49,972 matches
-
Dicționarului General al Literaturii Române (Editura Univers Enciclopedic, 2004) editat de Academia Română (inițiator și coordonator general Eugen Simion) nu a stîrnit un interes critic pe măsura demersului. Deși nici nu se poate spune că nu a beneficiat de comentarii în detaliu sau de articole bine tensionate. Spuneam în alt loc că din cauza numărului extins de colaboratori (aprox. 150), puțini critici și istorici literari din interior au avut îndrăzneala și interesul (cu excepția cîtorva ,rebeli": Dan C. Mihăilescu, Nicolae Florescu sau Mircea Popa
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
spune în prefață E. Simion. Într-o cultură căreia îi lipsesc astfel de instrumente, DGLR vine să umple, așadar, un gol imens, recunoașterea dificultății și a utilității demersului Academiei fiind, astfel, premiza tuturor comentariilor critice făcute pînă acum. Analizele în detaliu, precum și varietatea observațiilor și a reproșurilor critice au dezechilibrat însă decisiv balanța receptării. Comentatorii au luat cu o mînă mai mult decît ce au dat cu cealaltă. Trei tipuri de reproșuri s-au făcut dicționarului: stilistice (în sensul larg) și
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
masa de prânz, conform cutumei. Descins în grabă la locul stabilit, cu mult înainte de cum se perfectase, A.K. n-a îndrăznit să modifice programul, a amânat momentul de prezentare, ca să nu-l supere pe amfitrion. Chiar dacă vizitatorul nu pomenește detaliul respectiv, putem bănui că alături de severul și distinsul domn cu baston zburda pe alei și câinele descris în mai multe nuvele. Atent să-și coordoneze pașii după cadența lui T.M., cu înceata înaintare, fără precipitări, l-a îndemnat pe maestru
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
final și înainte de finalul lui 2005, O fată de milioane, peliculă desemnată de Academia Americană de Film ca fiind "a anului". O să vi-l analizez pe larg, dar înainte vreau să elaborez pe tema Clint Eastwood, poate vor fi câteva detalii pe care nu le știți. Californianul născut în 1930 nu părea să aibă nimic în comun cu lumea filmului. Cu care a avut primul contact pe când lucra ca băiat bun la toate într-o benzinărie - i s-a propus să
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
lucru singularizează acest film, de un excelent joc corporal al actorilor. Este primul lungmetraj care mi-a dat senzația unei alchimii între personaje, exprimate atât de bine de trup, încât era firesc să schimbe doar informații prin glas. Un alt detaliu interesant care merită menționat din cauza calității excepționale este luminația, operatorul Tom Stern meritând și el un ,Jos pălăria!" la acest capitol. Paranteză: în peste 35 de ani de regie, Eastwood a lucrat cu doar trei operatori de luminație, ultimii doi
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
propulsie, o complicată cabină pentru teleportare, iar Paula Ribariu un astronaut solitar care investighează universul pentru că tocmai își cercetează limitele. Instalația de la Sala rondă, amenajată cu atîta acribie și cu acea convingere, care, pe nesimțite, devine voluptate, că prin stăpînirea detaliului este imposibil ca ansamblul să nu funcționeze, seamănă cu mașinăria magică a unui cosmodrom, cu acel spațiu în care se adună întreaga memorie a neliniștii pentru a face din visul incert un episod verosimil. Complexul de obiecte al Paulei Ribariu
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
lui Gog). Povestirile acestea, pașnice și frumoase, se apropie de clasicism prin rotunjimea și armonia construcției (de fapt, sînt simple scheme, îmbrăcate minimal cu un story simplu, cu un declic final, de regulă unul moralizator!), dar și de romantism prin detaliile poetizate și personajele tip(izate). Realismul e ocolit cu obstinație, și pe bună dreptate, pentru că el are o relevanță minimă în acest context. Povestirile sînt mici mostre de realism magic, dacă se poate spune așa, dar de un fel diferit
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
realitate, aceea de ,a imita glasul tuturor animalelor, inclusiv al omului", lucru care însă nu-l ajută prea mult în lupta pentru supraviețuire. Personajul, creat cu o doză serioasă de umor absurd, e inubliabil, iar povestea, deși compusă din cîteva detalii și un fir narativ expediat rapid, e circulară, explicită și tradițională. Dar nu mai puțin frumoasă. La final, Orestone e înfățișat ca cititorul cărților anonime, acelea anonime pe care naratorul (instanța naratoare din toate povestirile erijată în ,martor" ocular) nu
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
de avangardistul român. Mult mai legate de funcția ,docentă" a literaturii decît de cea ,senzualistă", micile povestiri din Chipuri de oameni probează lejerețea cu care un autor, îndîrjit de altminteri, reușește să ruleze cinematografic personaje, toate memorabile prin cîte un detaliu. De la maurul care face orice ca să devină alb, pînă la fetița care mănîncă toporași, toți sfidează/ forțează, într-un fel sau altul, normalitatea. Visul Celeniei e o parabolă misticoidă despre revelația pe care o are o fetiță, după un scenariu
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
de Rennes și Baudri de Bourgueil. Extrasele care ne-au parvenit din Epistolae sunt rezultatul unui proces de selecție: interesul lui Jean de Woëvre, bibliotecarul copist, se concentra pe formulele de salut și pe figurile ,stilului frumos", înțelegând să elimine detaliile personale și intime ale corespondentei. În ciuda acestui filtru, noi, cei de astăzi, putem admira anvergură unei dispute amoroase și intelectuale din secolul al XII-lea. Bărbatul utilizează chiar termenul de concertatio (scrisorile 72 și 87), căruia femeia îi replică cu
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
rabatabile, pe care o puteai împături sau despături după voie, atunci cînd aveai nevoie să ridici un perete despărțitor într-o cameră. Paravanul ascundea ochiului gesturile sau goliciunea persoanei aflate în spatele lui. Cu toate acestea, ciudățenia paravanului stătea într-un detaliu de alcătuire: pînza sau hîrtia care acopereau panourile paravanului erau suficient de opace spre a nu lăsa să se distingă detaliile trupului, dar și destul de subțiri pentru ca măcar conturul mișcător al unei persoane să se întrezărească prin ele. Prin paravan
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
cameră. Paravanul ascundea ochiului gesturile sau goliciunea persoanei aflate în spatele lui. Cu toate acestea, ciudățenia paravanului stătea într-un detaliu de alcătuire: pînza sau hîrtia care acopereau panourile paravanului erau suficient de opace spre a nu lăsa să se distingă detaliile trupului, dar și destul de subțiri pentru ca măcar conturul mișcător al unei persoane să se întrezărească prin ele. Prin paravan nu puteai vedea, în schimb puteai ghici o formă mișcătoare, imaginația ta completînd la iuțeală ceea ce vederea nu îți putea da
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
deloc. Iată de ce paravanul este un ecran care ascunde ceva arătîndu-l. Sau, mai precis, paravanul oprește simțurile eliberînd imaginația. Ei bine, mecanismul inspirației artistice tocmai în asta stă: într-o fantezie debordantă iscată de o frustrare acută în fața sărăciei de detalii perceptive. Așa se face că un paravan te incită mult mai mult decît dacă, în lipsa lui, ai putea privi nestingherit lumea din jur. Cartea lui Mircea Berindei este un paravan din spatele căruia lumea interbelică te incită prin ceea ce nu ai
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
cu un paravan al regretelor noastre. O citești regretînd că lumea aceea a murit. Pe deasupra, simți prea bine că asemenea cărți nu mai pot fi scrise astăzi. Ceva s-a stins iremediabil în sensibilitatea noastră estetică, o anume aplecare spre detaliile fragile și spre respectarea scrupuloasă a acelor convenții și pudori fără de care atmosfera unei epoci își pierde distincția. Și în constrast cu lumea interbelică, lumea de astăzi este una din care parcă orice urmă de distincție a pierit. Nu am
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
impun cîteva schimbări. Anul viitor vom informa mai prompt presa de ce urmează să se întîmple la Festival și vom pune pe site programul, chiar provizoriu. Voi aduce la cunoștința Consiliului U.S.R. toate sugestiile mele, după ce voi face o analiză în detaliu, împreună cu aceia dintre colegii mei care s-au ocupat de Festival. Organizarea a fost corectă și nu-i cred întru totul pe cei care s-au plîns de ea. Aici se pune și întrebarea cum s-a reflectat în presă
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
din copilărie"):crearea unui limbaj explicit folcloric fără fundamentarea pe citat. în viziunea lui Kurt Masur, mai mult descriptivă decât evocatoare, mai mult pozitivă decât idealizantă, Uvertura s-a bucurat totuși de o lectură remarcabilă prin transparența intențiilor și precizia detaliilor (excelent solo-ul de flaut). Nu știu dacă la alte mari festivaluri se poate, dar la noi caruselul schimbărilor de program ne-a prilejuit o neașteptată experiență în domeniul interpretării comparate: de două ori, la distanță de patru zile, Simfonia
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
acea personalizare a calității sonore proprie orchestrelor ,mari" (sau măcar foarte bune) care le conferă ceea ce azi numim sound-ul specific: sunet fastuos, coloristică bogată, agilitate, suplețe (trăsături provenite și din vocația radiofonică a formației, apropiate de Radio France). Și, un detaliu care ne poate spune ceva, prin anii '70 a fost unul dintre ansamblurile preferate de Sergiu Celibidache. Prin colaborarea recentă cu Maestrul Kurt Masur eleganța și lejeritatea orchestrei se completează în mod fericit cu soliditatea germanică a acestuia. S-a
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
cei 65 de ani ai săi, o sănătate și o netezime perfecte, doar acutul s-a mai asprit. Artistul o conduce cu grijă în scopul de a pune în evidență, dincolo de plăcerea efemeră a sonorității prețioase, sensurile muzicii în toate detaliile lor. O citire foarte elaborată în care culoarea și accentele reliefează înțelesul fiecărei silabe cântate: dicția este impecabilă deopotrivă în franceză, germană, italiană - arta rostirii cuvântului cântat transformă fiecare lied într-un poem emoționant. Nimic nu este exterior sau inutil
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
edificarea dramaturgiei unui ciclu atât de amplu ca ,Dragoste de poet" de Schumann. Cântat cu o simplitate rafinată, acesta a concentrat parcă în paginile partiturii tristețile ascunse ale întregii lumi. în zona melodiilor franceze, o artă aproape microscopică în minuția detaliilor, un joc extrem de subtil de nuanțe ne-a sedus în piese de Ravel, Debussy, Duparc. Păcat doar că cele două Cântece din seria pe versuri de Clément Marot de Enescu - înscrise în program într-o manieră vizibil conjuncturală - au fost
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
ani clasa a treia, pentru ,aprofundarea cunoștințelor" - zicere preluată cu entuziasm de la un interpret de manele... În orice caz, comunicatul președintelui către țară i-a făcut pe mulți părinți să renunțe la bătăile zilnice aplicate odraslelor, fiindcă nu... Mă rog, detaliile sunt dureroase... Dar trebuie spus - zicerea-șablon a mai tuturor reporterilor tv - că vorbele și sinceritatea președintelui țării au avut ca efect imediat un oftat de ușurare care a străbătut meleagurile patriei de la cele mai simandicoase instituții de învățământ până la dărăpănăturile
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
noului volum, N. M. ne explică intențiile sale exegetice, ce ar viza două categorii de scriitori: cei canonici (clasici în sensul perenității) ceea ce reprezintă ,centrul" și ,minorii", scriitorii uitați, trecuți cu vederea, aflați la ,periferie". Dacă la primii, criticul descoperă detalii relevante, mai puțin sau deloc observate și fructificate de către alții, punând nuanțat noi accente, la ceilalți a urmărit, cum singur spune, ,recitirea unor scrieri marginalizate și uitate, cu intenția de a identifica ori sublinia, pe de o parte, locul lor
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
o poezie ce oferă imagini ,obiectivate", plăsmuite parcă fără voia și deplina înțelegere a autorului, precum un vis care nu se îndură a cristaliza în simbol, păstrîndu-se într-o enigmatică imanență. înregistrăm un soi de descripții sau anecdote în care detaliul nu se distinge de esențial, tîlcul nu se dezlipește de aparență: ,vedea, din spate, un copilaș încercînd să se suie pe ceva, pe un scaun sau pe pat: ridica mereu piciorul stîng, se sprijinea în genunchi, aluneca și se frămînta
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
din partea actualului președinte american, mai puțin din cea a unui latin întreprinzător. Oricum, dacă mă ajută memoria, documentarul e prea ,curat" , preferând să lase în obscuritate urmele unor atrocități petrecute în acea zi. În schimb, se mulțumește să descrie în detaliu moartea locuitorilor din Pompei, inclusiv modul în care le dădeau în clocot creierele înainte să explodeze (nu glumesc)! Dar să nu mă las învinsă de entuziasmul față de istoria antică și să trec într-un domeniu care mi-e cel puțin
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
cântece pe versuri de Clément Marot interpretate de soprana Mihaela Maxim, care avea de altfel să cucerească Marele Premiu Darclée 2005 (vocaltiate pură, expresivitate emoționantă printr-o trăire teatrală grație căreia frazarea a slujit valsarea poetică în cele mai mici detalii ale celor mai delicate inflexiuni); Șapte cântece pe versuri de Camen Sylva interpretate de mezzosoprana Iulia Merca (laureata Marelui Premiu Darclée 2003) și de sopranele Marta Sandu și Oana Severin, de baritonii Florin Estefan, Bogdan Mihai, Cătălin Petrescu și de
Festivalul Darclée by Stephan Poen () [Corola-journal/Journalistic/11327_a_12652]
-
Marele Premiu Darclée a fost acordat în acest an, așa cum spuneam, sopranei Mihaela Maxim, care a interpretat magistral marea scenă a Desdemonei din actul IV al operei Otello de Verdi. Desăvîrșirea tehnică și profunzimea estetică manifestate în cele mai mici detalii ale expresivității stilistice, susținută de puritatea sonoră a unei admirabile limpezimi timbrice, a extaziat publicul al cărui torențial entuziasm a decretat marele succes ca o confirmare a justeței deliberării juriului. Premiul I a dat și el, în felul său, măsura
Festivalul Darclée by Stephan Poen () [Corola-journal/Journalistic/11327_a_12652]