74 matches
-
evitînd excesul de sordid jurnalistic. în tema jurnalistică se poate recunoaște fascinația suprarealiștilor pentru obiectul efemer și cam vulgar, dar și rezultatul unei experiențe directe și larg împărtășite: ultimul deceniu fiind, la noi, unul de renaștere rapidă și de dezvoltare devorantă a gazetăriei. De altfel, Șerban Foarță e și autorul unui ingenios și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/ nocturn) al presei (1997) - și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
coordonatele lumii și ale textului, ale realului și artificiului. Dacă "noii poezii" îi este proprie o "întoarcere la real", ea ilustrează o la fel de caracteristică luciditate, o "conștiință textuală" ce pune în paranteză realul, din unghiul unei unice realități textuale, autarhice, devorante, componentă a textului total care este lumea: "Pe de o parte, așadar, o reificare carnavalescă sau alienantă; pe de altă parte, acuta conștiință a artificiului și tematizarea literaturii ca fapt istoric, dar și ca facere permanentă care-și găsește motivația
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
Cernat, ca și la Ioan Stanomir) e un ultim refugiu, un spațiu intim-ocrotitor tot mai expus excavatoarelor sistematizării urbane; și totodată, o fereastră către o altă lume, o belle epoque dispărută, care în curând va fi și ea oblonită. Lectura devorantă a cărților de călătorii (Jules Verne e un reper obligatoriu pentru toți), a benzilor desenate din Pif (de asemenea, un punct magic în care se intersectează toate cele patru istorii), jocurile ,apolitice" ale copilăriei, desfășurate în afara prețioaselor indicații oficiale și
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
se pare a fi unul din elementele care o structurează. În lungul răstimp de când suntem colegi, au fost nenumărate ocaziile de a mă convinge că spiritul critic al Adrianei Bittel funcționează impecabil și în materie de judecăți literare. Cititoare pătimașă, devorantă, a literaturii la zi (mă tem că îi place chiar mai mult să citească decât să scrie, dar mai cunoaștem astfel de cazuri), Adriana Bittel "controlează" piața editorială dintr-un punct de perspectivă valorizator. Execută iuți expertize estetice și ne
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
lovit și familia Reich, astfel că pentru a asigura educația băiatului, l-au trimis la niște rude din Berlin, mai bine situate. Înscris acolo la școală, odată cu bucuria de a-și continua lecturile în limba germană - de pe atunci o pasiune devorantă - descoperă duritatea educației germane. "Trebuie să existe ordine și disciplină", era lozinca. Atunci a început experiența acelui amestec de "fericire a contactului cu muzica și literatura germană" dar și "frica de nuiaua germană, de lagărul german de concentrare, pe scurt
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
evitînd excesul de sordid jurnalistic. în tema jurnalistică se poate recunoaște fascinația suprarealiștilor pentru obiectul efemer și cam vulgar, dar și rezultatul unei experiențe directe și larg împărtășite: ultimul deceniu fiind, la noi, unul de renaștere rapidă și de dezvoltare devorantă a gazetăriei. De altfel, Șerban Foarță e și autorul unui ingenios și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/nocturn) al presei (1997) - și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
gangsterești Ca-n filme de Cipi Nikolin UNATC, ori Ring spiel de Ioan Cristea UNATC, altele pretențioase precum Hot-hours de Alexandru Puia, Dejunul pe iarbă de Alexandru Ionescu, Conserve de familie de Ion Puican împotmolite în derizoriul grotesc al "senzualității devorante" sau a "horror-ului butaforic". Butaforia e folosită deliberat și în istoria unui îngeraș-copil dorit doar de un cuplu gay ce suportă ostilități fel de fel: Bebi al lui Bogdan Popescu. Un student la regie UNATC care are perspicacitatea de
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
între curgere, heracliteana curgere, niciodată la fel, și rarefiere? Două feluri de pierdere, de abandonare a ființei cu granițe, cu consistențe, cu oase contopite în oceanul pe care pornește, brav navigator al somnului și al iubirii, Vasco da Gama. " Imaginile devorante ale lucrurilor viitoare/ steaua aprinsă a unui incendiu/ ceea ce am iubit ceea ce am sperat/ ceea ce rămâne de cunoscut" (Persistența flăcărilor), acestea sînt bagaje de pus deoparte. Ușoare, de bună seamă, apăsînd doar amintirea, nu brațele. Ca tot ce se întîmplă
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
deja teama de Unul, angoasă și idiosincrasie ce stăruie în scrierile lui Emil Botta. Dar această teamă de Unul este și dorul de el (Sehnsucht). Misteriosul dor metamorfozează fereastra, transformând-o în negativul ei. Din geometrie explozivă, aceasta devine geometrie devorantă. Deschidere în prăpastie, scara. Pe ultimele trepte conștiința reveni. Biata de ea, se întorcea plăpândă, plină de pulbere, desculță, așa cum îi stă bine călătorului: "Iartă-mă, spuse. Vreau să te slujesc, să te sustrag tu-nelului acesta groaznic și complicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
uscate și aride și nu făceau decît să-mi mărească chinul cu un fel de amețeală logică în plus, un fel de delir plin de raționamente și de argumente medicale, peste care se cernea mărunt cenușa fadă a setei mele devorante." (p. 21). Un om cu judecata întreagă și ființa debilă visează la răsfățul cu apă chioară, apa care-l otrăvește, în vreme ce infirmiera lui visează la spectacolul cu Marlčne Dietrich. Două măști ale aceluiași ridicol. Ridicolul acțiunii, care te face, luîndu-te
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
și al povestitorului, al povestașului ș.a.m.d. Familia lexicală, adică, în întregul ei. Naratorul, Teodor Moldovan, revine în țară după douăzeci de ani de sufocantă și bănoasă carieră elvețiană, căutând o veche iubire - Valeria - și o la fel de veche pasiune devorantă - legendele. Ca adolescent, înregistra pe casete sute de întâmplări de necrezut istorisite de ciobani bătrâni sau de bețivi șarmanți pe care îi momea adeseori cu țuică. Devenit matur și irosit în industria semipublicitară negocierilor pentru uși dotate cu detectoare de
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
anume Mary Slade. Adulterul, crima, pasiunea adoptă acest limbaj al trupului în descompunere, trup pe care îndrăgostiții își scriu mesaje de dragoste, din care rup fîșii pentru a-și face măști, în timp ce naratoarea articulează într-o engleză educată trista și devoranta istorie a unei iubiri fatale. Nu lipsește, dincolo de macabrul solemn, o fină orchestrație ironică, iar grotescul devine poezie la Robin Fuller. Jon Griggs în Deviation (Deviație, SUA, 2006) intră în jocul unui computer game, genul cel mai cunoscut, cu trupa
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
regizorul Mateo Blanco alias Harry Cane (Lluís Homar), o femeie întreținută cu veleități de actriță, Lena (Penélope Cruz) și cel care o întreține, magnatul Ernesto Martel (José Luis Goméz), pe de altă parte, același cuplu, Mateo-Lena, consumat de o pasiune devorantă și o iubită din tinerețe care îndeplinește rolul de regizor tehnic, Judit Garcia (Blanca Portillo). În prima poveste ca alternativă la amantul gelos intervine și fiul lui Ernesto, concurând de pe o poziție considerabil dezavantajată atât la "mâna" frumoasei vedete, cât
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]
-
care ar încerca să-l portretizeze, rînduit, securizant și statornic. Nu-i pasă de circumstanțieri abile, înaintează deschis, vulnerabil, în viul unui aprig corp-la-corp cu absolutul: nu se voiește sub protecția unor categorii muzeale, de care să-și agațe zbuciumul devorant, ca și cum ar îmbrățișa un palladiu salvator. Și, totuși, cine ca el a privit cu atîta concentrată recunoștință, nostalgic rivală, culmile perfecțiunii neîntrecute - bunăoară, atinse de artiștii antichității în bronzurile de la Riacce? N-a rămas la un suspin de neputincioasă beatitudine
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
în vina destinului, sperând salvarea prestigiului propriei neputințe. Atâta timp cât cineva crede că pierderea justificată fals se poate schimba în bine, este departe de acest om ieșirea din tirania plânsului de mila sieși. Nicio soartă nu e mai crudă ca a devoranților propriului spirit! Pentru toate victoriile omului este cardinală atât alegerea drumului pe care acesta îl caută cât și căutarea drumului pe care îl alege. De modul cum cineva înțelege coordonata idealului în care sunt uniforme rațiunea și sentimentul, depinde esențial
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
venerată, dar trăită ca o entitate ce trebuie incorporată, ingerată, digerată și distrusă. O dovadă ar fi sărutul, ca și toate tentativele de penetrare trăite ca niște luări în posesie. Lucrețiu constată în ce măsură se alimentează jocul amoros din această pasiune devorantă, în sensul primar al termenului, deci canibală. în chiar inima acelui moment când ne imaginăm că ne contopim cu celălalt, îndepărtarea e maximă. Simultan apare dorința de a-l anihila pe celălalt: mușcăturile, îmbrățișările, zgârieturile și ceilalți germeni ai furiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și bucurie. Dar, gloria nu l-a schimbat. A rămas același Radu, jovial și afabil, cuceritor de modest și discret, în pofida faimei mereu crescânde. Ne e drag și-l prețuim. Genialul actor este inegalabil în arta de a exprima setea devorantă de a trăi, de a râde, de a se bucura, de a captiva. „Iubirea e o pânză țesută de natură și brodată de imaginație. Dintre toate operele, cea mai frumoasă este o viață bine trăită. Aș zice chiar că este
RADU BELIGAN, UN SENIOR AL SCENEI ROMANE! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346625_a_347954]
-
în acele sfere supraterestre unde memoria e orientată într-o dezirabilă direcție "ferice", ideală. Toate acestea în timp ce mult prea pământeasca întunecare normează timpii prezenți, supuși pericolului de a pierde contactul cu valorile sufletului. Chiar și așa, atracțiile pasionale se dovedesc devorante, reamintite la ore mai puțin incandescente, când ies la iveală simboluri odată aflate în avangarda seducției: Avea ochii verzi verzi verzi/ niște pui de smarald/ și sânii aproape perfecți/ pâini furate din cuptorul cald// picioarele prea elegante/ în sutele lor
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
magic, este "îngerul păzitor" care-i conferă poetului ( diplomatului) George Călin, ( o conștiință născută sub “blestemul “scrisului, un privilegiat al muzelor), ( vulnerabil, sensibil), o anumită protecție față de realitatea “brută”, acesta reușind (adesea) să se sustragă momentelor de rătăcire prin labirinturile "devorante" ale chemărilor profane... de prozaismul unei existențe în derivă, de excesul de "fard nobiliar" purtat de mulțimea zgomotoasă, pe drumurile întunecate ale veacului. „mă bucur pentru ceea ce ești - / formă îndrăgostită a unei voci prinsă în simfonia iubirii,/ mă bucur pentru
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Nazianz și Sfântul Ioan Hrisostom, pe care îi numește Învățați ecumenici. În concluzie, făcând o foarte sumară caracterizare a Sfântului Ioan, putem spune că are tot ceea ce îi trebuie pentru a reuși în slujirea sa, o credință profundă, un zel devorant, o elocință în același timp caldă și familiară, îmbogățită cu cele mai frumoase flori ale retoricii și cu cea mai exactă cunoaștere a sufletelor. Acesta este unul dintre caracterele cele mai atrăgătoare care s-ar putea întâlni. Un suflet tandru
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
grobianismului, în care umorul negru, adiacent, nu mai are nici măcar minimul efect scontat de îmblînzire a lecturii, să ne oprim la un caz paradigmatic: Lucian Pintilie. Realizator excepțional, om al rezistenței anticomuniste, cineastul de vogă internațională se află într-un devorant parcurs al filmării mizeriei noastre. Nu știu cum, dar, într-un fel, parcă ar suna motivat ca regizorul să fi reușit, defulatoriu, sub dictatură, o imagine respingătoare a românismului nostru atavic, într-un De ce trag clopotele, Mitică?, eludînd, de altfel, total umorul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
borsalina lui hirsută, în pag. 249, pictorului Val Gheorghiu i se recunoaște performanța de a bîntui nocturn după crypto-iubitele lui: "butica din Lăpușneanu, mirosind a Vanderbilt, atașanta terasă Onyx, toneta de sticlă-nud de la Hală, mignona măsuță excentrică de la barul Ad-hoc, devoranta Europizza". Iar diagnosticul: "Val e mai intim cu o clădire decît cu o femeie", îmi răvășește de-a dreptul autobiografia. "Biblia ne povestește de Samson cum că muierea/ Cînd dormea, tăindu-i părul i-a luat toată puterea". Metrica eminesciană
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sfîrșitul există împreună că un foc etern, luminos, creator, expansiv. Pe de altă parte, Enion, ca Prakriti, simte abisurile ce se deschid în ea cînd o părăsesc potențialitățile ei transformate în acte prin Purusha (spiritul). Abisurile din ea devin aviditate devoranta 274 (Spectre-Devoratori), morți veșnice, în care și zeii luminoși (Prolificii) pot fi înghițiți. Enion este Vîrstă de aur a Creației: Lovinescu: Vîrstă de aur este o lume în care toate elementele sînt resorbite într-un trăsnet devenit piatră, un trăsnet
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de iubire sau capabil doar de o iubire imposibilă, suferă de spleen. El este singur, apatic, propria lui stare Îl epuizează. Dacă vrea să simtă că trăiește, aceasta se va realiza doar În teribila beatitudine a unei acțiuni fulgerătoare și devorante. A iubi ceva ce nu vei vedea niciodată a doua oară Înseamnă a iubi cu flacără și geamăt, pentru a dispărea apoi În neant. Nu mai trăiești decât În și pentru clipa prezentă, pentru această contopire fulgerătoare, dar vie a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
reciproc producțiile: primele porniră cu frenezie să emită judecăți asupra operelor produse de ultimele. Rezultatul fu o uluitoare inversiune. Dacă mașinile-critici își relevaseră vocații secrete de scriitori, mașinile-scriitori trădară pasiuni nemărturisite de a face critică. Cum totul, cu o violență devorantă, se desfășura, grație ideii amintite, în cerc închis, oamenii își putură vedea liniștiți de treabă.” În Ceilalți, pilotul William Wilson nimerește pe T’ (Terra prim), planetă identică cu Terra. Totul e aici la fel. Numai că el știe că cei
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]