul Crăciunului în
Spiritul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5003_a_6328]
-
sau campanii internaționale în Chile, Spania și în alte țări. Originalitatea operei laureatului Cervantes de anul acesta o constituie antipoemele, ilustrare a propriului proiect artistic novator, împotriva retorismului, ermetismului, sentimentalismului și a artificiilor sterile în poezie. Esențiale sunt demitizarea și desacralizarea Poetului și Poeziei cu majuscule, abandonarea statutului de privilegiat al creatorului, simplificarea și transparenț a textului poetic. Prioritatea comunică rii cu cititorul-om-de-rând este ideea centrală a esteticii lui Nicanor Parra, care refuză solemnitatea și exaltarea, limbajul alegorizant și tonul grandilocvent
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
o simplă operație psiho-spirituală de extirpare a centrilor nervoși ai afectivității, sub controlul unui diabolic „Perfect Prezidiu Permanent al Popoarelor Păcii”. În mai toate poemele create în anii ’50 (în plin proletcultism), V. Voiculescu conturează un univers crepuscular, marcat de desacralizare și de profanarea valorilor perene, prin ruperea brutală a legăturilor cu tradiția și morala creștină. În Atomul agonia prezentului este sugerată printr-o avalanșă de imagini negative: „trist apus de lume”, „agonicele zvârcoliri”, „astre năprasnice”, „satanică beție”, „meschină Judecată d-
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
tot ce mai rămăsese sfînt și tăinuit în adîncurile sufletului scormonit de îngerii întunericului, căzuți nu din trufie, ci din nevolnicie omenească etc... etc... etc...". Nota bene. Se urmărea nu doar punițiunea, ci și alterarea fibrei morale, distrugerea conștiinței prin desacralizarea, prin pervertirea oricărei valori acceptate anterior de aceasta. O asemenea deturnare bestială a conștiinței, o asemenea nemaipomenită demolare a identității, la care n-au acces nici măcar autorii Holocaustului, alcătuiește o tristă specialitate a totalitarismului roșu. Fiu de preot, dl Mihai
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]