330 matches
-
și tresele lui de de acuzator public, toate astea îmi provoacă doar repulsie. Și cu ceea ce-mi repugna sunt în stare să-mi pierd o vreme războindu-mă. Dar ceea ce mă lasă complet perplex, atitudinea în fața căreia mă simt dezarmat și care nu-mi lasă altă alternativă decât plecarea, este descurajanta lui inaderenta la reguli. Antisocial de manual, Vadim, ca și concurentul lui în sondaje, Becali, este fundamental incapabil să respecte o regulă, să vorbească doar atunci și doar atât
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
luxului le răspund modestia, sobrietatea, decepția, abulia. Exuberanța personală se dizolvă în îndoială, slăbiciune, risipă, deplețiune, nu fără o notă de autoironie ce rigidizează postura deliberată și totodată marchează neostentativ distanța morală față de aceasta. Eul se prezintă în fața lumii teribile dezarmat, vitregit parcă de voința oricărei articulări de sine, asemenea acelor vietăți care, atacate de un dușman, se prefac moarte. Uneori această mortificare tactică adoptă aspectul psihologic al impersonalizării, al despărțirii sinelui de sine: Dacă aș permite fiecărei zile/ să umble
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
moștenit de la taică-su și la lenjeria de corp pusă alandala de către Craii apărători ai ordinii. Apoi, calm, le-a explicat că într-o viață anterioară avusese aceste nobile preocupări și, în ciuda aparențelor și circumstanțelor, continua să le aibă. Atunci, dezarmați, jandarmii au lăsat baltă această viață de artist ("A, bine" - a spus unul dintre ei - "înțeleg, sunteți un artist!") și, cum era de prevăzut, i-au pus o grămadă de întrebări în legătură cu prezența lui pe aeroport. Domnul Carol a spus
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
în cazul Ceceniei, avem de-a face cu un terorism practicat de ambele părți. A.G.: Acolo avem niște operațiuni teroriste permanente, din partea armatei ruse, pe cînd din partea cecenilor avem doar o derivă teroristă, pentru că cecenii, în general, nu atacă populații dezarmate și nu trimit sinucigași în metroul de la Moscova. Combatanții ceceni nu atacă decît alți combatanți, sau atacă clădiri oficiale. Ei practică un război de supraviețuire și sînt mai degrabă niște partizani, iar nu niște teroriști. În schimb, armata rusă a
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
de un terorism de stat, deliberat? A.G.: Este un terorism deliberat. Un terorism de stat, exercitat de o armată. Occidentul nu distinge însă între cele două definiții ale terorismului, cea democratică despre care vorbeam "oameni înarmați care agresează o populatie dezarmata" și cea de-a doua definiție, pe care o propun rușii și chinezii, definiția autocratica a terorismului, si anume: e terorist cel care se opune statului sau puterii stabilite. Este definiția pe care o dădea Tarul Nicolae Întîiul, sau Stalin
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
de animal -, el deturnează dinspre manifestarea imediată impulsul natural". Spre a se apăra (existența e resimțită ca un proces ocult, de factură kafkiană), autorul își asumă (dacă nu și exagerează!) slăbiciunea sub varii chipuri. Își îngroașă cu insistență postura defectuoasă, dezarmată. Își atribuie, cu demoniacă voluptate, fel de fel de neputințe, limite, infirmități. Însuși jurnalul i se pare o specie slabă, "indiferent de nivel" (o autominimalizare ce se extinde primejdios, contaminînd conceptul), spre deosebire de autobiografie, care ar fi o specie tare ce
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
al sămănătoriștilor alcătuiește varianta elementară a acestei antiteze real-simbolice. Înglobînd satul, provincia e, în creația modernă, o „reprezentantă” mai amplă, mai consistentă a antitezei în cauză. De remarcat la Ion Beldeanu dilatarea imaginii provinciale, astfel încît aceasta să depășească arhaica, dezarmata priveliște rurală în favoarea unei „onorabilități” burgheze, (aproape) tihnite: „Surprizele și-au ofilit culorile; aceleași/ orgoliu patrulează străzile Provinciei/ și desenul de dimineață al micilor existențe/ se suprapune perfect peste cel de seară// Hei, nu mai e nimeni pe-aici să
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
oricând la agravarea unei boli psihice pe care medicii nu știu și nu pot s-o trateze fiindcă ține de viața închipuirii, Sau poate nu vor... Un amărât de provincial ca noi toți, poate ceva mai autentic, mai păgubos, mai dezarmat, ca să nu spun mai părăsit, și care fuma abuziv si enorm încât luna când îi trecea prin plămâni arunca pe ziduri un spectru ca la Röentgen, Și tușea, tușea cavernos, mai ales începând de prin decembrie când stătea să ningă
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
tragedie greacă); mortul, fiul colonelului, n-a sfîrșit eroic, ci stupid, electrocutat la o siguranță, pe cînd își monta mașina de spălat. Totul e pe muchie între grotescul cel mai pur (țîșnind, diabolic, din fiecare detaliu) și înduioșarea cea mai dezarmată (în fața derizoriului condiției umane). Culmea grotescului: cineamatorul familiei, care se erijează în regizor al înmormîntării, filmează cu sîrg, în buza gropii, drept care, ca să prindă cît mai bine scena, capacul sicriului va fi așezat și ridicat de trei ori la rînd
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
la exercițiile de vioară ale primului, care interpreta o partitură din Bach. Ce îi apropie, ca prezențe ale romanului, este o relație de afinitate morală, faptul că fiecare întruchipează, ca personaje, o ipostază a inocenței, a idealismului naiv, a candorii dezarmate, rănite grav în cazul lui Strava, cum încă nu i s-a întâmplat lui Tin, dar s-ar putea să i se întâmple. Acesta este cercul care pe amândoi îi cuprinde, „țarcul” în care se găsesc închiși, cum sugerează și
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
peste tot oameni care-l detestă și care-l urăsc, părându-i-se că nu s-a bucurat, ca scriitor, de meritata recepție critică. În anii ’50, comunistul angajat, ocupând un post de conducere la Uniunea Scriitorilor, devine mohorât, deprimat, dezarmat, conștient că trebuie să se vindece de „timiditate” de care „se abuzează.” Am citat-o pe Cornelia Ștefănescu. Activistul, cât va fi fost, se înfruntă cu adevărații matadori staliniști, care ajung să-i facă șicane, să-l persecute. La 30
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
superioară a ferchezuitului dictator, terorist, criminal... Cu mustața perfect tăiată, cu părul tuns impecabil, cu boneta într-o parte, cu trabucul între degete, cu puterea virilă la vedere. Un animal care a hăituit o lume, elegant și oacheș, stă acum dezarmat și umil pe un scaun. Măștile i-au căzut și văd chipul fiarei. Un amestec straniu de aparență și esență, de trecut și prezent, metamorfoze ce par că s-au produs în direct. Cele două ipostaze - comandant și prizonier - zăbovesc
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
riscantă. Răul existențial prezent în creație e ca o tumoră inoperabilă, dar care nu afectează o supraviețuire sui generis. De un rău lăuntric nu e scutită nici vîrsta infantilă, atunci cînd pruncul suferă oprimări și e nevoit, în fragilitatea sa dezarmată, însă, vai, nu totdeauna dezarmantă, a elabora tactici ale defensivei. Constanța Buzea consemnează un soi de demonie a inocenței " Am fost un copil mai mult decât visător./ Păream că veghez somnoroasă furtunile. Un/ copil periculos plutind în inocență. Un copil
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
Paleologu, Șora, Paler, Pleșu, Bogza iau apărarea lui M. Dinescu!" în Contemporanul, Adrian Păunescu l-a atacat. Dulea, care și-a amestecat condeiul cu al poetului, oprește replica din Săptămîna: "Deci așa stau lucrurile (...) Complotul este evident. Sîntem puțini și dezarmați". Generațiile actuale vor trebui să reflecteze îndelung la paradoxul care făcea din Ceaușescu marioneta dizidenților și ostililor împingîndu-l la gestul necugetat de a-și persecuta fidelii, ca Barbu și compania. "Doar o scîrbă imensă mă însoțește. Țara lui futu-i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
o să facă fâs;/ vom muri de râs,/ nemurind deloc!" Adevărat: noi n-am murit, - însă atâția alții, da. - Putem constata că ironia, șarja, caricatura, moduri ale respingerii și atacului, beneficiază pe plan literar de o mai mare longevitate decât sentimentele, dezarmatele sentimente. Caragiale are, indiscutabil, o prezență mai apăsată în mentalul nostru de azi decât Eminescu, nu întâmplător țintă a unei relativ recente campanii sonore în Dilema, care, în pofida accentului său excesiv, ne dă de înțeles că Luceafărul datează. E vorba
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
și la "briceagul" lui, cartea, două bricege care puteau omorî în două moduri diferite. - Mai am încă două "bricege", a spus el, de parcă mi-ar fi citit gândurile, arătându-mi încă două cărți de același autor: Profetul expulzat și Profetul dezarmat, amândouă publicate la aceeași editură. Gâfâia străduindu-se să zâmbească, un zâmbet care era numai o grimasă. Puse la loc cărțile, simțindu-se învingător, satisfăcut de perplexitatea în care mă aruncase. - Ce vreți de la mine, l-am întrebat. - Pot să
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
a înfruntat și pe ruși și ai lor, prin grevă regală, dar de data asta zadarnic, țara era în puterea URSS... așa că s-a resemnat și a făcut figurație și pe langă comuniști, a acceptat guvernul Groza, a asistat pasiv, dezarmat, la tranziția treptată spre comunism (când a fost arestat Maniu, de ex, regele era încă pe tron), asta pana cand rușii s-au debarasat (și) de el, când a abdicat în condițiile lor și în schimb l-au lăsat să
Regele nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82442_a_83767]
-
înjunghiere, prin sufocare..., dar întotdeauna ca urmare a uneia și aceleiași rătăciri a ființei. Rătăcire fără speranță, durere fără răspuns! Excesul de suferință o conduce pe mamă la infanticid: pentru ea, nu mai există nici o altă ieșire în fața ororii lumii. Dezarmată, aflată în cădere liberă, lipsită de cea mai vagă perspectivă, ea sfîrșește prin a săvîrși actul ucigaș. Dacă "moartea copilului" era decisă altundeva, acum îl cunoaștem pe cel care hotărăște "uciderea copilului". (Nu mai există comanditari, nici ucigași plătiți ca
George Banu - Uciderea pruncilor by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/10107_a_11432]
-
comune, a rămas o utopie neîmplinita și poate niciodată realizabila în limitele realității noastre." Gestul disperat al scriitorului austriac, datînd din 1942, în plin conflict armat, mondial, cu Europa că scena principala, pare a fi fost nu numai pecetea tristă, dezarmata, aplicată pe cea din urmă filă a existenței cuplului de sacrificiu, ci și sigiliul incriminator pus unei concluzii de-o viață, exprimată în încheierea cărții despre Erasm: "Întruna răzbate credință într-o pacificare posibilă a omenirii tocmai în momentele de
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
sosiri al aeroportului București-Otopeni. Profitîndu-se de lucrările de modernizare, parcajul a fost provizoriu desființat, realizîndu-se un haos perfect organizat. Mai precis, un splendid prilej de constituire a unor rețele de tip mafiot, pentru spolierea călătorilor (mai ales a acelora total dezarmați, datorită bagajelor voluminoase). Organizarea cu chibzuință a haosului sare în ochi. După desființarea temporară a parcajului, toate spațiile de acces rămase libere (inclusiv cele destinate inițial transportului în comun) sînt în prezent ocupate de mașini aparținînd personalului. Ceea ce rămîne, adică
Praf în ochi by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/16747_a_18072]
-
sale tot mai estompate o putem găsi nu doar în comentariile exclusiv binevoitoare (deși nu adulatoare) pe care le-a emis, "șterse" prin marea lor luminozitate, ci și în personajul pe care l-a construit, discret pînă la abulie, totalmente dezarmat, am putea zice oblomovian. Un personaj opus emulilor săi steliști, în primul rînd redundanței lui A.E. Baconski, mult diferit însă și de diplomația locvace a lui Aurel Rău, ca și de retractilitatea ironică, nu lipsită de-o anume morgă
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
făcea să mă uit la el cu simpatie și cu recunoșaterea purtărilor sale civilizate. Unii invidioși pretindeau că ar fi fost, de fapt, 'un reacționar de stânga' și că regimul se folosea de el ca să pătrundă în lumea foștilor exploatatori, dezarmați, de altfel. Fără să mă compar cu Liviu Ciulei, făcând parte dintr-o cu totul altă clasă, și mie mi se întâmpla câteodată să întâlnesc astfel de inși ai regimului, derutați de aerul meu, superior probabil, în ochii lor, și
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
simulat, desigur, mușcătură feroce la carotida, acolo unde viața pulsează mai tare, unde ea se strînge zvîcnind impetuoasa și plină de energie. Împerecherea imită acul fatal. Părerea unui cinic. Duioșia este contra vieții. Ea este în orice caz viața lăsîndu-se dezarmata datorită unui anumit farmec uitător de sine. Căprioarele îndeobște inspiră duioșie. Ele se înmulțesc, rod iarbă, pomii, arborii, tot, dezastru ecologic, pînă ce oamenii încurajează înmulțirea lupilor în vederea restabilirii echilibrului naturii. O banalitate, dar... Că să vezi ce se ascunde
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
că ești în întîrziere față de lucruri. Te afli acolo unde ele nu mai sînt" (Valéry). * Ambiguitatea caldă (erotică!) a compromisului: "Tîrguiala este o colaborare ca și dragostea" (Malraux). * Inteligența profită de impasul certitudinii: "În fața evidenței, inteligența se simte nu numai dezarmată, ci despuiată de însăși natura ei" (Blaga). * "Destinul omenesc nu cunoaște amenințare mai mare decît moartea din motive necunoscute!" (Gomez de la Serna). Dar oare se poate spune că moartea ca atare are motive cunoscute? * Ficțiunea ne reechilibrează ontologic: "Neamul omenesc
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
decide lupta și care este acel amestec, invincibil de democrație, știință, de invenție și curaj, puse în slujba unui scop superior. Energie bazată pe reacția cel mai greu de prevăzut a creierului omenesc: a spiritului creator și vizionar. Spirit, aparent dezarmat, fizic, nu prea impunător la început, dar care învinge totdeauna prin gradul lui înalt de profesionalism, de cunoaștere, studiu. Oricum, în acest scrîșnet colosal al deschiderii Porții noului mileniu, nici literatura nu se va mai face cu sentimente frumoase, cu
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]