27 matches
-
zi voi fi liberși voi plecadar tu să nu plângi iubito,căci după mine va urma, Începutul...... XII. MOMENT DE SEARĂ, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015. Moment de seară undeva,în adâncuri brațe descarnate frământa vechi dureri sunt brațele demonului ? sunt brațele îngerului ? nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământa lung așa că pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau
MARIUS HORVATH by http://confluente.ro/articole/marius_horvath/canal [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
căci durerile se frământa lung așa că pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri. undeva,în adâncuri, îngerii stau nemișcați și tăcuți așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descarnate frământa vechi dureri pașii tăi mici și albi duc departe unde totul se îmbracă în întuneric sau se inneacă în cea mai albă mare... Citește mai mult Moment de searăundeva,în adâncuribrațe descarnate frământa vechi durerisunt brațele demonului ?sunt brațele
MARIUS HORVATH by http://confluente.ro/articole/marius_horvath/canal [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descarnate frământa vechi dureri pașii tăi mici și albi duc departe unde totul se îmbracă în întuneric sau se inneacă în cea mai albă mare... Citește mai mult Moment de searăundeva,în adâncuribrațe descarnate frământa vechi durerisunt brațele demonului ?sunt brațele îngerului ?nu știu.poate sunt brațe de Sisifcăci durerile se frământa lungașa că pâinea.undeva,în adâncuripașii tăi mici și albisunt scriși pe lespezile unui timpcând nu erau dureri.undeva,în adâncuri, îngerii
MARIUS HORVATH by http://confluente.ro/articole/marius_horvath/canal [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
știu.poate sunt brațe de Sisifcăci durerile se frământa lungașa că pâinea.undeva,în adâncuripașii tăi mici și albisunt scriși pe lespezile unui timpcând nu erau dureri.undeva,în adâncuri, îngerii staunemișcați și tăcuțiașa,ca statuile într-o expoziție.brațele descarnate frământa vechi dureripașii tăi mici și albi duc departeunde totul se îmbracă în întunericsau se inneacă în cea mai albă mare...... XIII. DESTIN, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015. Destin Mai am un vers
MARIUS HORVATH by http://confluente.ro/articole/marius_horvath/canal [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
XXVI. STATUIE ÎN AMURG, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014. Statuie în amurg Și iată-mă la capătul zilei încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer pustiu și cu lacrimi de piatră povestesc un timp de jale Statuile se clatină. Statuile cad. Se fac iarăși lut. Alte statui solitare se ridică de aici sau de nicăieri nimeni nu le mai vede nimeni nu
MARIUS HORVATH by http://confluente.ro/articole/marius_horvath/canal [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
cu strigat de piatră, strig azi despre lutul pătimirii noastre cum a mistuit atâtea vremi și atâția Prometei... Citește mai mult Statuie în amurgSi iată-mă la capătul zileiincremenit în lutul meupăzind ritualuri profanela picioarele mele, alte statui solitarecu brațe descarnate implora un cer pustiuși cu lacrimi de piatrăpovestesc un timp de jaleStatuile se clatină. Statuile cad.Se fac iarăși lut.Alte statui solitare se ridicăde aici sau de nicăierinimeni nu le mai vedenimeni nu le mai vreanu-i nimeni să le
MARIUS HORVATH by http://confluente.ro/articole/marius_horvath/canal [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
-n zbor... Păsări veșnic călătoare, Siluete-n asfințit Ce continuă să zboare Neștiind că au murit... Nu am lacrimi câte gânduri De doliu mă-nvăluie Precum lemnul mort din scânduri Ce-n mormânt se năruie... Lemn de cetină cerească Doborât și descarnat Ce continuă să crească Neștiind c-a fost tăiat... Nu am lacrimi câte riduri M-ar săpa și m-ar seca Precum iedera pe ziduri Dacă toamna ai pleca... Iederă crescând pe cruce Ca un șarpe-naripat, Ce continuă să urce
NU AM LACRIMI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nu_am_lacrimi_romeo_tarhon_1349333816.html [Corola-blog/BlogPost/346369_a_347698]
-
-n zbor... Păsări veșnic călătoare, Siluete-n asfințit Ce continuă să zboare Neștiind că au murit... Nu am lacrimi câte gânduri De doliu mă-nvăluie Precum lemnul mort din scânduri Ce-n mormânt se năruie... Lemn de cetină cerească Doborât și descarnat Ce continuă să crească Neștiind c-a fost tăiat... Nu am lacrimi câte riduri M-ar săpa și m-ar seca Precum iedera pe ziduri Dacă toamna ai pleca... Iederă crescând pe cruce Ca un șarpe-naripat, Ce continuă să urce
NU AM LACRIMI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 by http://confluente.ro/Nu_am_lacrimi_romeo_tarhon_1370807759.html [Corola-blog/BlogPost/346275_a_347604]
-
AMURG Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Statuie în amurg Și iată-mă la capătul zilei încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer pustiu și cu lacrimi de piatră povestesc un timp de jale Statuile se clatină. Statuile cad. Se fac iarăși lut. Alte statui solitare se ridică de aici sau de nicăieri nimeni nu le mai vede nimeni nu
STATUIE IN AMURG de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marius_horvath_1415821851.html [Corola-blog/BlogPost/381990_a_383319]
-
Bată-te pe prunci să-i bată Cât de triști, cât de frumoși! Țară bună dar câinită Până-n măduvă de plozi, Cum de te-ai lăsat ciuntită De nebuni și de nerozi? Țară vitregă și dragă, Trupul ți l-au descarnat, Țară ruptă și beteagă, Brațul drept ți-au amputat... Țară-n țară fără țară Te târăști și tu abia, Rănile nu îți cruțară, Ți-au smuls Basarabia... Referință Bibliografică: Țară-n țară / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ŢARĂ-N ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 by http://confluente.ro/Tara_n_tara_romeo_tarhon_1368511305.html [Corola-blog/BlogPost/354880_a_356209]
-
își câștigase (mai ales in America) proastă reputație de a fi o trupă satanista. De ce? Pentru că albumul lor se numea „The Number of the Beast” și coperta acestuia îl arbora pe deja celebrul Eddie, mascota trupei. Eddie e un cap descarnat, o mumie, un zombie, o arătare (e și cea mai celebră mascota din muzică rock). Verdictul de satanism a fost pus că și la tata, fără putință de apel și fără nici cea mai mica intenție de aprofundare a fenomenului
A fi sau a nu fi satanist by https://republica.ro/a-fi-sau-a-nu-fi-satanist [Corola-blog/BlogPost/338196_a_339525]
-
sau placate) sau pot fi acoperite cu pulberi sau foite metalice (piei metalizate). C. PIEI PERGAMENT Pieile pergament nu sunt tăbăcite, dar sunt supuse numai anumitor tratamente în vederea conservării lor. Sunt obținute din pieile brute, care sunt succesiv înmuiate, depilate, descarnate, spălate, întinse pe cadru etc., apoi acoperite cu o pastă pe bază de alb de Spania și de carbonat de sodiu sau de văr stins; sunt apoi răzuite și șlefuite cu piatră ponce. În plus pot fi apretate cu ajutorul unui
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166427_a_167756]
-
și în alte scopuri secundare (uniformizarea vopselei, albire etc.). ÎI. Baițuri artificiale pentru tăbăcire. Acestea sunt preparate foarte diverse, de natură complexă, utilizate la eliminarea substanțelor proteice interfibrilare și în general a oxidului de calciu, conținut încă în derma pieilor descarnate. Aceste preparate au ca efect înmuierea pieilor și asigurarea în consecință a proprietăților necesare pentru tăbăcire. Sunt de obicei pe bază de enzime selecționate, de pancreatina etc., amestecate uneori cu produse de eliminare a oxidului de calciu și cu suporturi
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166806_a_168135]
-
Îndepărtează iremediabil, Încât autorul se Întreabă inspirat - și totdeauna pe linia intelectualului Însetat de adevăr - „care din cele două condiții ontice rămâne de preferat?” Răspunsul relevă condiția lui Eminescu Însuși, acesta părând a prefera „ruinele fierbinți ale arderii umane, pustiului descarnat al supratemporalității astrale”. Alte poezii: Stele-n cer, Odă (În metru antic), Povestea magului călător În stele sunt legate ( Într-un fel sau altul) de Luceafărul prin oglinda geniului privind dedublarea „În eu uman și extramundan soldată cu Întâmplări dramatice
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
aceștia ca să învieze! Și am proorocit cum mi se poruncise. Și a intrat duhul între ei și au înviat și au stătut în picioare. Și era ca o oaste mare, foarte mare la număr”. Noi ne miram de aceste căpățâni descarnate, în care ochii adânciți în găvane vinete mai clipeau ca o aripă de fluture muribund, că duhul suflase iarăși peste oasele noastre, ca în proorocia lui Iezechiel. CAPITOLUL V 23 August 1944 ziua tragediei românești „De vor intra trupele rusești
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a opțiunii cititorului pentru una dintre cele două condiții ontice. Examinând lirica, în genere, eminesciană și, evident, poemul Luceafărul, George Popa se vede îndreptățit să afirme că Eminescu "dă mărturie faptului că preferă ruinele fierbinți ale arderii umane efemere pustiului descarnat al supratemporalității stelare". Norocul despre care se vorbește în finalul poemului este acela al puterii umane de a-și trăi clipa fugară ce i s-a dat, cu mare "încărcătură de intensitate", acest "noroc" fiind, de altfel, "trăsătura esențială a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
haraci padișahului, plocoane Marelui Vizir, peșcheșuri pașalelor, bacșișuri dregătorilor, ciubuc slugilor și odoare cadânelor favorite. Și de-ar fi numai aiasta... 12 Pumnal sau otravă în țintirim Dacă... dacă se scoală din coșciug vreun strigoi și-mi rânjește cu hârca descarnată, de-mi îngheață sângele-n vine și damblagesc pe viață? Șuncile pe boier Cupcici dârdâie mărunt-mărunt, se crucește de apărătură și se trage acana, nu care cumva Doamne ferește! să calce pe vreun mormânt și să stârnească vreun mort mai țâfnos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
obicei italienesc) de la moartea sa, ne descrie ultima vizită făcută marelui și frățescului prieten, don Calabria, într-una din ultimele zile ale vieții sale. «Colocviul nostru a fost scurt pentru că bolnavul era epuizat, în ochi era ca stins, în trup descarnat. Ne-am amintit lucruri de altădată. Pe linia melancolică a vremii a venit la noi mama, când, cu simplitate, l-a numărat printre copiii ei, pe „fiul hoinarei“, adoptat de-al ei Giovanni, și apoi al doilea... al treilea... Ne-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu siguranță concluziv, al semnatarului. Și doar cel care a pătruns într’adevăr această secțiune va înțelege că CVZ se distanțează de orice “pomenire” care ar frâna drumul, de loc ușor, pe care Ea îl parcurge acum. Dar, ca “spirit descarnat”, Ea ar putea primi cu bucurie un sacrificiu. Musai prin foc. CVZ vă lasă acum, pentru a-și îndeplini această însărcinare, în același timp servitute a existenței lui în cadrul devenirii/evoluției Lumii.
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
care și-o îngăduie e de a face simpatică virtutea". Dar "creația în sensul înalt al cuvîntului nu găsim". Observația călinesciana în legătură cu teza morală o regăsim și în scrierile volumului pe care il comentez. Asta deși, aici, supraviețuiește, evident, chiar descarnata de fapte iar tematica este curat ecleziastica. Amplă povestire Pustnicul Pafnutie și ucenicul sau Ilarion ne plasează în plină atmosferă ecleziastic monahala. Pe Pafnutie îl chemase în tinerețe Dumitru, se încurcase cu o fată, gresînd prin preacurvie. Destinul a voit
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
transformă într-un partid și de a Candida la alegerile viitoare - primele alegeri libere după mai bine de-o jumătate de veac. Opoziția își găsise în sfârșit un lider, un bărbat extrem de sobru, trecut de șaptezeci de ani, cu fața descarnata și cu figură de sfânt. I se spusese, încă din prima clipă, Seniorul. Fusese secretarul particular al lui Maniu și își petrecuse toată tinerețea prin temnițe, sub regim de exterminare, din care cauza pierduse peste jumătate din greutatea să corporală
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
cîntă" (Și citadela mă cîntă). Sugerat de fluiditatea izvorului și de incertitudinea vegetalului, divinul se identifică cu poetul prin omogenitatea intemporalitătii fantaste, prin mirabila contemporaneitate a toate celor ce au ființat, ființează și vor ființă: "Mă voi înfrînge, de toate descarnat./ Strălucește umbră ramurilor pe trunchiul copacului/ Și eu privesc alarmă de pe coaja/ Mea arătînd prin falie/ Roșeața fragedă că de obraji virgini./ Copacul mă va da și mai îngenuncheat/ Izvorului din care ma cuvintez/ Arc și piatră pentru a nu
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
prin falie/ Roșeața fragedă că de obraji virgini./ Copacul mă va da și mai îngenuncheat/ Izvorului din care ma cuvintez/ Arc și piatră pentru a nu lovi./ Șunt divinul ce în ramură șunt,/ Ziua dinții mereu a judecății" (De toate descarnat). "Unghie înfipta în hazard" (dar nu e oare așa orice creație autentică?), "scriind pe nisipul cristic", aflat "la frontiera unde nu mai șunt/ Ori m-am făcut și eu hotar", frontieră, desigur, între real și ireal, între profan și sacru
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
în cerul de stele să pășești peste trupuri de ani și de dor rătăcind în edenuri, dormind în himere. Căci trupul lor de păcat încărnat într-o iarnă flămândă abandonată de muze cu destine de iad și trecătoare în ziua descarnată de nume. N-am cui să-i spun această tristețe decât unul frumos muritor ce în tăcerea din vise mai simte o viață născută din nouri de cer, pe-o furtună de sori. N-am cui să-i cer osteneală
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ești condamnată să rămîi Într-o facere continuă și nedesăvîrșită. Din buzunarul lui Leopold Bloom se Înalță o mamă emanciată În cenușiu lepros Înveșmîntată cu o jerbă de flori portocalii ofilite și un voal sfîșiat de mireasă. Ține În mîna descarnată manualul Ursulinelor cu rugăciunea pentru sufletele În suferință. Pocăiește-te. Și-n seara aceea de primăvară cînd aerul are irizări violete și parfumul nerușinat al iasomiei Îți cotropește sîngele și copil fiind descoperi În organele tale o prezență suspectă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]