163 matches
-
pleoapa marelui ochi; și nici mâinile nu ating amforele de piatră pline de miere; roiuri de albine împlinesc dorințele scrise; și nici țesătura de purpură nu se strânge: se întinde spre fruntea ce rămâne ascunsă? De ce măslinul de la intrare e desfrunzit? De ce nimeni nu-și scoate fierea pentru sacrificiu? Făptura aici se întoarce, cu o voce totdeauna reluată: într-una este, într-alta se visează, și-n cea din urmă se-ngaimă de buzele defuncte. 9. Mâna ce scrie nu mai
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Alexandru LUNGU Floare de cenușă un arbore de zgură pe depărtarea focurilor de odinioară desfrunzește farmecele lumii nici o apă nu mai oglindește flăcări nestinse și căderi în timpul subjugat uitării floare de cenușă e arsura ce-mi rănește palma dreaptă Greier rănit prin frunzarul înserărilor târzii se-aud foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
sângele cu telepatii halucinante o altă toamnă mă regăsește înveșmântată în rochița de frunze colorată rebel de un pictor impresionist dansez pe o fantezie de Bach simulând vântul îndrăgostit de imaginea mea din oglindă complicitate și foșnet harfa serii mă desfrunzește deasupra unui lac necunoscut mă dezbracă de așteptări cu opusuri transparente insinuate profund în arșița cărnii în numele iubirii semnez aerul pictat cu fluturi adictivi când aprind noaptea sub ceruri străine fluxul pur sânge contează nu desfrunzirea de sine „To be
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Carmen Doreal () [Corola-journal/Imaginative/93_a_117]
-
de panseluță cu viață scurtă presărați neglijent în jur și se lungeau la picioarele madonei florale ea nu avea habar de aceste mătănii în serie, ducând la buze cărnoasa tulpină neagră și ștergându-și apoi fruntea cu șfichiuitul unei nuiele desfrunzite de nuc în urma acelei femei, pe trotuar, seara se aduna în sine cum ceara la baza lumânării magazinele își pierdeau unul câte unul clienții care acum se îmbulzeau să culeagă flori pe care i le puteau prinde în părul despletit
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
spus, apoi a început delumirea, desprinzîndu-mă un punct în aerul vibrînd de arșiță, a rămas mîhnirea - un ecou din adînc al umbrelor noastre, întrezărite pesemne încă de pe atunci, el deslușindu-mi urma din zeci de altele, însoțindu-mă în secundele desfrunzite de puls, un timp la fel de unic/ șerpuind prin vremuri tulburi. întreaga istorie o lentă și treptată dezumbrire de inimă și se va ști doar, cînd se va deschide ultima ușă, cînd ne vom agăța de clipă ca de mînerul plumbuit
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
exercițiu al morții: "razele lunii/ pleznesc/ obrazul oglinzii/ întunericul arde,/ golul aripei înghite/ zborul/ tăcerea servește / mesenii absenți// de abanos noaptea/ își rotunjește sînii de/ gheață de nisip/ gîrla curge în luna// fîntînile/ nalta gîturile/ prin frig// oasele visului/ se desfrunzesc/ sub lumînare (Senin /pizzicato/). Sau, în sens contrar, are loc o recompunere materială a eului, o reîntrupare a ceea ce s-a destrămat: "sufletul nu e din marmita/ pentru că ruginește totuși prea repede/ nu e nici din cupru cum/ cred eu
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
de vis Și în inimă îmi frânge Un amurg de Paradis. Dacă pleci rămâne umbra Prinsă-ntr-un izvor de dor Printre nopți cu lungi penumbre Scuturate în decor. Am să-mpart la doi durerea Printre versuri zi de zi Desfrunzind în van puterea Miilor de poezii. Că nădejdea vieții toată Stă în agonia ei Când soarele se arată Printre florile de tei. Dacă ai să pleci vreodată Să te-ascunzi sub flori de crin Fă-mă-n lumea ta uitată
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
în: Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai deslușit pe trupul meu petale Din prima vară când ne-am cunoscut Și le-ai aprins în noapte la icoane Parfumul lor să țină cât mai mult. Ai desfrunzit cărarea dinspre crânguri Când ai simțit al frunzelor blestem Și te-ai rugat la cete-ntregi de îngeri Să nu mă ia sub un alt colț de cer. Ai regăsit ascunsă simfonia În strigăt trist de pescăruș stingher Și-ai
LUCEAFĂR PRIMEI DIMINEȚI de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382795_a_384124]
-
aș naviga-n oceanul de stele pe orbită Cercând cu stăruință s-ascult a ta chemare. Dacă ți-aș fi iubită, atât, pentru o zi M-aș lepăda de mine și ți-aș întinde mâna Și ramură-copacii pe noi ar desfrunzi Și ne-am preface-n stele sau una cu țărâna. Dar sunt atâta doar, marcaj la un popas Ce-arată două sensuri: spre dragostea din noi Sau spre un rupt din lume, sihastru de pripas Ce-i călător prin viața
DORUL ȘI PRIVIGHETOAREA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381659_a_382988]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > LACRIMA FRUNZĂ Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe fruntea mea desfrunzește un anotimp, iar vântul se-nfășoară pe ziduri de tăcere, întotdeauna grăbită și la braț cu zeul-timp, deseori, uit de mine și toate devin austere. Noaptea mi-a rămas un bun, tainic sfetnic, iar pe pereți nopții scriu gândurile răvășite
LACRIMA FRUNZĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384255_a_385584]
-
din cărbuni a răsărit o verde-fâșie. Arome verde-crud, adie prin toamnă, anotimp asezonat sufletului neliniștit și inima, ca un sfetnic, mă-ndeamnă, să văd în fiece cuvânt un pom înflorit. Pânză rogvaiv mi-e toamna flămândă, dar din copacul vieții desfrunzesc anii; și iarna gătită-n mireasă, stă la pândă, să culeagă de pe tâmple, toți ghioceii. 10 octombrie 2016 - MIT Referință Bibliografică: PÂNZĂ ROGVAIV / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2114, Anul VI, 14 octombrie 2016. Drepturi de
PÂNZĂ ROGVAIV de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380086_a_381415]
-
nr. 1716 din 12 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cad frunze plânse pe obrazul nopții, rugina toamnei alunecă pe pleoape, o lacrimă veghează stâlpul porții, scursă din ochiul ce nu o mai încape. În ruginie dâră - strop de miere, gând desfrunzit de atâta așteptare, gol de tăceri în frigul ce nu piere, azi, frunză în vânt lăsată în uitare. În bruma tâmplei, azi nu mai este ieri, trecută-i viața și nu se mai întoarce, vrei mic răgaz, clipă, trupului să
IERTARE TARDIVĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378222_a_379551]
-
cu Tine, jocul de-a copilăria, tinerețea viselor mele și-mai ales, Dragostea-cea mai mare, singura, unica, veșnică mea Dragoste-Tu... Acum, cu genunchii scrijelați de amintirea aripilor crescute din sărutările Tale, cu brațele goale - ca niște ramuri de copac desfrunzit de speranțe și de viață, cu buzele amorțite în implorare, cu ochii înnourați de ploaia de lacrimi, cu sufletul prins în furtună de vise, epuizat de așteptare, fără speranțe, fără senin, fără încredere... Acum sunt doar dor. Și ruga. Și
...DE DRAGOSTE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378239_a_379568]
-
o pauză, cred că pentru olandezi sunt reguli speciale. Poate c-a fost repatriat. Cinstit, nu știu ce s-a Întâmplat cu el. Alaltăieri nu mai era În salon. În mașină era foarte cald. Bătrânul salcâm sub care fusese lăsată mașina era desfrunzit, nu prea făcea umbră. — Ce ticălos fudul, sclifosit și arogant! Îmi venea să-l strâng de gât! a răbufnit Margaret. Oare ce s-a Întâmplat cu țara asta? De ce nu se mai poate face nimic ca lumea? Ajungi să te
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
arătare conceptuală mare chiar sub suprafața solului. Măruntaiele motocicletei huruiau și scrâșneau ascuțit și furios, iar noi înaintam într-o revărsare de noroi și apă. Fata acceleră, făcând motorul să geamă, și trecurăm cu greu pe lângă tufișurile mari și copacii desfrunziți de pe domeniul spitalului. Am fost aruncat pe spate, cât pe ce să-mi pierd echilibrul. — Ține-te bine, strigă ea, fără să întoarcă ochii, și cuvintele trecură pe lângă mine repezi și scurte, într-o suflare de vânt. Am cuprins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
finalitatea scândurii: să fie o jucărie pentru un joc nou? Ionel a Împrăștiat boabe de cânepă, păsat și făină de porumb pe scândură, apoi cu mare grijă și uzând de agilitatea sa, neîntrecută printre flăcăii satelor, fixă scândura Între ramurile desfrunzite din vârful gutuiului. Va tot nu pricepea despre ce este vorba dar nici nu-l Întrebă pe Ionel. Bunica Ileana a observat la ce se uita Ionel intens către gutui și-i zise: Măi zghihuitule, nu cumva să vadă copchilu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
coborau peste Bistrița cu lună plină. Dumnezeu, speriat, privea cerul. Sta în cenușă, întins pe spate, cu o desagă de oase sub cap: zorii coborau peste Bistrița pe umerii unei cruci. De pe trupul lui Petru, una câte una, s-au desfrunzit mantia, rasa, dulama, reverenda, brâul, cămașa, mirul, împărtășania, rugăciunea. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! 67. Pompierii au ajuns prea târziu. Flăcările au topit până și țigla acoperișurilor; cărămizile se desprindeau din zid ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lucitoare. Și acolo, unde se întunecă răsăritul Cu oftica estivalului Tivoli*, Stă aruncat un oarece fluier, zdohnitul, - În agonie praful prinde-a-l coperi. Vara 1917 *Oraș italian din provincia Lațium. Definiția sufletului Ca un prăsad în futună să se desfrunzească, Otova - o singură frunză, nefragmentată. Ce devotată este ea - se despărți de tulpină! Zăpăcita - de uscăciune va fi sufocată! Ca prăsada coaptă, mai piezișă ca vântul. Ce fidelă e - "Pe mine nu mă v-a terfeli!". Privește, i s-a
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
astăzi, ele le fac un rău acelora de ieri, e indiscutabil. Câteva situații numai. Așa începea, de pildă, un Mic descântec pentru femeia mâncată de ploaie din volumul La dispoziția dumneavoastră (1979): „Cum stai cu sânii-n toamnă te-aș desfrunzi cu plugul/ ca un eretic tânăr care-și devoră rugul.” Și așa se termină, în 2010, poemul Femeie tu, ușoară...: „să-l pipăi grav în alfabetul braille/ ca un țăran ce seamănă mălai/ și care, când înfige plugu-n brazdă/ simte
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
con Shelley’’- cel înecat în Marea Tireniană, maestrul lui iubit.,,Sorry!’’ ,,Spirit is Leif’’ - începea poemul de pe piatra tombală a lui Gregory . Chica sa de adolescent rebel și-a păstrat-o toată viața, abia când era foarte bătrân, o avea desfrunzită de vântul iernii, venind dinspre mare, pe Via Ostiense. Scrisese deja Bomb și Marriage, când apăru primul număr din Echinox. Gregory Nunzio Corso, prieten la cataramă cu Ginsberg, fața de copil sau de paj, nelipsit din barul deocheat, din zona
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
ochii spre orologiul fără ace Al capelei dezafectate Peisajul se umple de nori care își caută numele Iar continentul nu încetează să se strâmtoreze Scena cu cercuri născute în timpul unei hoinăreli A lua în considerație toate aceste cartiere Care se desfrunzesc cu repeziciune Stradă cu stradă Și reușesc chiar să se facă iubite Doar pentru a se scămoși În clipa următoare Nu înseamnă de fel să rămâi imobil Să te învârtești în jurul tău Să ignorezi dialogul diametru Și scurtăturile Cercuri reabilitate
Biografobii by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/3111_a_4436]
-
sângele cu telepatii halucinante o altă toamnă mă regăsește înveșmântată în rochița de frunze colorată rebel de un pictor expresionist dansez pe o fantezie de Bach simulând vântul îndrăgostit de imaginea mea din oglindă complicitate si foșnet harpha serii mă desfrunzește deasupra unui lac necunoscut mă dezbracă de așteptări cu opusuri transparente insinuate profund în arșița cărții în numele iubirii semnez aerul pictat cu fluturi adictivi când aprind noaptea sub ceruri străine fluxul pur sânge contează nu desfrunzirea de sine pată vie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
toamna vieții', cînd ai trecut de jumătatea de veac pe pămînt, este epoca în care culegi roadele strădaniei tale de decenii. Poate că este așa, dar în acest caz roadele sînt îngrozitor de amare. Azi cred că în toamna vieții te desfrunzești de prieteni și rămîi singur și gol, cu nuielele tale întinse patetic spre cer. De pierderea unora te învinovățești tu, de a altora îi învinovățești pe ei, dar pînă la urmă îți dai seama că asta nu e deloc important
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > LĂCRĂMAREA TIMPULUI Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului LĂCRĂMAREA TIMPULUI Cer desfrunzit de sufletele duse, se-aude foșnetul prin gândul tău. Ai încărunțit de neliniștea noastră, și-acum te odihnești puțin. Și-ai să te schimbi în alte ceruri și alte gânduri, alte suflete... O vei lua iar de la capăt... o clipă
LĂCRĂMAREA TIMPULUI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384703_a_386032]
-
recunoscut. Prin jur e-atâta ruginiu iar toamna stă să plece, la tâmplă simt un anotimp, ce va purta ninsori și chiar de s-așterne o altă iarnă, dalbă, rece, amintirile-s legate-n buchete, ca imortele-flori. Dar s-a desfrunzit toamna și peste umerii mei, culorile s-au asezonat prin păr, riduri și privire, iar dincolo de neliniștile vieții, uneori, cu temei, sufletul are un singur anotimp, iar frunza-iubire. Citește mai mult Nori de cerneală au caligrafiat tăcerile de ieri,gânduri
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]