49 matches
-
taciturnă ce-și pune ștreangul la gât. Piesa este gândită într-un singur act, derulat într-o cameră, cu 6 personaje aflate într-o permanentă mobilitate (TATĂL, zăcând în camera alăturată, nu apare niciodată; IVÁN, fiul lui, care ajunge la detestarea părintelui adulat înainte de închiderea minelor; ILONKA, sora vitregă a lui Iván, ambii în așteptarea somnului de veci al părintelui și, implicit, al refacerii vieților lor din puținul pe care credeau că-l vor moșteni; MIHÁLY, doctorul devenit alcoolic de neputința
Székely Csaba: Flori de mină, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012. Cronică, de Daniela Gîfu by http://revistaderecenzii.ro/szekely-csaba-flori-de-mina-ed-uartpress-tg-mures-2012-cronica-de-daniela-gifu/ [Corola-blog/BlogPost/339302_a_340631]
-
taciturnă ce-și pune ștreangul la gât. Piesa este gândită într-un singur act, derulat într-o cameră, cu 6 personaje aflate într-o permanentă mobilitate (TATĂL, zăcând în camera alăturată, nu apare niciodată; IVÁN, fiul lui, care ajunge la detestarea părintelui adulat înainte de închiderea minelor; ILONKA, sora vitregă a lui Iván, ambii în așteptarea somnului de veci al părintelui și, implicit, al refacerii vieților lor din puținul pe care credeau că-l vor moșteni; MIHÁLY, doctorul devenit alcoolic de neputința
Daniela Gîfu: Un dramaturg al vremurilor noastre (Székely Csaba, Flori de mină, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012) by http://revistaderecenzii.ro/daniela-gifu-un-dramaturg-al-vremurilor-noastre-szekely-csaba-flori-de-mina-ed-uartpress-tg-mures-2012/ [Corola-blog/BlogPost/339543_a_340872]
-
ca un filosof al Istoriei Neamului său. Mai mult ca sigur, distinsul poet este dominat de înțelepciunea și actualitatea celebrei maxime: Historia est magistra vitae! Prin opțiunea tematică și maniera de abordare a unor subiecte socio-umane, stringente, prin modul de detestare necruțătoare a unor carențe din lumea cotidiană, prevalent din societatea românească post-decembristă, poeziile lui Coriolan Păunescu îl apropie de poetul național Mihai Eminescu. Pentru confirmarea aprecierilor noastre prezentăm versurile de mai jos: „Pe adresa prietenilor Hei, măi violenților, măi pezevenghilor
ÎN LOC DE RECENZIE INTEROGAȚIE FINITĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1422820118.html [Corola-blog/BlogPost/375965_a_377294]
-
identificate odată cu deschiderea dosarelor de la Canal. Vom ști, probabil, numele lor. Dar gropile comune, presărate de la Cernavoda până la Marea Neagră, dovezi ale tragediei ce ne-a fost impusă aproape jumătate de veac, vor rămâne o taină. O serie de acuzatori impun detestarea acestor opere literare, chiar arse, deoarece sunt scrise de cei condamnați pentru infracțiuni politice, opozanți ai comunismului agresiv, de extremă stânga și care au îngroșat victimele Gulagului românesc. La 4 noiembrie 2012, după o emisiune radiofonica, în care s-a
IMPRESII DE PESTE OCEAN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 by http://confluente.ro/Impresii_de_peste_ocean_dan_petrescu_1362559416.html [Corola-blog/BlogPost/345606_a_346935]
-
veți mai răstălmăci nici gândul Aproape mort din mine, în torturi! Sunt ca un sloi de gheață ce descrește Spre limită pastișelor de azi Și-acesta doar în mine se topește Până la rădăcinile de brazi. Pereții mi-i zidesc în detestare, Fereastră fumurie de pământ Îmi va păstra lumină asta mare, Pe care numai eu pot s-o cuvânt! Nu veți putea să-mi așezați nici pașii Pe ochii și pe pieptul vostru gol, Căci eu urmez umilă-naintașii, Plătindu-le
GLOANŢE DE ARGINT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1475209782.html [Corola-blog/BlogPost/371433_a_372762]
-
comunismului. Cartea revine asupra ipotezei (sau certitudinii, pentru unii) că consumismul (sau, mai degrabă absența tot mai acută - nu în toate țările estice la fel - a produselor de larg consum), a constituit principala cauză a epuizării regimurilor comuniste și a detestării conducătorilor lor. Ipoteza e nuanțată, fiind considerată în parte reducționistă: cetățenii est-europeni puteau avea și alte motive de a susține sau detesta regimurile în care trăiau. În plus, dincolo de asemănarea experiențelor de viață ale societăților estice (dovada importării lor din
VIAŢA COTIDIANĂ ŞI PUTEREA ÎN COMUNISM de ELISABETA POP în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 by http://confluente.ro/Viata_cotidiana_si_puterea_in_comunism.html [Corola-blog/BlogPost/349005_a_350334]
-
Când li s-a reproșat insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat că imaginile de seninătate, frazele echilibrate pot să exprime marile dureri sau idei; au fost de acord că „formă“ poate fi „impasibila“, sculpturala, dar foarte pură în liniile sale. Detestarea „incoerentei ideii“, a „incorectitudinii limbajului“ rămâne punctul invulnerabil al parnasienilor. În literatura română, încă din 1880 și până în perioada interbelică, alături de simbolism, parnasianismul a reprezentat o notabilă direcție modernista a poeziei noi / decadente, direcție promovată - în „simbioza parnasianism-simbolism“ - îndeosebi de
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
se pregătească, cu ajutorul harului lucrător, de primirea harului îndreptățirii. Fără credință, îndreptățirea unui adult nu este posibilă. Pe lângă credință, mai sunt necesare și alte acte care dispun la har (de pildă: speranța în îndurarea lui Dumnezeu, începutul iubirii lui Dumnezeu, detestarea păcatului, propunerea de a primi Botezul și a începe o viață nouă). Harul sfințitor este un dar supranatural, creat, al lui Dumnezeu. Harul sfințitor este o calitate supranaturală, revărsată de Dumnezeu, ce se adaugă sufletului. Harul sfințitor nu este însă
Har () [Corola-website/Science/306451_a_307780]
-
a declanșat entuziasmul primilor fasciști și al prenaziștilor Înainte de 1924 În Germania (corpuri de franctirori, național-bolșevici). Și tot pentru că Îi atribuie violenței o valoare fondatoare, comuniștii germani vor ajunge destul de repede pe aceeași linie ca și naziștii, În sensul unei detestări comune a social-democraților. La rândul său, legitimitatea revoluționară a Rusiei lui Lenin și Stalin se dorește purtătoare a unui mesaj „proletar” universal și democratic. Nazismul și fascismul sunt dușmanii ei declarați, deși Împărtășesc cu comunismul aceeași mistică a violenței și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Sophroniscos și Menexenos. Dar a cerși, a lua bani fără a da nimic altceva decât compasiune este oare mai bine decât să primești bani în schimbul unei munci? Nu prea credem... Aristip nu detestă, dar nici nu iubește banii. Contrar prefesioniștilor detestării, care nu izbutesc niciodată să mărturisească ceea ce iubesc de fapt în secret, cirenaicul consideră banii un mijloc - în speță, mijlocul de a nu-ți complica existența, de a n-o face mai dificilă decât este deja -, și nu un scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Cynismes. Portrait du Philosophe en chien, Grasset, 1990, Livre de Poche. * ** Platon, un luptător rău intenționat. Nici vorbă să examinăm statutul plăcerii în filosofia lui Platon, un subiect cât se poate de vast... Dualismul său, elogiul adus de el sufletului, detestarea trupului, desconsiderarea vieții, a sensibilului, a realului, tropismul său pentru pulsiunea de moarte - amintiți-vă de Phaidon î64, 6): „Filosofii cu adevărat filosofi sunt dornici de moarte”! - fac din el un gânditor emblematic pentru antihedonismul antic. Nu este de mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la sinucidere fără să o și fac. Noi românii suntem toți niște ratați. Asta e originalitatea noastră și pe drept cuvânt îi detestăm pe străini, biete ființe care s-au realizat” (22 februarie 1991 Ă 582). Or, poziția aceasta, a detestării străinilor, este înainte de toate poziția lui Cioran, care nu-i implică deloc pe români. În fine, de observat și altceva. Disperat de neputința românilor de a fi și de a face istorie, Cioran le neagă violent, în tinerețe, rațiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care totul devine posibil dat fiind că totul s-a făptuit în logica purității. Plăcere în suferință, masochism, ar zice psihanaliștii. Negativitate necesară epifaniei unei pozitivități, ar explica dialecticienii pricepuți în teologie. Conservare și depășire a creștinismului, care îndeamnă la detestarea trupului, desigur, dar care propune rămânerea în această stare de ură, fără a oferi vreo deschidere înspre lumina unei desfătări posibile, a unei bucurii legitime, a unei beatitudini imaginabile. Ascetismul se dovedește a nu fi atât un scop cât un
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu înseamnă egotism, narcisism, dragoste excesivă pentru propria persoană ci apreciere la justa sa valoare a unui individ care se îndoiește că e amabil - în sensul etimologic - și care dorește să devină astfel, mai întâi pentru sine însuși. între excesul detestării de sine, sentiment pentru care creștinismul l-a pregătit, în mod neîndoielnic, și acela al unei pasiuni excesive pentru sine și pentru tot ce-i al său, Montaigne caută calea de mijloc. Autoportretul nu-i este tocmai pe plac. își
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Sophroniscos și Menexenos. Dar a cerși, a lua bani fără a da nimic altceva decât compasiune este oare mai bine decât să primești bani în schimbul unei munci? Nu prea credem... Aristip nu detestă, dar nici nu iubește banii. Contrar prefesioniștilor detestării, care nu izbutesc niciodată să mărturisească ceea ce iubesc de fapt în secret, cirenaicul consideră banii un mijloc - în speță, mijlocul de a nu-ți complica existența, de a n-o face mai dificilă decât este deja -, și nu un scop
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Cynismes. Portrait du Philosophe en chien, Grasset, 1990, Livre de Poche. * ** Platon, un luptător rău intenționat. Nici vorbă să examinăm statutul plăcerii în filosofia lui Platon, un subiect cât se poate de vast... Dualismul său, elogiul adus de el sufletului, detestarea trupului, desconsiderarea vieții, a sensibilului, a realului, tropismul său pentru pulsiunea de moarte - amintiți-vă de Phaidon î64, 6): „Filosofii cu adevărat filosofi sunt dornici de moarte”! - fac din el un gânditor emblematic pentru antihedonismul antic. Nu este de mirare
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dezvoltarea normală a personalității. Ea se întâlnește asociată cu alte tulburări caracteriale, ca negativismul, in toleranța, stări regresive, reacții de culpabilitate și de compensare etc. În asemenea situații este indicată orientarea copilului către o înaltă concepție despre adevăr, dublată de detestarea minciunii, care trebuie asemuită constant cu microbul moral ce deteriorează relațiile sociale, coborând nivelul demnității umane. În consecință, atmosfera morală în care se desfășoară viața copilului trebuie să fie totdeauna corectă și prețuită, spre a o putea reprezinta în mod
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Când li s-a reproșat insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat că imaginile de seninătate, frazele echilibrate pot să exprime marile dureri sau idei; au fost de acord că „forma“ poate fi „impasibilă“, sculpturală, dar foarte pură în liniile sale. Detestarea „incoerenței ideii“, a „incorectitudinii limbajului“ rămâne punctul invulnerabil al parnasienilor (de fapt, „armătura“ e din 1872, dată de Micul tratat de poezie franceză (Petit traitî de poîsi française) de Theodore de Banville, adevăratul „manual“ al noului curent). Nemulțumirea față de climatul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
înmulțirea spectaculoasă în lume a conduitelor sinucigașe de tip kamikaze pot fi descrise și explicate prin mecanismul de condiționări și recompense din partea colectivităților respective (avantaje materiale și onoruri aduse familiilor rămase), prin socializarea de foarte mici a copiilor în spiritul detestării „lor” (ceilalți ca dușmani, out-group) și a sacrificiului suprem pentru „noi” (in-group). Vom înțelege astfel și de ce, ca un fapt aproape inedit istoric, în acțiunile kamikaze sunt implicate din ce în ce mai multe femei. Ceea ce ar contrazice cumva teoriile sociobiologiste despre diferențele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și rigid, opac la argumentele ce susțin idei contrare. Articulate într-o coerență insensibilă la schimbări, ideile, valorile și atitudinile indivizilor cu personalitate dogmatică - după cum o numește M. Rokeach - trimit la stimarea necondiționată a celor cu același mental și la detestarea până la ură a celor cu păreri divergente. De aici puternica predispoziție pentru prejudecăți și discriminare față de „ei” și prețuirea față de „noi” (grupul de apartenență). 2) Teoria „țapului ispășitor” (Dollard et al., 1939), și ea de sorginte psihanalitică, are în centru
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
perioada ei grecească, dar și mai târziu, n-a încetat să prezinte un dublu chip, din care nu este arătată, privilegiată, decât o singură față. Căci, câștigând confruntarea, Platon, stoicii și creștinismul își impun logicile lor: ura față de lumea terestră, detestarea pasiunilor, a pulsiunilor, a dorințelor, discreditarea trupului, a plăcerii, a simțurilor, jertfa adusă forțelor nocturne, pulsiunilor morții. Greu de cerut învingătorilor să scrie cu obiectivitate istoria învinșilor... Istoria filosofiei, așa cum apare ea în enciclopedii și manuale, așa cum este predată și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
păgână este greu de interpretat, independent de ceea ce a făcut creștinismul din acest termen, confiscat, învăluit în fum de tămâie și stropit cu agheasmă. Putem totuși afirma că o astfel de sensibilitate ține mai mult de celebrarea vieții decât de detestarea ei. O precauție în modul de întrebuințare: hedonismul face din plăcere binele suveran, scopul spre care trebuie să tindem, obiectivul în stare să aducă laolaltă reflecția și acțiunea; cât despre eudemonism, acesta afirmă necesitatea de a viza starea de bine
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Sophroniscos și Menexenos. Dar a cerși, a lua bani fără a da nimic altceva decât compasiune este oare mai bine decât să primești bani în schimbul unei munci? Nu prea credem... Aristip nu detestă, dar nici nu iubește banii. Contrar prefesioniștilor detestării, care nu izbutesc niciodată să mărturisească ceea ce iubesc de fapt în secret, cirenaicul consideră banii un mijloc - în speță, mijlocul de a nu-ți complica existența, de a n-o face mai dificilă decât este deja -, și nu un scop
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Portrait du philosophe en chien, Grasset, Livre de Poche, Paris, 1990. * ** Platon, un luptător rău intenționat. Nici vorbă să examinăm statutul plăcerii în filosofia lui Platon, un subiect cât se poate de vast... Dualismul său, elogiul adus de el sufletului, detestarea trupului, desconsiderarea vieții, a sensibilului, a realului, tropismul său pentru pulsiunea de moarte - amintiți-vă de Phaidon (64 b): „Filosofii cu adevărat filosofi sunt dornici de moarte”! - fac din el un gânditor emblematic pentru antihedonismul antic. Nu este de mirare
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acestui raționament. Teoreticienii anteriori ai procesului modern de civilizare european, a mai adăugat Elias, sînt acuzați de ignorarea dinamicii persistent autodistructive a violenței. Procesul modern de civilizare, înțeles în mod tipic drept impunerea lentă, dar continuă, a normelor recunoscute, ca detestarea crimelor, descurajarea actelor de violență, asumarea responsabilității morale pentru acțiunile proprii și frica de a avea conștiința încărcată, nu numai că are ca rezultat (conchide Elias) concentrări periculoase de mijloace de violență în mîinile statului, dar este și un proces
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]