130 matches
-
6 milioane de atestări!). în textele publicitare care recomandă diverse mijloace tehnice, ideea ușurinței de mînuire - easy to use, easy to learn etc. - revine cu o frecvență extremă. în acest caz, substituția sinonimică ușor / facil nu are însă nici o funcție de dezambiguizare: construcția sintactică privește doar sensul abstract al lui ușor, folosirea lui facil fiind deci o prețiozitate supărătoare. Numeroase citate care îl conțin provin din prospecte tehnice publicitare, clar debitoare textului-sursă, abundînd în calcuri sintactice și împrumuturi lexicale: "Cu un design
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
capitole despre autori din prima jumătate a secolului: Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Anton Holban, Ibrăileanu și Blecher. De ce lumea Alisei? Un raspuns ar putea fi prezentă personajului feminin în toate situațiile comentate. Pentru celălalt răspuns am putea opera o dezambiguizare punînd în locul Alisei cuvîntul "narator". De fapt asta e miza Corinei Ciocârlie: să stabilească momentul producerii inversiunii, al travestiului Alisei în narator. Nu întîmplător a doua jumătate a cărții (în care apar Ștefan Bănulescu, Gabriela Adamesteanu, George Bălăită, Radu Petrescu
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
cea care constituie o clasă pe baza comunității de nume (Tachii, Popeștii) și cea care presupune o utilizare figurata, metonimica sau/și metaforica. În domeniul toponimiei, observațiile cele mai interesante privesc frecvențele terminațiilor numelor de țări sau localități, contextele de dezambiguizare, posibilitatea de a forma un plural neutru de la numele de localități (Bolintinuri, Clujuri), refacerea unei forme de singular a toponimelor cu forma de plural (Iasul, Bucureștiul) - acceptată că tendința normală a limbii, de regularizare formală și semantica. Nu ultimul dintre
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
studiul operei și personalității lui Alexandru Grama, cărturar care, deși opac la farmecul artei, merită să-și regăsească locul într-o istorie a culturii române din secolul al XIX-lea. În întregul ei, ediția răspunde unei necesități mai largi de dezambiguizare a unor contexte culturale din trecut, a căror interpretare după ureche trece, din nefericire, de la un exeget la altul. Cu atât mai mult cu cât este vorba de Mihai Eminescu, un mare poet român și european, din care unii (surzi
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
că, dacă în Occidentul cotidian avem aglomerate zeci de asemenea anecdote memorabile, aici, nici macar literatura nu abundă în note de gen. Simona Vasilache e, astfel, forțată să „inventeze” interpretativ o istorie vernaculara a onoarei, apelând încontinuu la analogii și la dezambiguizări. O face, însă, cu talent și de aceea convinge. Dac-ar fi procedat altfel, pozitivist să zicem, și ar fi dedicat fiecărui autor câte un medalion monografic (eventual cu mici inserturi de biografie), demonstrația și-ar fi pierdut din strălucire
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
au apărut dificultăți nu numai de calcul, ci și de denumire economicoasă. Astăzi, a spune "am nevoie de cinci sute" e perfect ambiguu, pentru că formula se poate referi la fel de bine la 500 RON sau la 500.000 de lei vechi. Dezambiguizarea se produce sau indicînd moneda, sau recurgînd la sumele vechi, care, prin mărimea lor, nu sînt ambigue: Am nevoie de 500 de mii" nu riscă, în mod normal, să fie interpretat ca o cerere de 5.000.000.000 (în
Denominare și denominații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7935_a_9260]
-
sînt ambigue: Am nevoie de 500 de mii" nu riscă, în mod normal, să fie interpretat ca o cerere de 5.000.000.000 (în lei vechi). Se știe că în comunicare funcționează deopotrivă nevoia de economie și cea de dezambiguizare. Calculul în vechea monedă mi se pare așadar mai ales un mijloc simplu, conversațional, de dezambiguizare.
Denominare și denominații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7935_a_9260]
-
ca o cerere de 5.000.000.000 (în lei vechi). Se știe că în comunicare funcționează deopotrivă nevoia de economie și cea de dezambiguizare. Calculul în vechea monedă mi se pare așadar mai ales un mijloc simplu, conversațional, de dezambiguizare.
Denominare și denominații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7935_a_9260]
-
noi valori literare - excepțiile de genul romanului postum al lui Dinu Pillat sunt rarissime -, ele ne spun totuși ceva esențial despre contextul foarte complicat, adesea absurd, în care valorile literare ale deceniilor dintre 1948 și 1989 au fost create. O dezambiguizare fără de care ne este imposibil să explicăm, în special celor tineri, de ce arată așa literatura română postbelică. Mărturisesc că m-am apropiat cu o oarecare prudență de documentele privindu-l pe Constantin Noica, editate de Dora Mezdrea, în aceeași serie
Noica în dosarele Securității by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6017_a_7342]
-
a fost rezolvată de Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM, 2005), care a stabilit ca normă scrierea cu inițială minusculă. Termenul intră și într-o variație lexicală, care privește alegerea dintre internet și net; în română, probabil din rațiuni de dezambiguizare, este preferată prima formă, dar și a doua are foarte multe atestări („Oamenii navighează zilnic și caută bani pe net”, myfirstclick.ws; „Matematica pe net”, matematicapenet. ro etc.). Lucrurile sunt puțin mai complicate sub aspect sintactic. Discutam acum câțiva ani
Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5977_a_7302]
-
să fie aproape uitate, relegate pe raftul „încercărilor de tinerețe", care au pregătit „marele salt" către romanesc. Persistă, mai ales, în legătură cu ele, o serie întreagă de clișee, favorabile și defavorabile, pe care nu se poate sprijini o relectură onestă. O dezambiguizare a contextului a operat, e drept, Nicolae Manolescu în Istoria critică a literaturii române, însă textele rămân - în absența unor ediții cum este cea de față - în mare măsură necunoscute publicului mai tânăr. Volumul Opere I. Mări sub pustiurieste fatalmente
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
explica faptul că ritualuri și simboluri detașate din fabuloasa panoplie masonică revin la nivel scriptural și se manifestă la nivel ființial în forme ludice și bizare. Denaturarea lor adolescentină este semnul nedesăvârșirii lui Urmuz și neaccederii sale la glosele și dezambiguizările semantice pe care le oferă practica masonică. De altfel, ritualul masonic rămâne pentru orice profan care nu are acces la glosele lui explicative o bizarerie și o scenetă absurdă. Ne-am folosit de „cazul Urmuz" și pentru a ilustra încă
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
exactitate, fie că este vorba de spațiul cultural germanic, fie că nu. Tot așa și întâmplările politice, prieteniile, întâmplările domestice, referințele la propria operă română și franceză: editorul știe totul despre contextul corespondenței și însoțește scrisorile de toate informațiile necesare dezambiguizării lui. Din când în când, cum spuneam, este chiar exasperant de riguros în respectarea normelor editoriale. Căci, dacă la limită putem înțelege, de pildă, nota care însoțește, în scrisoarea 92, numele scriitorului german din România Alfred Margul-Sperber (la p. 157
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
specializare a formei „românizate” pentru sensul cel mai transparent-metaforic (a învesti pe cineva înseamnă, de fapt, a-l „îmbrăca” pe acesta cu veșmintele simbolice ale unei funcții sociale). Deși nu corespundea uzului, această diferențiere raționalistă (ghidată de un ideal al dezambiguizării și al specializării semantice) s-a impus prin instrumentele normative centralizate din anii ’50-’80. Cele de mai sus nu pun în discuție norma - o convenție care trebuie respectată; semnalează doar caracterul ei adesea arbitrar și dependent de contextul cultural
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
punct de vedere stilistic, pentru că le lipsește eleganța economiei de mijloace, pleonasmele sunt descrise în general ca erori de gândire. De fapt, redundanța are aproape întotdeauna explicații lingvistice, fiind produsă fie din dorința de insistență afectivă, fie din nevoia de dezambiguizare a enunțului. Nu toate pleonasmele sunt evidente, ușor de recunoscut: unele sunt favorizate și mascate de fenomenele de gramaticalizare sau de fixare a unor construcții („își spune propria părere”; „se rezumă doar la...”), altele sunt transparente doar la o analiză
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
sa rămâne învăluită în misterul necunoașterii, reeditările și edițiile selective - vizând unicul său volum antum, Roza vânturilor, articolele teologice din revista Predania, precum și două antologii comprehensive - nefiind suficiente nici cantitativ, nici calitativ. Îngrijitorilor lor le-a lipsit fie competența necesară dezambiguizării contextelor, fie obiectivitatea fără de care reeditarea scrierilor unei personalități ca Nae Ionescu se transformă din știință în propagandă. Ba încă o propagandă proastă. Nici ediția de față, intitulată vag Drumurile destinului românesc, nu face excepție de la această fatalitate, a bunelor
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
fost înregistrat de mai multă vreme ca particularitate regională, ca muntenism. E totuși greu de înțeles de ce s-a răspândit atât de mult în ultima vreme: nu are, ca alte inovații, rolul de a umple un gol, avantajul scurtimii, al dezambiguizării sau al insistenței. Nici numai, nici doar nu-i sunt prin nimic inferioare, învechite sau greoaie. E pur și simplu o ilustrare a rolului imitației și a imprevizibilului din evoluția limbii. Folosit de unii vorbitori fără nicio ezitare, în spațiul
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]
-
și fiind însoțit de o postfață a Mădălinei Lascu, corpusul epistolarului este bine îngrijit, singurul reproș pe care i l-aș face referindu-se la parcimonia notelor care însoțesc textul. Prea rare și prea succinte, ele nu contribuie suficient la dezambiguizarea anumitor contexte sau aluzii conținute de scrisori. În rest, din punct de vedere filologic, avem de-a face cu o lucrare bine gândită și alcătuită, așezată pe un criteriu editologic transparent, ceea ce facilitează utilizarea ei dincolo de cercul îngust al specialiștilor
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]
-
care celestul visului se împacă generos cu labirintul lăuntric al sinelui și luciditatea de care vorbeam aduce soluții potrivite eului liric. Sunt revelații, în fapt, căutate tocmai pentru o ordonare a reflecției. Poezia Adrianei este această nevoie de clarificare, de dezambiguizare cu mijloacele proprii ale ambiguizării. În susținere, se cuvine să citez două poeme frumoase, în care metafora își calculează înălțimea visului pentru a reuși definiția exactă a stării și o transmite în câteva expresii tușante: “îmi vindec nopțile de parfumuri
ADRIANA BUTOI- PRESCURTAREA LITEREI MARI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369918_a_371247]
-
viață analiza unei arte a analizei, și-a trăit-o fiindu-i cel mai aspru critic tăcerea, uneori, fiindu-și însuși critic, alteori, făcând neascuns evocări nelacunare despre sine. Nu a avut și nici posteritatea nu va avea nevoie de dezambiguizări. A fost sincer și curat. Făcea un umor sobru. Părea că are în inimă numai iarnă. Dar nu e adevărat. Era un sentimental! Arderea trăirilor artistice era vizibilă în cum interpreta rolurile, nu într-o împietrire sufletească. Se dăruia publicului
NAE LĂZĂRESCU. MARII ACTORI RĂMÂN ŞI DUPĂ PLECARE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353166_a_354495]
-
la” se extinde vertiginos și poate că ea va fi vreodată admisă de norme, la presiunea uzului. „Perioadă de timp” este pleonasm. Și în matematică se mai folosește termenul „perioadă”, însă sensul se percepe din context, așa că nu este necesară dezambiguizarea prin adăugarea sintagmei „de timp”. Pleonasm este și „dar totuși”. Când scriem o formulă de salut urmată de nume, între cele două e necesară o virgulă, cerută de vocativ: Bună, Alina. „De asemenea” e locuțiune în două cuvinte. Se scrie
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți () [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
tz, ts: nash, shtie, fitze, fetze, fetse. Aceste combinații de litere, preluate după regulile ortografice ale altor limbi pentru notarea sunetelor ș, ț, nu trebuie să fie o alternativă la scrierea literelor ș și ț nici măcar când sunt utilizate pentru dezambiguizarea formelor care le conțin (nas vs nash, fete vs fetze/fetse). Omiterea semnelor diacritice are legătură cu unele dificultăți tehnice apărute odată cu scrierea la calculator. Între timp, dificultățile tehnice au fost rezolvate (acum, se poate selecta simplu tastatura românească), însă
Ce sunt românii care scriu fără diacritice () [Corola-blog/BlogPost/338181_a_339510]
-
locutorială. Particularizând, în cadrul situației de comunicare ca ,,dat" (,,rezultat al raporturilor sociale anterioare"), respectiv ca o ,,construcție" (,,produs al activității subiecților")14, contextualizarea 15 capătă valențe specifice, ca: * acțiune de plasare într-un anumit context a unui mesaj; * modalitate de dezambiguizare, de optimizare a realizării actului comunicativ; * formă/manieră de evidențiere a relațiilor 16 existente între componentele mesajului și cele ale situației de comunicare, relații explicite/implicite, în măsură diferită, în principiu, pentru locutor și interlocutor, tocmai prin prisma acceptării comunicării
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
redimensionare a mesajului, în sensul de maximizare sau minimizare a perspectivei semantice și pragmatice a acestuia; NOTĂ: O altă distincție posibilă din această perspectivă a interpretării este cea între contextualizarea-rigoare impusă din perspectiva locutorului, care își dă seama de necesitatea dezambiguizării mesajului ca întreg sau a uneia/unora dintre componentele acestuia, respectiv din perspectiva interlocutorului, care nuanțează anumite elemente ale mesajului sau ca formă de feed-back dată la receptarea/decodarea mesajului (vezi sintagmele explicative/contextualizante de tipul adică..., am vrut să
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
în scopul realizării impactului pe care trebuie să-l aibă mesajul (funcția expresiva și cea imperativa)59. 3. Prioritatea limbii auzite asupra celei scrise, având în vedere că Biblia este adesea folosită liturgic sau citită unor grupuri. Autorii insistă pentru dezambiguizarea unor cuvinte cum ar fi „Duhul”, adăugându-se calificativul „Sfânt”, deoarece majuscula nu se poate reda la citire, sau parafrazând altele ce pot fi confundate cu omofonele lor. Formă numelor proprii trebuie adaptată sistemului fonologic al limbii receptoare, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]