166 matches
-
Mayendorf, Hasdeu decide să se facă "temut prin bărbăție": "M-am hotărît să mă bat în duel cu însuși protectorul meu, - știu, faptă nedemnă, - însă ce să fac?... cum să mă impun? Dacă nu printr-un act de... vitejie și desperare." Specifice multor luptători în duel, gîndurile fataliste pun stăpînire pe adolescentul Hasdeu, care trece în revistă toate scenariile posibile: "Dacă-mi era sorocit de soartă a muri în duel, destinul nu-l puteam ocoli, prin urmare se vede că-mi
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
din nuvela lui Negruzzi este complet diferită de a celui din poemul lui Pușkin. "Coconul Andronache s-a închis în cabinetul său, unde după ce mult trăsni, plesni, blăstemînd gîndul ce-l lovise să se însoare ca să-și pearză liniștea, în desperarea sa apucă un pistol, îl încărcă și apoi se puse pe gînduri." Autorul nu spune ce gînduri negre treceau prin mintea soțului înșelat. Poate că se gîndea să-l provoace la duel pe amant, chiar dacă - într-o primă fază - l-
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
atinge în Portugalia. Prezența lui Kierkegaard rămăne perpetuă, argument, interogație și consolare: notațiile kierkegaardiene pot compune ele-ănsele un volumaș extraordinar. |i citește pe scriitorii francezi contemporani cu oarecare reticență și antipatie, dar nu se poate sustrage fascinației lor; în schimb, desperarea lui Léon Bloy și intransigența acestuia i se par un etalon greu de atins, dar spre care ar trebuie să tindem cu toții. Reflecții pline de substanță găsim pe marginea eseurilor lui Unamuno sau Ortega y Gasset, mai ales de cănd
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
începe să fie apreciate și să se impună. Fără episodul portughez, această înălțare în glorie n-ar fi avut poate loc: a fost nevoie de o meditație în suferință timp de aproape cinci ani, departe de casă, uneori la limita desperării, pentru ca scriitorul, jurnalistul de succes și diplomatul Eliade să se transforme în "marele Mircea Eliade " din anii "70- "80. Rolul Portugaliei în această fantastică alchimie se desenează acum cu toată claritatea. Așa cum, abia în clipa morții, existența unui om capătă
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
dați afară (aceasta este realitatea legii strâmbe, care nu obligă Statul actual să le asigure adăpostul mai departe și nici vreo slujbă)1). De asemenea, nivelul și frecvența sărăciei au crescut, multe mame își abandonează copiii în maternități, se adaugă desperarea șomajului și dezbinarea soților, familiile se descotorosesc ușor de puștii care vor să-și ia lumea în cap, "Organele" Statului (ale "Partidului" au dispărut) nu mai intervin în viața particulară, să pună capăt violenței față de copii; se nasc copii "liberi
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
utopii, vom fi devenit, oare, liberi? Iată ce afirma Ion D. Sîrbu, profund cunoscător al caracterului românesc: "Dacă iadul e pardosit cu utopii, raiul nostru valah e alcătuit din libertatea de a putea râde, bârfi, critica, amestecând lacrima cu veselia, desperarea cu nădejdea și frica de curaj cu curajul fricii..."
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
icoană grozavă. Aci zăcea un copil lângă un bărbat, dincolo un june lângă un unchiaș, lucrătorul lângă funcționar etc. Cei mai mulți au fost sufocați de fum sau turtiți de îmbulzeală. Negriți de nu se mai cunoșteau, cu expresia de groază și desperare în fața, mai toți acești nenorociți [î]și ridicaseră mânile deasupra capului, râmâind astfel încleștate. La mulți le ieșiseră ochii din cap și albul ochiului contrasta teribil cu negrul obrazului. Spăimântător era aspectul acelora cărora limba umflată, le ieșise pe jumătate
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
va rămâne pururi în literatura pianistică universală. Între timp se întâmplă la București lucruri de mare importanță politică. În vara anului 1940, fără veste, se ocupă de către rușii bolșevici, Basarabia noastră și o parte din Bucovina. Mare emoție și grozavă desperare în toate părțile țării noastre! Acestă întâmplare tragică fu ca urmare a nefastului regim politic, care dăiunuia de câtva timp în România mare. Carol al II-lea dotat cu ascuțită inteligență politică, însă rău sfătuit de sfetnicii netrebnici, ducea țara
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
ni se va părea faptul că personificarea este, poate, cea mai frecventă figură de stil din lirica marelui "Comedianț". Personajele dețin taina unei uzurpări a realului, ele fac parte dintr-un spectacol ratat. Majoritatea personajelor sunt "negative": Neurastenie, Durere, melancolie, Desperare, Spaima-Pădurii, Terorile, Înșelătorul, Piaza Rea, dolenta Moarte (cu epitetul atenuant, care îi ambiguizează mesajul), Întunecatul April, personaj din ce în ce mai neliniștitor, ca și Craiul Amurg. Personajele "pozitive" sunt invocate mai curând in absentia. Ele se lasă așteptate fără a veni, ori, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
limbaj, o ironie. Și ironia, știm bine, gândește un lucru și spune altul, deci este o figură alegorică. Personificarea alunecă în alegorie. Ironia personificării este uneori atât de crâncenă, încât devine reversul incisiv al melancoliei: Astăzi nu vă acord audiență, desperare, desamăgire, legiuni crâncene ale morții. Treceți pe-aici altădată, niciodată și depuneți galante carta de vizită. (Vacanță) Personificarea este apanajul jocului, ale-goria ține de limbaj. Din limbaj se naște versul, atunci când cuvintele se produc "pentru ele însele", când vorbirea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la rugina timpului, la chemările de sirenă ale dispariției, conștient încă de sine, glăsuitor, suitor și coborâtor de scări fără ajutoare. Se excludeau, prin urmare, cauza patologică, uzura, ultragiul anilor, ravagiile unui eu neiubit și neîndestulat, microbii, virusul, filosofii ale desperării sau neantului. Vreo subită dorință de a afla cum se înfățișează tărâmul cellalt. Apetituri suicidare... Și iată că, într-o noapte când, după ingurgitarea de hapuri naturaliste, se putea afirma că dorm, pe când visam, tradițional, că bicicletei mele, pe care
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
să iei, pentru Aura, poate... Rămas singur, lovit în spate de zgomotul viscolului, auzind pe sală scîrțîitul roții neunse, Radu are impresia că mintea i se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie, acolo, în plin viscol... se gîndește iarăși Mihai, înaintînd cu greu prin zăpada de pe trotuar. Aura, cu zîmbetul ei molcom, dac-aș fi insistat, poate..., dar nu-mi pare rău: am rămas bune cunoștințe -; prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-l băteau gânduri de moarte. Se compara cu locotenentul în inima Martei și era sigur că Marta alege uniforma strălucitoare, pintenii... Și el care, ca fiu de văduvă, nici n-a făcut armata!” Într-un moment de așa-zisă „desperare”, Apostol își spune că ar fi bine să renunțe la favoarea legii militare care-l scutește de mobilizare, să plece pe front și să se întoarcă peste un an în uniformă de ofițer pentru a-i arăta logodnicei că poate
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
fie pe trend, iar trendul nu e român. Și ce dacă! E european, euroatlantic. Și nu numai trendul sau trânjii. Căci nimic nou sub soare, nici măcar postromânismul. Inombrabile fură căderile-n corupțiune și mai cu seamă-n păcatul odios al desperării de popor, într-o istorioară zbuciumată. Deși nu se ceartă de către Atotputernicul, cu pedeapsă maximă, acolo unde nu e durere, nici nup, ci doar direptate, decât politicianii, formatorii lor intelectualii nechezoli de ambe spețe și, mai presus de toți, stăpânitorii
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
și de unul și de altul caracterizează destul de trist pe acești doi oameni de stat: duplicitate din partea lui Brătianu, o nervozitate copilărească și o neauzita lipsă de demnitate din partea d-lui Cogălniceanu. Când îl vede pe acesta acățîndu-se cu atâta desperare de un portofoliu pe care toți vor să i-l smulgă și apărîndu-se când cu niște mijloace cu mult mai prejos de trecutul său, când cu atacuri de nervi, omul cel mai de rând trebuie să aibă un sentiment foarte
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mâna partidului lor, vor să se folosească de acest discredit aruncat asupra Coroanei prin lipsa absolută de control pentru a justifica schimbări provocate de dinafară, vor să provoace o intervențiune străină? Un lucru e sigur pentru toți. Sânt acte de desperare din partea partidului roșu, acte de om ce se îneacă și pentru care orice, considerație publică, binele țării, Constituție, control, au devenit cuvinte deșerte. Daca toate acestea se întîmplau în vremea fanarioților, ce luau țările în arenda pe câțiva ani de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mâna partidului lor, vor să se folosească de acest discredit aruncat asupra Coroanei prin lipsa absolută de control pentru a justifica schimbări provocate de dinafară, vor să provoace o intervențiune străină? Un lucru e sigur pentru toți. Sânt acte de desperare din partea partidului roșu, acte de om ce se îneacă și pentru care orice, considerație publică, binele țării, Constituție, control, au devenit cuvinte deșerte. Daca toate acestea se întîmplau în vremea fanarioților, ce luau țările în arenda pe câțiva ani de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
n-a fost fără folos pentru onorabilii confrați. Noi constatăm numai ceea ce oricine poate vedea, că e cu mult mai deznădăjduit saltul mortal al onorabililor confrați decât atitudinea noastră arareori polemică, în genere calmă și din când în când ironică. Desperarea trebuie căutată cu totul într-altă parte decât într-aceea a partidului conservator. Atunci când vom fi deznădăjduiți, crează-ne confrații vom avea alte lucruri, mai bune poate de făcut decât acela de a polemiza cu gazetele guvernamentale. Dar să vorbim
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Fac aluziune la fețele îngerești ale călugărițelor, la aerul religios al stariței, la aspectul cavaleresc al câtorva nobili, la înfățișarea marțială a bandiților și la gruparea lor! Ce să mai zic de scenele amoroase fără nici un dram de amor, de desperările improbabile ale amantului, de durerea invizibilă a iubitei. Aceasta va deștepta în cititor, precum a făcut-o în spectator, ilaritatea cea mai amară! Atâtea incongruități de scenă necinstesc Teatrul Național. De la un asemenea teatru subvenționat de stat și în fruntea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu-i chip să-i numeri Și păsările cuib își fac la el pe umeri." (Kalidasa Sakuntala) Într-o astfel de "grotă inițiatică"4 magul este "imaginea contemplativității amare": În decor de insulă și ruină, practicând orfismul de magii al desperării, sau în natura cotropită de somnoroasa jale a morții, călugărul e imaginea contemplativității amare; el, bea din acesceză și mortificare, apa mării, or se îmbată de muzica undelor somnul și visarea, noaptea integratoare desăvârșind această imagine. Monarhul e androginul misterios
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
rebeli [facții] și că prin creștini poate să ridice o revoltă împotriva turcilor. De asemenea, a promis a satisface armata rosienească cu alimente”. Așadar, țarul dă vina eșecului din 1711 pe Brâncoveanu, de dragul căruia i-a sărit în ajutor cu „desperare”, ceea ce este cu totul fals. Campania a fost pregătită de la început cu o superficialitate izbitoare. Cauzele eșecului aici trebuie căutate, la care se cuvin alăturate și câteva alte considerente: lipsa de experiență politică rusească în zona sud-estului european, de unde și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că într-un colț al camerei se află un cal verde, că unu și cu unu fac trei etc. De cealaltă parte, jocul e acceptat, imaginarul "cal verde" devenind, pe nesimțite, unica rațiune de a fi a cuplului. Agățîndu-se cu desperare de himera calului verde, eroii instaurează un sistem de convenții menit să-i mîntuie de bovarismele și insatisfacțiile lor. Dar convențiile rămîn convenții, încît finalul piesei sancționează, tragic, această încercare de a depăși alienarea, să zicem, obiectivă, printr-o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în broșurile în versuri Demonii Mehedințiului (1932) și Romanța Severinului pe 1938 (1938). Intenția etică se perturbă în instantaneele lui grotești, luând forma unor șarje de cârcotaș. Cu un debit abrupt, în rostiri colțuroase, stihuitorul, când cuprins de „duhul negrei desperări”, când agitând „pumnul răzbunării”, e mereu alături de dezmoșteniții soartei. O voce cam stridentă se aude în buciumările de crez naționalist. Visul României reîntregite îl însuflețește pe condeierul mehedințean în suita eroică Din iureșul războiului sfânt (1943). Peisajul agrest îl reconfortează
BOCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
voit, ce mijloace vă trebui, Ce lupte trebui, ce dureri, ce lacrimi Spre-ajunge unde ați spus că veți ajunge... Și-aveți atâtea lacrimi voi în suflet, În inimă comoară de dureri. Voi cereți vieței ce nu poate da... De-aceea desperări la nemplinire. Nimic nu-i cerem noi - și ne dă tot. Sînteți poeți ca grecii, ca persanii, Purtați în gură dreptul, binele, {EminescuOpVIII 54} Noi, noi îl facem acest bun și drept. Nu vorbe mari, nu cântece adânce Cari să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine-n rău Spre-a deveni tot așa răi ca tine, Nu așa mari ca tine. Dar, spre pedeapsa Omenirei-acestei, Fii condamnată de a fi eternă!... {EminescuOpVIII 65} Tu ești oglinda demonului, Romo... Toate frumoase par la tine... toate Din desperare... din dureri zidite-s. Ei nu știu că, voind mărirea ta, Trebui să guste crudele-ți dureri... Și când întreabă: ce înseamnă epopeea De lungi războaie, răsturnări mărețe, De lacrimi și de chin... de desperare, Ce e răspunsul?... Iar o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]