1,063 matches
-
cei doi la poarta noastră, eu m-am repezit la ușă, am deschis repede și „păsărica” mi-a zburat din gură: „Tata-i la fasui!” În timp ce am spus aceste cuvinte am întors fața și m-am uitat peste umăr, pe deschizătura ușii, în cameră, unde-mi erau părinții. Voiam neapărat să văd ce zic de felul cum mi-am interpretat rolul. L-am observat pe tăticu făcându-mi disperat cu mâna să mă uit la poartă. Perceptorii erau negustori de oameni
ARTIST RATAT de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_stanciulescu_barda_artist_alexandru_stanciulescu_barda_1340109182.html [Corola-blog/BlogPost/359717_a_361046]
-
animalule! Hai, ieși și tu! Și-i dădu brânci și Florinei, căreia-i plângea copilul în brațe. Ajunsă afară, a-nceput să țipe: săriți, oameni buni, săriți, că mă omoară curva! Vreo două uși de apartament se deschiseră, iar prin deschizătură apărură câteva capete și nasuri, dar când văzură cine face scandal, ușile s-au închis repede, trântindu-se cu putere. Maria a-ncuiat ușa, oftând ușurată. Apoi a râs satisfăcută: - Vedeți, mă, cât de frumoasă este viața când ai evenimente palpitante
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1486680371.html [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
Petrașcu. Poetul le pare ca un Icar prăbușit din înălțimi. „...l-am găsit într-o cameră din fundul curții unui hotel. Am ridicat cele trei trepte ale scării deasupra unui podișor și văzând perdelele lăsate, am privit prin o mică deschizătură dintre ele. Eminescu dormea pe o canapea îngustă de mușama neagră, cu bustul gol. Era cald. Bustul alb și frumos, cu umerii largi, cu mușchii bine dezvoltați, părea al unui atlet.” Urmează apoi o secvență dostoievskiană: „...I-am propus o
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ȘI STATUIA Strada aceea îi plăcea fiindcă nu era circulată. Și nu era circulată fiindcă îi închiseseră unul din capete, îi montaseră acolo un grilaj metalic prevăzut cu o deschizătură prin care se putea strecura la nevoie un om, cel mult un om cu o bicicletă. Iar pe grilajul acela, vopsit în alb, lăsaseră să se cațere o tufă de caprifoi. Fără tufa de caprifoi, grilajul, oricât îl înzorzonaseră cu
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Emigrantul_hemiplegicul_si_statuia.html [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
mei?... Nu vedea nimic rău în faptul că tanti Pupa hrănea maidanezii, nu ura animalele. Problema era că în această împrejurare animalele, pașnice îndeobște, se transformau în adevărate fiare. Atunci, ferească Dumnezeu să te afli în preajma lor! După ce ieșea prin deschizătura grilajului, dădea într-o piațetă, în vremea copilăriei lui pe locul piațetei aceleia se aflau case, pe care însă comuniștii le dărâmaseră, poate voiseră să construiască în locul lor ceva, nu se mai știe. Nimeni nu fusese în stare să-l
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Emigrantul_hemiplegicul_si_statuia.html [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
cu imaginea din „Vechiul Ierusalim" sau cu atmosfera „Pădurii după incendiu" (este vorba despre incendiul din pădurea de pe panta Carmelului) sau chiar cu „Pădurea Carmel". Detaliile arhitecturale și coloristice, precum acoperișurile și curțile caselor, imaginile văzute printre copaci și din deschizăturile ferestrelor, alcătuiesc o lume complexă de care este atrasă imaginația și penelul Lianei. Desigur, însă, emoția și minuțiozitatea pictoriței Liana se vede și când este vorba de portrete, ca „Dirijorul" (portretul Lui Zubin Mehta), sau „Ivonne", sau alte câteva. Pentru
LIANA SAXONE HORODI: „ÎNTRE TRISTEŢE ŞI BUCURIE” de IVAN LUNGU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/Ivan_lungu_liana_saxone_horo_ivan_lungu_1363586442.html [Corola-blog/BlogPost/342157_a_343486]
-
trecu la măsuța de toaletă, pe care o mătură cu palmele, iar în cele din urmă, începu să smulgă cu furie sertarele de sub oglindă. - Gigi, nu mi-ai văzut inelul ăla de aur cu rubine? Tata băgă uimit capul prin deschizătura ușii: - Nu ți-e în casetă? - Nu-i acolo! Nici în sertar, nici pe măsuță! - Când l-ai purtat ultima dată? - La concertul de joi! - Și unde l-ai pus? - Păi, eu așa țin minte că în casetă. - Atunci, acolo
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1438932870.html [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
tocmai la timp să vadă cum peretele se deschide și prințesa cea frumoasă intră în cameră, purtând în mână un sfeșnic în care ardeau trei lumânări. Îl căută ce îl căută pe Bujor prin cameră, după care se întoarse prin deschizătura din perete. Înainte ca aceasta să se închidă cu totul, flăcăul nostru se strecură în urma prințesei de-a lungul unui coridor îngust. O urmări pas cu pas, atent să nu se apropie de ea prea mult. Când se stinse prima
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1494991658.html [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
vrea să plece, nu prea ai scăpare dacă nu-l urmezi. Așa fu și cu Bujor. Hotărât să o salveze pe prințesă, căută la început un sfeșnic cu trei lumânări și apoi o cale prin care să facă să apară deschizătura din perete și se strecură de unul singur prin coridorul îngust. Când se topi prima lumânare, ajunse în sala roșie. Primul uriaș dormea fără grijă în fața focului. Singurul său ochi era închis, dar, de pe pereți, sute de perechi de ochi
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1494991658.html [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
de dimineață și, culmea, se simțea perfect și foarte odihnită. De mult timp nu s-a mai trezit cu această senzație. S-a întins pisicește, alintându-se, privind cu genele întredeschise către soarele dimineții, care curgea strălucitor în încăpere prin deschizătura jaluzelelor. Razele soarelui i-au transmis o stare de bine și, fără a mai sta pe gânduri, s-a ridicat voioasă din pat, deschizând larg fereastra pentru a privi îndelung afară și a exclama în gând, plină de satisfacție: - Bună
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1431289119.html [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
a timpului. Giorgina s-a întors de la concert destul de târziu în acea noapte, însă ea a continuat să se legene pe vise înaripate fără să se trezească până la ziuă. Dimineața devreme, o rază temerară a reușit să se strecoare prin deschizătura îngustă a cortului și îi gâdila fără astâmpăr genele lungi negre, catifelate făcând-o să clipească alene și să se întindă asemeni unei feline adormită încă pe jumătate. După ce se destinde în semiobscuritatea cortului, se scutură de toropeala somnului, ieși
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464122911.html [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Da. - De ce ? - Nu știu, da...da-mi place ! - Acum o să intri la șeful. Acolo este ușa, se va deschide si tu o să treci dincolo, în biroul șefului ! Ușa se deschide rotindu-se după latura orizontală de sus și formează o deschizătură între latura orizontală de jos și pragul de jos, de aproximativ jumătate de metru Jalea se apleacă, vrea să arunce o privire pe sub ușă și se grăbește să-și satisfacă curiozitatea lăsată liberă. Nu reușește și atunci se întinde peste
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 by http://confluente.ro/eugen_lupu_1466737832.html [Corola-blog/BlogPost/373708_a_375037]
-
pentru inima care o dobândește, ea este numai dulceață revărsându-se pe pământ. Căci nimic nu se poate asemui cu dulceața cunoașterii lui Dumnezeu”, Care a semănat ale Sale în toate cele ce sunt, încât prin ele, ca prin niște deschizături, să Se arate minții într-o lumină a înțelegerii, cucerind-o, luminând-o și atrăgând-o spre Sine, după cum aflăm scris în Filocalia - Vol. 8, pag. 421. Totul culminează cu adevărata iubire de aproapele. Mă gândesc la acel frumos text
INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Interviu_cu_ips_acad_prof_univ_dr_stelian_gombos_1350302941.html [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
-
reazimă fruntea de veșnicie, aruncându-și privirile hăt, departe în zenitul istoriei, îmbrățișind Glia cu brațele sale vânjoase și cucernice. Maria Tănase, spune prietenul și impresarul ei de o viață Gaby Michailescu, este o Leliță semeață cu garoafe albe în deschizătura sânilor. Legănându-și umerii ca la râu, cântă cu ochii închiși, smulgând fiecărei note alba petală lăsată să alunece printre degete pe dâra melodioasă... Sparge tonurile, își apropie o clipă mângâierea dulcei armonii, ca apoi să fremete codrul... Modulațiile aduc
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1388999583.html [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
de afară îl fugărea... Frica!, frica! Frica era parte din viața lui zilnică, de parcă erau îngemănați. Când nemernicul - cel pe care mama sa îl numea „taică-tău” - a intrat în casă, soră-sa geamănă - Frica, s-a prelins perfidă prin deschizătura ușii și stătea zâmbind în umbra lui - a celui mai puternic, barându-i băiatului calea de scăpare. Posibil ca această soră să fie rudă de sânge cu Moartea că prea apăreau amândouă odată. - Te omor! - țipă tăică-său, și-i șterse
CHIP ASCUNS de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Chip_ascuns_mihaela_suciu_1347621530.html [Corola-blog/BlogPost/343822_a_345151]
-
cu cuvintele: ,,Mesia! Mesia! Tu ești fiul lui Dumnezeu”! Văzând acea minune unii se aruncau în țărână să-l atingă, să sărute picioarele învățătorului, alții strigau cu bucurie spre văzduh iar alții plângeau văzându-l pe Lazăr ieșind încet din deschizătura întunecată a mormântului. Cei care ajutaseră ca Lazăr să fie pus în mormânt erau poate cei mai uimiți fiindcă știau gradul de descompunere al corpului celui mort de patru zile, căci în momentul când tot ei, au dat piatra la
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1402954859.html [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
la propriu, și la figurat. Ca răspuns, mâna ei a alunecat peste pulpa piciorului meu, apoi m-a luat pe după gât și m-a sărutat apăsat. În acel moment, am abandonat întinderea pomezii rămase pe degete și am căutat prin deschizătura picioarelor acel petecuț acoperit de minusculul slip. Începuse să se simtă umezeala cupei calde, acoperite de puful castaniu. Mișcarea degetelor mele în locașul dragostei îi transmitea fiori și gemete ușoare de plăcere. Cu dinții îmi mușca buzele și umărul stâng
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445523433.html [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
fonetic și faptul că așa era cândva scris. Îmi amintesc ca prin vis de bunicul meu, din partea tatălui, cum l-am zărit de câteva ori ducându-se la culcare într-o cămașă lungă, albă, care avea cusut pe piept, în dreptul deschizăturii gâtului și în jurul gâtului, precum și la poale, un desen al iilor românești. Bunicul îmi rămăsese în minte ca un sfânt, întrucât l-am surprins odată stând în genunchi în fața icoanei și rugându-se... Alteori mă lua în poala lui și-
IIA ROMÂNEASCĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1439156856.html [Corola-blog/BlogPost/340244_a_341573]
-
sure, multe construcții, strivind oamenii sub zidurile năruite. Crăpăturile de atunci, din pereții unor construcții, s-au adâncit cu timpul, și mai mult. Ele se intersectează pe pereții blocurilor, ca o urzeală, și desfac la îmbinări, perete de perete, în deschizături de profil, prin care cuibăresc vrăbiile și susură ploile. Bătrânele blocuri crâșcă azi a prevestire, în larma vântului, clătinate într-una, din temelii, și de alte seisme, dar și de intervențiile directe ale mâinilor „dibace” care sparg pereții propriului așezământ
NICOLAE NOICA. CONDAMNABILĂ ÎNDEPĂRTARE DE BAZA ŞCOLII ROMÂNEŞTI DE CONSTRUCŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Nicolae_noica_condamnabila_aurel_v_zgheran_1390773146.html [Corola-blog/BlogPost/347550_a_348879]
-
ei părea speriată. Se duse imediat spre ea și o luă în brațe. - Nu te teme, acum ești în siguranță! Arla îi zâmbi dulce: - Damy a mea, dar nu mă tem! Se aplecă în față, își întinse gura și prin deschizătura care începu să se caște din ce în ce mai mare se strecurară două șiruri lungi de colți care se înfipseră cu pocnet în gâtul consilierei. Prădătorul modifică pe loc progenitura. Referință Bibliografică: PROGENITURA (SF) / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1477572616.html [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
șopti Elenei: - Au sosit împielițații. Stai liniștită în pat! - și ieși în pragul ușii. - Credeam că deja ești gata sau vrei să mergi în chiloți? - Imediat mă echipez! - și-i trânti ușa în nas. Însă necuratul nu avea nevoie de deschizătură și trecu ca un duh prin ea. - Ce faci bre? Intri neinvitat în casa omului? - Scuze, dar sunt nevoit să-i predau consemnul semenului meu să-ți păzească muierea! - Cu cine vorbești dragule? - strigă Elena din camera cealaltă. - Cu domnul
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415390293.html [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
zis cu noi, așa că așteptam împietrită, la nici trei pași sub blestemăția de mecanism. Și atunci, se desfăcu. Bucată cu bucată, transformându-se într-o capsulă cu zeci de brațe. În momentul în care pântecul alunecă într-o parte, prin deschizătura îngustă se putu zări o siluetă măruntă cu un cap imens, de pe care mă fixau niște ochi atât de proeminenți încât îmi dădeau senzația că semănau cu ouăle păsărilor de pradă. Descleștă fălcile prevăzute cu câte două șiruri de dinți
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1423294628.html [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
ce îi trebuie spre a exista și supraviețui. Apoi, omul începe lupta cu natura și cu el însuși. Dacă a văzut că începe ploaia și e frig, bate vîntul, ninge, e viscol, sau îl arde trăsnetul, s- a refugiat în deschizăturile pământului, până când a inventat el altceva . Dacă a fost atacat de ceva, un animal, o pasăre, sau chiar un semen de al său, a căutat o metodă de apărare. Cel mai la îndemână i- a fost ce a găsit pe
INVENȚII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1475437055.html [Corola-blog/BlogPost/375115_a_376444]
-
cale și mi-o dai de soție!". A întors-o apoi cu blândețe cu fața spre oglindă și, cu degetul arătător pe buze, s-a întors și a ieșit fără zgomot, după ce s-a asigurat că nu privește nimeni către deschizătura prin care se strecurase. Olga l-a urmărit cu privirea prin oglindă și, fericită că l-a avut în brațe câteva secunde și i-a văzut privirea inundată de dorință și iubire, a sărit ușor într-un picior privindu-și
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_9_.html [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
de carne nu tocmai bine rumenită pe grătare și bucăți de pâine cu care puteai lejer omorî un om dacă îl loveai în cap. Probabil de asta, cavalerii nu-și scoseseră chiverele, ci își ridicaseră doar vizierele și prin aceste deschizături, destul de meschine totuși, basculau către interior băutură și bucate. Silvia avea impresia că acești oameni (erau totuși oameni!), nu mai mâncaseră de la naștere și că, probabil, nici de acum în acolo nu vor mai mânca. Nu avu însă timp să
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400141119.html [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]