55 matches
-
mereu să vină, Nici acum nu știu de unde, Curcubeul peste noi, Simt și astăzi cum ți-ascunde Chipul limpezit de ploi Și prin ierburile ude Alergam copii desculți, Numai tunetul se-aude Cum coboară peste Munți... Cade grindina ca piatra Detunată dintre stânci, Apără-ne, Doamne, vatra, Unde-s ploile de-atunci? Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Ploile de altădată... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2005, Anul VI, 27 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară
PLOILE DE ALTĂDATĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1467042774.html [Corola-blog/BlogPost/377950_a_379279]
-
în lacrimi țărâna prea sărată, În Dorul lui, cel Unic, din dorurile mele Nu-l vor putea ucide nemernicii vreodată! Cei care îl visează și azi legat cu funii Și spânzurat de Cerul în care s-a ascuns- Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii, Toți mugurii din codri se-aud pleznind în plâns... Mă doare, ce mă doare? Nu mă-ntrebați acum, Un fluier își topește în mine întreg amarul, Îl judecă pe Iancu și-l spânzură postum- Ia de la mine
ROMÂNIA, DEOCAMDATĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 by http://confluente.ro/Romania_deocamdata_.html [Corola-blog/BlogPost/349134_a_350463]
-
totu-i scufundat, Orice gând din minte mi s-a șters. Surprins în larg de valurile furtunii, Nu m-am plecat în fața mâniei naturale, Cu toate că din adâncurile genunii, Întrevedeam sfârșitul în liniști abisale. Atunci a izbucnit un strigăt care, A detunat să-mi rupă coardele vocale, Simțind în fiecare val o dulce alinare, Și mângâieri în ale vântului rafale. O! Iarăși vise fanteziste șterse, Metafizice păreri tip Schopenhaur, Lăsându-le mereu să se reverse, Cuvintele ca flăcări în gură de balaur
AM REGĂSIT ÎN TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 by http://confluente.ro/Am_regasit_in_tine_mihai_leonte_1343304593.html [Corola-blog/BlogPost/350178_a_351507]
-
vor fugi, Bulucindu-se. Ridică-ți fruntea! Dar Nu uita să privești lumea, Mereu în ochi, În adâncul ochilor, Ca Ea să te știe că-i aparții, Că-ți aparține - Și să nu te urască! PLOUĂ-N MAI Cresc depărtările, Detună crestele, Mugesc pădurile, Lunecă zările, Se zburlesc tufele: Vin avântate Ploile, ploile! Umbresc cărările, Croncăne ciorile, Își pleacă, florile, Mândre petalele. Dăngănesc clopotele, Sar balamalele Din toate porțile. Fug sumețite Fetele, fetele! Urlă văioagele, Zboară poloagele, Gem costoroabele, Se-nchină
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1448124694.html [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
nr. 561 din 14 iulie 2012 Toate Articolele Autorului 14 Iulie 2012 Cum stai ca o floare-n parfum, Mirosul ce liber te împarte! Uităm că e vară acum Și frigul e încă departe... Mi-e dor să aud cum detună În iulie norii cu rost, Seceta noastră nu-i bună Și niciodată n-a fost! Gura mea de tăcere e arsă, Pe deal amiroase a fân Și sângeră iarba sub coasă, Alină-i durerea la sân. Se pârguie rodul din
VARĂ PE DEAL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 by http://confluente.ro/Vara_pe_deal_nicolae_nicoara_horia_1342265071.html [Corola-blog/BlogPost/365304_a_366633]
-
care mii de stele strălucesc ... ” sau în poezia Biografie : „Știu eu, mama și-a zis ca mă nasc într-o zodie bună; Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună. / Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună ... Nu a scris „mama a zis”, ci „mama și-a zis” ... Genial! În „Lupta cu inerția”: „Tot ce-am iubit, niciodată / N-am mistuit într-al timpului
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_aurul_din_poezia_lui_nicola_vavila_popovici_1385960487.html [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
totu-i scufundat, Orișice gând din minte mi s-a șters. Surprins în larg de valurile furtunii, Nu m-am plecat în fața mâniei naturale, Cu toate că din adâncurile genunii, Întrevedeam sfârșitul în liniști abisale. Atunci a izbucnit un strigăt care, A detunat să-mi rupă coardele vocale, Simțind în fiecare val o dulce alinare, Și mângâieri în ale vântului rafale. Baia de Arieș 1964 Referință Bibliografică: SPRE PORTUL VISAT / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1775, Anul V, 10 noiembrie
SPRE PORTUL VISAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1447106469.html [Corola-blog/BlogPost/369465_a_370794]
-
19 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului 19 Noiembrie 2014 „Mă doare-n...undeva de voi” Mi-a scris „ciobanul de la turmă”, O, Țară plină de nevoi Și de plecații fără urmă! O, Țară plină de scaieți Și de omide târâtoare, Detună cerul în poeți Și plâng fântânile-n izvoare! E plin pământul de netoți Ce te pândesc la cotitură, N-ai voie să-i jignești pe hoți Și pe tâlharii ce te înjură Și tot mai mulți analfabeți Dau lecții de
E PLIN PĂMÂNTUL DE NETOȚI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1416397570.html [Corola-blog/BlogPost/384617_a_385946]
-
ea însăși „trasă pe sfoară”. Pe aceștia din urmă, dacă vrea cineva să-i golească de țeluri, să le ia sforile! Dar să se dea sfori și păpuși artiștilor păpușari! Teatrul de păpuși nu e viclean, nu e meschin, nu detunează grenade în societate, teatrul de păpuși e fereastră, cale și rază spre lumea interioară a copiilor mici, dar și a „copiilor” de toate vârstele”! Actorul păpușar, regizorul, scenaristul, scriitorul, de la Teatrul pentru Copii și Tineret „Luceafărul” din Iași, Toma Hogea
TOMA HOGEA. SĂ SE DEA SFORI ŞI PĂPUŞI ACTORILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1444306914.html [Corola-blog/BlogPost/381801_a_383130]
-
și înrăzărită mai întâi de Platon, priveliște simbolizată stănescian prin «apariția sferei», este surprinsă în poemul Căderea oamenilor pe pământ, din al cărui final se reține și „ruga“ de a nu fi lăsat singur: Cuvintele mă ajung din urmă. Ele detună pe timpanul întins / între ceea ce este / și ceea ce nu este. // Cresc înapoia mea, cresc înapoi, / în amintire, / azvârlind o jerbă de trupuri / înspăimântate. // Trupuri în flăcări, trupuri în valuri, / trupuri în uragane, trupuri în desimea / pământului.// Cuvintele mă ajung din
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
în lacrimi țărâna prea sărată, În Dorul lui, cel Unic, din dorurile mele Nu-l vor putea ucide nemernicii vreodată! Cei care îl visează și azi legat cu funii Și spânzurat de Cerul în care s-a ascuns- Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii, Toți mugurii din codrii se-aud pleznind în plâns... Mă doare, ce mă doare? Nu mă-ntrebați acum, Un fluier își topește în mine întreg amarul, Îl judecă pe Iancu și-l spânzură postum- Ia de la mine
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1410357530.html [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
și hățișurile trufiei ? Nu în locul nădejdii eliberatoare am altoit provocările atotmolipsitoare ale răzvrătirii ? Nu în locul frumuseții Creației în care a sălășluit splendoarea lui Dumnezeu am pus schimonosirea la față a fariseului, a fariseismului ? Dezlănțuirea evenimentelor cotidiene în haotica lor rostogolire detună grav fragilitatea oamenilor și mai cu seamă a tinerilor, care trăiesc, de regulă, mult mai intens bulversarea acestor evenimente. Înfiorarea lor e covârșitoare, asemeni frunzei plopilor care tremură permanent, chiar și în timpul de pace al liniștei. Șansele nu pot fi
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_succesul_gheorghe_constantin_nistoroiu_1354533236.html [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
tare mi-e teamă ... ”, poetul-om spune că îi este teamă, nicidecum frică. Teama exprimă vălul care ascunde ascunsul ideii, nicidecum frica de material a cuvântului. Teama este percepută doar de inițiați: “Și unde mă aflu, nu știu - / Vai, plopii detună orașul ... Clavirile plâng în pustiu ... ” (Mister, 1965:149), frica o simte profanul. După vis urmează regrete și apoi somnul de odihnă a sufletului obosit de dorințe: “E timpul ... toți nervii mă dor ... / O, vino odată, măreț viitor” (Poemă finală, 1965
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Anamneza_sentiment_al_retrai_stefan_lucian_muresanu_1382198440.html [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
noștri s-au ciocnit de acest luptător la marginea deșertului Gobi, Într-o vale secată. Nu știau că se află acolo. Îi aștepta. Nimeni n-a văzut nimic, dar după urme a fost un măcel. Au izbucnit flăcări și au detunat parcă tunuri, deși acolo nu putea fi nici o artilerie. O sută de Cuceritori au fost prinși În ambuscadă de un singur om. Unii au murit arși de vii. Unii au murit uciși de săgeți. Alții au murit Înainte de a apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
clubului. Era tapetat cu „fluturași“ de la concertele anterioare, podeaua era de lemn, În mijloc trona un bar uriaș, iar pe lângă pereți, dintr-un capăt În celălalt al Încăperii, stăteau Înșirați tot soiul de pierde-vară, fumând și bând În neștire. Muzica detuna din boxele aflate deasupra capetelor noastre, dar era Încă devreme, așa că nu prea dansa nimeni. Eram plină de energie și aveam sentimentul că toată lumea era a mea. M-am Întors către Tom. — Vrei ceva de băut? Cam tâmpită Întrebarea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și trist, spunând atât: - „ Mă îndepărtez...” - Tată, nu se poate, spusei. Timpul îl luă cu el. PARTEA A TREIA 1. Partea a treia a acestei scrieri. Acum de la moartea tatei mi se părea că timpul trece fără noimă, îl auzeam detunând în marea lui aventură. Tata era departe de mine și-l iubeam imens. Învățătorul, venit cu unele treburi ale școlii la oficialitățile de aici, trecu spre prânzul zilei, la tribunal. Ne îmbrățișarăm; părea în afara vârstei pe care o avea, - spectator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
subordonează imaginii mitologizante, hiperbolice, în linia basmelor cu Feți-Frumoși: Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună; Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună, Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună. Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună. Ea mai vedea cum în șa voi sălta împreună Cu îndrăzneața fecioară-a pământului, brună, Și-n goană nebună vedea de pe-atunci cum răsună Tropotul lung și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) care cer genitivul nu se mai termină în „articol hotărât”, termenul subordonat, totdeauna un pronume personal (formă scurtă neaccentuată), stă în cazul dativ: „Și pe cel ce se scula împotrivă-i îl pălea cu hangerul ori îl detuna cu pistolul.” (M. Sadoveanu) „Astfel zise lin pădurea Bolți asupră-mi clătinând.” (M. Eminescu) Prepozițiile și locuțiunile prepoziționale cu recțiune genitivală sau de dativ impun substantivului dependent articularea, cel mai frecvent cu un articol hotărât: „Deasupra casei tale ies Și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
soldaților săi arătîndu-le pe vrăjmaș, dacă mișcările sale cele de Tersit nu vor putea să meargă în același paralel cu ale viteazului care subt picioarele sale iartă pe protivnicul său cel învins, sau dacă glasul său nu va putea să detune cu aceeași putere și vibrare întocmai ca al trîmbiței cei vestitoare de biruință; și, în sfârșit, în zadar un actor s-ar sui pe șenă ca să ne înfățișeze veacurile trecute, pătimile și virtuțile, ca să ne învețe sau să ne pricinuiască
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
crede că se prind în el bine peștii. Fulger Cînd fulgeră, cică scapără Sf. Ilie să-și aprindă luleaua. Cînd fulgeră, își aprinde Dumnezeu țigara. Cînd fulgeră, aprinde Dumnezeu lumînarea de caută pe drac să-l trăsnească și să-l detune*. Cînd fulgeră întîi, să iei paie de jos cu ochii închiși, căci sînt bune de fulgerătură. Cînd fulgeră, se face cruce, ca dracul să fugă de lîngă noi, și nu trăs nește decît acolo unde se ascunde. Cînd fulgeră, să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dată - ursită dănac - flăcău dărac - unealtă de pieptănat lîna deroga (a) - a lua desfăca (a) - a scoate grăunțe de pe știuleți desniță - dis-de-dimineață despăși (a) - a trece înapoi peste corpul cuiva deșert - partea de corp dintre ultima coastă și osul șoldului detuna (a) - a distruge dezbîrna (a) - a desprinde de cap diota (a) - a deochea discos - taler în care se depun bani la biserică dohot - păcură dovlete - dovleac drăcoaie - femeie păcătoasă; drăcoaică dubi (a) - a tăbăci, a argăsi dumica (a) - a tăia
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
m-au miluit. Atuncea să rămâie și ei aici, i-a răspuns copila. Și adunându-și cioporul, a plecat cu imamul cel bătrân. Îndată după ce au ieșit ei de-acolo, s-a tulburat cerul, s-au învălmășit nouri negri, au detunat tunetele și-au scăpărat fulgerele și s-a rupt un potop de apă încât a înecat toate. De-atuncea a apărut acel lac de la Soci în care ș-au aflat mormânt nemilostivii. Oamenii din acele ținuturi îi spun Lacul Riței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
munca mea pentru ridicarea clasei muncitoare și consolidarea statului socialist al acestei clase n-ar ținti clar întărirea și îmbunătățirea situației clasei muncitoare, ași socoti că viața mea e lipsită de sens." (pp. 526) Poetul Din furtună Și mânie Tu detună Apă vie La izvoare Argintii Din ponoare Spre câmpii * Visuri line Fulgi alene Să-nsenine A noastre gene; Dă-ne nouă Versuri vii Ca o rouă Inimii. * Libertatea Și dreptatea Sprintene Alinte-ne Zilele Tuturor Munca, fie Bucurie, Cânt și spor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
strășnicie înfricoșată trista stepă a mamei Volga, în contra unei invazii moderne mult mai aspre și mult mai crude. După șase luni de lupte a unei bătălii care e, desigur, cea mai mare din istoria lumii, hitleriștii au fost răzbiți și detunați îndărăt, oastea întreagă a naziștilor a fost încercuită, spartă și prinsă, împreună cu generalul Paulus. După amiază am văzut, la 30 km. în josul fluviului, intrarea în canalul care merge să se unească cu Donul. În acest loc se înalță o statue
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stele făclioare, poduri de flori prohod de miori. Cântecul ciobanului de la miori Ciobănaș de la miori, cum ți-a fost soarta să mori? Sus în vârful muntelui subt cetina codrului. Și de ce moarte-ai picat? Fulgerul a fulgerat, trăsnetul m-a detunat! De spălat cin' te-a spălat? Ploaia când s-a revărsat. De-npânzit cin' te-a împânzit? Luna când a răsărit. Făclioară cin' ți-a pus? Soarele când a fost sus. De-ngropat cin' te-a îngropat? Brazii când s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]