314 matches
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > CARNAVALUL CETĂȚII Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Lasă-mi mie cuvântul acesta împodobit că o zeița a sacrificiului. Carnavalul e o artă nescrisa, e sufletul despuiat, etalat în stradă cu toate rănile înflorite... că o nefirească primăvară! Nimeni nu înțelege această parada, necunoscuții aclamă și râd; doar cuvintele se închid într-o nevăzuta și nebănuita tornadă, și-așteaptă tăcute nașterea unui taifun... Veniți la sărbătoarea cetății
CARNAVALUL CETATII de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Carnavalul_cetatii_valentina_becart_1385039226.html [Corola-blog/BlogPost/347275_a_348604]
-
vezi bine că, Doamne ferește de-i dus vreun om să are în răstoacă nu-i hârjonești nevasta nici în joacă nu poți să știi de-ntors te miruiește n-avea habar că-n vară o vădană l-a nimerit la gârlă despuiat spălându-și goliciunea de băiat și-a cam poftit ca orișice cucoană dar n-a-ndrăznit, speriată cu dreptate de ce îi atârna lălâu spre iarbă frumos că mai privirile-i să-l soarbă ea nevăzând așa imensitate simțind femeia c-o înving
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1424762906.html [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
concepția lui poate nu o mai regăsea niciodată. El nu-i putea oferi totuși decât iubirea lui târzie de om ajuns la o anumită curbă a vieții. Nimic material nu-i mai aduceau satisfacții în afara acelor scurte întâlniri când amândoi despuiați nu numai de părțile vestimentare, ci de tot ce este lumesc, trăiau câteva clipe de vis, de frumusețe lăuntrică. Prin ea își vedea visul vieții împlinit, conștient fiind că această relație nu are niciun viitor și că ea îl acceptă
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454746353.html [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
ochii lui, numai că nu întotdeauna te simțeai comod ca femeie. Te studia și te pătrundea cu privirea de îți înfrângea orice voință. Putea să te domine dacă asta dorea și întotdeauna obținea ce dorea de la o femeie. Te simțeai despuiată în fața lui când își propunea să te seducă din priviri. Odată acceptată invitația, Valentin s-a înființat din doi pași lângă scaunul Gloriei, ajutând-o să se ridice și să-și tragă scaunul de sub ea. Ștefan o privea insistent pe
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496420919.html [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
venise, mâinile ei erau gheață, ce alchimie se petrecuse în corpul ei că la plecare ardeau. Iar el, la despărțire, simți acel fior care-l ai după ce te vizitează ielele, noaptea, prin poiene blestemate din pădure, când le găsești dănțuind despuiate și, căutând să faci dragoste cu ele, îți lasă sufletul nătâng și corpul beteag. -Noapte bună, doamnă Veronica Micle! -Noapte bună, domnule Mihai Eminescu! „Te sărut, pământ al primăverii, noapte a vieții mele care mi-ai adus idolul mult visat
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1396676143.html [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
Autorului DOCUMENTAR RUSESC - GRĂNICERI DIN TADJIKISTAN TVR CULTURAL - 20 SEPTEMBRIE 2011 - ORĂ 18,30 *Vânt și pietre țărâna arsă - ecoul corului rus *Iminentă moarte - munți văduviți de lumină din verde *O codobatura pe un cablu face semne din coadă *Copac despuiat - doi soldați într-o groapă împart țigară *Urmând cu strictețe poteca - în depărtare - împușcături *Așteptând sub o stâncă - soldatului îi mijește mustață *Ținut putrezit - soldații măsoară din pași munții stâncoși *Cu fiecare pas vieți valorând puțin devin prețioase *Copac schilodit
GRĂNICERI ÎN TADJIKISTAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Documentar_rusesc_graniceri_in_tadjikistan.html [Corola-blog/BlogPost/355859_a_357188]
-
armură împotriva spaimei care mă privește uneori ca pe un dușman valuri de umbre valuri de năluciri aruncă marea în splendoarea argintului ei peste gândurile mele te iubesc lorelai când zbori într-un cer visceral obscur cățărată de cornul lunii despuiată pe calea lactee mare și stânci soare îmbătrânit ce arde pietrele pline de amărăciunea mării cine-mi sapă nisipurile cu chipul tău pictat pe dunele triste acolo găsesc numai inelul și umbra ta pierdută lorelai luni, 15 iulie 2013 Referință
LORELAI ŞI MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 by http://confluente.ro/Lorelai_si_marea_ion_ionescu_bucovu_1373883882.html [Corola-blog/BlogPost/364254_a_365583]
-
din 26 iunie 2013 Toate Articolele Autorului nu am să mă descriu pe mine trup înainte de a rupe lupii ultima fașă de carne cu care mai atingeam aerul aerul tău sunt liniște acum seara nu mă mai amenință cu împăduriri despuiate din care să curgă noapte noapte noapte noaptea devenit eu eu singura apăsare din pământ neastupată cu genunchiul cuiva îmi strig mâinilor tăceți foarte subțire și sticlos cuvîntul a ramas în sufletul meu să șteargă urmele absenței să îmi închege
STAREA DE TINE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Starea_de_tine_george_adrian_popescu_1372212929.html [Corola-blog/BlogPost/346177_a_347506]
-
viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire ce chiorăște zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-și crengile ce crapă. Și despuiați rămân săracii, Când lăstărișul își îngroapă. Apoi, sub soare,-n dimineață, Se-nmoaie-arsura din natură. Doar vrăbii se întorc la viață, Și ciripesc cerșind căldură. Copiii aciuați prin casă, Uimiți privesc de lângă glastră, Cum frigu-ncepe iar să coasă, De gheață floare
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1451976581.html [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
puțin frumos. Se întreba de multe ori de ce nu-l putea urî pe Mihai după toate ce-i făcuse. Își amintea cu plăcere acele momente în care se iubeau. Păstra despre el o amintire tainică, de neuitat. Imaginea acelui trup despuiat, bine făcut, stăruia și acum în mintea ei. Simțea chiar și fiorii cei trecuseră prin trup în momentul când se iubiră pentru prima dată în cabana părinților lui din Mănăstirea Humorului, o comună din județul Suceava la vreo cinci kilometri
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ADÂNCURI Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1233 din 17 mai 2014 Toate Articolele Autorului Alchimie călătoare ca un vis de fată mare deșteptare. freamăt lin ca și vinul cel pelin destin. despuiată ca și roua de pe piatră agată. undă vie parfum roz de iasomie alchimie. ARIPI Dă-mi, Doamne, aripi să simt iar ce-i zborul mai larg decât noaptea, mai iute ca dorul ce deschide zarea sorbind departarea... Plouă... Plouă, și-
ADÂNCURI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Elena_spiridon_1400276377.html [Corola-blog/BlogPost/372862_a_374191]
-
aceasta să își golească de sensuri propria-i interioritate, în loc să se lase desăvârșită de ele, și să își întindă cu nerușinare, ca o menadă în extaz urlând continuu a moarte (singurul răcnet, de altfel, al realității orgiastice contemporane), mădularele trupului despuiat, ca și cum noua paradigmă a societății de azi (ce se scaldă cu plăcere pe toate părțile sale în irespirabilul mâl ideatic construit de către Walter Benjamin, anume acela că “Alinierea realității la mase și a maselor la realitate este un proces de
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
să-i mai las fecioare măcar pentr-o noapte că le vrea pe toate. Apare Luna, mândră cununa, lacul când privește apa strălucește. Chip de fecioară oglindește, bietul păcat mi-l amețește. Lacom, sărmanul, nu mai gândește. Păcat nespălat Sare, despuiat, în apă de lac, unde a crăpat. Lumea a scăpat de acel păcat ce-i mult criticat și cu greu iertat. Păcat de iubire, profundă trăire, ce vine în tine, om drag, cu plăcere, îți pleacă, din brațe, lăsând doar
PĂCAT BLESTEMAT de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1421793564.html [Corola-blog/BlogPost/373049_a_374378]
-
Ioniță, vecinul, și-mi spuse: -Băăă, la ăștia nu e lucru curat, babornița aia citește toată noaptea Tora, legea lui Moise, e jidani, ăla citește o ditamai cărțoaia de Marx, e comunist; Prințesa dansează la patefon de-o găsesc dracii, despuiată ca o naiadă... e balerină... și ăia micii joacă pocăr pe bețe de chibrite! -Cum ai aflat, nea Ioniță? - îl întreb eu curios. -Am furat pâinea mamei de pe corlată, făcuse pâine în țest să plece la plug și eu am
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
liniște, cuminte, Ai dăltuit pe-o stâncă legăminte Și-ai lăsat visu-n mare să se scurgă? Cu-albastre unde, te-ai iubit vreodată, Ți-au plâns sub tălpi nisipurile ude Când alergai printre năluci zălude Să strângi în brațe marea despuiată? Te-ntreb așa, fiindcă iubesc amurgul... Când astrul zilei lin coboară-n ape Și stelele se pregătesc de-agape Vreau doamnei mări atunci să-i fiu aproape. Când logodiți cu valurile-i surde, Doar trandafirii sângerează-n zare, Pe trup
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1407908721.html [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
august 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU LICENȚIOSULUI Lui Iacob Voichițoniu Nu v-am iubit, neiubitelor, îndestul, niciodată fiind mult prea grav și licențios, ori poate gângav, si trist, si vicios, ca rimă această...neregulata - tot visez, visez...trupuri de cuvinte despuiate asemenea vestalelor flamande de viață, stropite cu roua, la ceas de dimineață, într-o dragoste nouă împerecheate. Referință Bibliografica: elogiu licențiosului / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 235, Anul I, 23 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
ELOGIU LICENŢIOSULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_licentiosului.html [Corola-blog/BlogPost/354179_a_355508]
-
atît... După ani de suferință, femeia încearcă să divorțeze spre a curma calvarul.Deodată în jurul ei încep să se audă sfaturi că :- Iartă și uită!- Alții merg mai departe și spunînd:-fă-te și tu că nu vezi....... XIII. ȘUNT CODRUL DESPUIAT, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 1250 din 03 iunie 2014. Șunt codrul despuiat de frumusețe, Căci iarnă nemilos m-a văduvit. Și-n nopți tîrzii plini de tristețe, Am plîns cu frunze ce-au cernit. Și vîntul
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU by http://confluente.ro/articole/lucia_tudosa_fundureanu/canal [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
Acasă > Stihuri > Prietenie > NU CREDEAM Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 909 din 27 iunie 2013 Toate Articolele Autorului credeam că nu pot sa imi închipui alb despuiat atât de tare din piatră smuls să fie altfel decât un nume de împărați așezat la intrarea în lumina negrul pus pe fulgul din copaci când fulgera zeus întreaga să mânie să se ascundă împânzind liniștea cu neaerul sau nici
NU CREDEAM de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 by http://confluente.ro/Nu_credeam_george_adrian_popescu_1372303670.html [Corola-blog/BlogPost/351941_a_353270]
-
concepția lui poate nu o mai regăsea niciodată. El nu-i putea oferi totuși decât iubirea lui târzie de om ajuns la o anumită curbă a vieții. Nimic material nu-i mai aduceau satisfacții în afara acelor scurte întâlniri, când amândoi despuiați nu numai de părțile vestimentare, ci de tot ce este lumesc, trăiau câteva clipe de vis, de frumusețe lăuntrică. Prin ea își vedea visul vieții împlinit, conștient fiind că această relație nu are niciun viitor și că ea îl acceptă
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1386083523.html [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
viață atât prin necazuri cât și prin bucurii, mi-aduc aminte de prima noastră întâlnire din Poiană, atunci când ți-am surprins privirea... doamne și câte mi-am mai zis atunci! Ce vor să spună aceste priviri scrutătoare? Parcă mă simțeam despuiată în fața ta și-mi era rușine. Simțeam cum mă sfredeleai cu privirile la masă și-mi scoteai de pe mine fiecare obiect de îmbrăcăminte, cu atâta calm, încât mă simțeam nu numai vulnerabilă, cât mai ales transfigurată de plăcere și de
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_noaptea_de_stan_virgil_1346666816.html [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului să ne așezăm iubito la cafea în noaptea cea cu vrăjitoare noi să ne ghicească în zaț, din pulbere de stea apoi să ne iubim pe pături de convoi, și despuiați, și goi să ne pitim de moarte, eu și cu tine până în mizul nopții să ascultăm tic-tacul în turn cum ora bate, din zațul de cafea să ne ghicim noi sorții, apoi la o alarmă ce sună în miez de
VIAŢA, UN REGRET de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1471285540.html [Corola-blog/BlogPost/379216_a_380545]
-
viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire, ce chiorăște zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-și crengile ce crapă. Și despuiați rămân săracii, Când lăstărișul își îngroapă. Apoi, sub soare,-n dimineață, Se-nmoaie-arsura din natură. Doar vrăbii se întorc la viață, Și ciripesc cerșind căldură. Copiii aciuați prin casă, Uimiți privesc de lângă glastră, Cum frigu-ncepe iar să coasă, De gheață floare
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1420134187.html [Corola-blog/BlogPost/372802_a_374131]
-
buzele lor se făceau de un roșu închis. Mai eram tot timpul ispitiți și de ciorchinii atârnați de banane, ca și de grămezile de nuci de cocos. Cât am mers, s-a ținut scai de noi o droaie de băiețandri despuiați care ne sâcâiau pe fiecare cu propuneri a tot felul de mici servicii ca, bunăoară, răcorirea cu evantaiuri naturale din frunze de arbore de pâine, fie propunându-ne flori rupte de pe marginea drumului pe care le adunau în buchete. Foarte
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Anatolie_tihai_un_misionar_basarabean_in_japonia_1_.html [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
de păr. Mulți dintre ei își rad bărbile după obiceiul englezilor, părul din cap și-l piaptănă spre ceafă fără nici un fel de cărare, iar în creștet și-l strâng cu un pieptene rotund. Lumea de rând umblă pe jumătate despuiată, încingându-se în față doar cu o bucată de pânză, și așa umblă și copiii. Femeile poartă, pe lângă pânza obligatorie de la cingătoare până la genunchi, și un fel de scurteică din pânză albă și subțire. De altfel, și bărbații pot fi
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Anatolie_tihai_un_misionar_basarabean_in_japonia_1_.html [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
vestitul său dog din filmele vechi ale Hollywood-ului de nu prea departe de ea!? și, pentru ca surpriza să nu se lase așteptată, ne-am trezit tam nesam: turnuri înalte și argintii își dibuiau ieșirea înspre înalt, ceața se ridica lăsând despuiate trupurile zvelte ale unor profile geometrice inedite, la început mai rar și apoi unul căte unul dispuse pe o parte și pe alta a unei singure artere rutiere, apoi un posibil centru, un fel de răspântie cu o redispunere a
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 by http://confluente.ro/Las_vegas_ul_cu_pacatele_lui_si_noi_.html [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]