79 matches
-
însele autentice micropoeme: „Departele se-ndepărta de mine”, „Fulguire e totul, oiștea nopții e ruptă!”, „Gonește timpul, armăsar divin”, „Hoinară umbră, cine a mințit?”, „Litanie pentru Alfabetul Tăcerii”, „Măcelul din privirea ta” etc. Theodor Răpan sparge tiparele topice și stilistice, dezarticulează sintaxa și creează un nou limbaj liric. Fantezia metaforică, asocierile semantice inedite conferă forța de transfigurare a realității. Cultivă, cu precădere, epitetul rar, oximoronul, iar metafora „provoacă o contaminare de lucruri obiectiv și logic incompatibile”: „Izgonit în lumină m-am
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Nicoleta_milea_metafora_tacerii_nicoleta_milea_1332502767.html [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
alături de halba cu bere sortită să aducă aerul bolnav al rației de viață. Liniștita prăbușire ne inundă venele la New York se moare. Mâine este ziua mea. 2-Turnați în cenușă Ciocul păsării se înfige în trupul de sticlă în zbor dezarticulat cu aripi risipite. Bolnav pasărea sapă în cercul înfierbântat al aerului otrăvit, se rup cuvintele pământului care frânge cerul rănit în compasul incandescent. Inimi planează și se strivesc de betonul încins tremură carnea lăsată să curgă cu izvor tăcut se
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_dinica_1412233004.html [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
tuturor politicilor contemporane de cardașlâc efemer, de regulă, trans- și interpartinice aplicate cu brutalitate de-a lungul vremii întregii nații, sunt cele care au lovit și continuă să lovească dramatic exact ceea ce s-a și vrut, de fapt, a se dezarticula gradual în actuala epocă postmodernă - fibra curată a poporului român (sau ceea ce a mai rămas din aceasta în prezent). Dacă îți propui să privești cu luciditate tabloul politicii contemporane românești, simți cum începe brusc să te domine un soi de
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_lumea_politica_si_it_magdalena_albu_1354692841.html [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
însele autentice micropoeme: „Departele se-ndepărta de mine”, „Fulguire e totul, oiștea nopții e ruptă!”, „Gonește timpul, armăsar divin”, „Hoinară umbră, cine a mințit?”, „Litanie pentru Alfabetul Tăcerii”, „Măcelul din privirea ta” etc. Theodor Răpan sparge tiparele topice și stilistice, dezarticulează sintaxa și creează un nou limbaj liric. Fantezia metaforică, asocierile semantice inedite conferă forța de transfigurare a realității. Cultivă, cu precădere, epitetul rar, oximoronul, iar metafora „provoacă o contaminare de lucruri obiectiv și logic incompatibile”: „Izgonit în lumină m-am
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Evanghelia_tacerii_nicoleta_milea_1327350119.html [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
de a oferi puncte de vedere personale, interpretări riguroase și analize temeinice asupra textelor literare. Aceste modele m-au făcut mai atent cu „propria-mi” limbă română, dar mi-au și indus repulsie față de exprimarea „neglijentă”, licențioasă, trivială și vorbirea „dezarticulată” (din nefericire, omniprezente în literatura actuală). Și nu cred că greșesc spunând aceste lucruri, ci doar le reamintesc celor care au „uitat”, că avem o limbă incredibil de frumoasă, de bogată, ce beneficiază de un vocabular cu o polisemantică extinsă
TAINA SCRISULUI (7): LUPTA CU PROPRIILE LIMITE ! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_taina_scrisului_7_gheorghe_stroia_1343028065.html [Corola-blog/BlogPost/354726_a_356055]
-
cu vlaga „pusă la păstrat” pe distanța noapte-zi, adică de la o dimineață la cealaltă și doar pe câteva zeci de metri cât aveam până la școală - având grijă să-l ating cât să nu-i fac vreun rău sau să-l dezarticulez, doamne ferește ! Îmi impusesem, pentru a nu deranja și „afecta” mobilierul - despre care voi afla o jumătate de secol mai târziu (când studiam arhiva școlii în vederea scrierii monografiei acesteia) că era „prins” într-un simplu număr de inventar ce trebuia
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Pianul_scolii.html [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
sas de religie lutherană poate să simtă „dimensiunea românească a existenței” și „spațiul mioritic” al triadei Blaga, Vulcănescu, Noica; 3. Klaus Iohannis e expresia politică a unor interese politice străine, implementate la noi în țară, în cârdășie cu grupări politice dezarticulate de interesul național? Sincer mă cuprindea tristețea, nostalgia și melancolia la apelurile dramatice către Klaus Iohannis ale fiicei lui Mircea Vulcănescu, călugărilor de la Mănăstirea Petru Vodă, Academiei Române sau istoricului Cristian Troncotă, care făceau apel la rațiunea președintelui, cu exemplul martirilor
SFINȚII ÎNCHISORILOR INTERZIȘI DE IOHANNISIS ȘI CLASA POLITICĂ CORUPTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1437620947.html [Corola-blog/BlogPost/373186_a_374515]
-
nu contau, ce-aș fi putut face cu ei? Să mă pun în pielea lor? Să-i car zilnic în geantă, la cursuri și seminarii? Să-i repovestesc, pe înțelesul copiilor? Doar mintea mea își păstra importanța, felul în care dezarticula informația primită și-o recompunea stricat, nesigur sau aleatoriu: produsul arăta grozav. Mințeam sănătos, permanent. Uneori, o și recunoșteam: minciunile perfecte sunt cele care spun adevărul. Mistificam tot ce-mi ieșea în cale, până începeam să fac parte din opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și nu revenirea la o anumită Origine pierdută. În această scriitură caracterizată prin dislocarea sintactică (cf. "Păreau că vor să-și ia zborul, [...] membrele mele"), cuvântul popular, departe de a întări legăturile de solidaritate între oameni, între oameni și lume, dezarticulează corpul textual. În Călătorie la capătul nopții, prezența unui registru al "povestirii" la perfect simplu păstrează un minim de continuitate narativă. În schimb, în operele de după Moarte pe credit, tensiunea dintre "discurs" și "povestire" va face loc unei dezmembrări generalizate
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a domniei, pe o armată numeroasă formată din ministeriales, și-a asociat clerul în lupta contra papalității, dar a sfârșit prin a se recunoaște învins. Concordatul de la Worms, din anul 1122, prin distincția și delimitările stabilite între "spiritual" și "temporal" dezarticula instituția imperială, ce făcuse din asocierea Bisericii la guvernare temelia politicii sale de consolidare a Imperiului. Consecințele cele mai grave s-au manifestat prin procesul de teritorializare al "ducatelor etnice" în zeci de principate laice și ecleziastice. Urmarea a fost
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
un rictus ironic, un fel distinct de luciditate. Până și în ipostază erotică, euforia se destramă repede deposedată, atomizată. Sub masca unui comediant zglobiu, se manifestă un privitor angajat, un creator subtil sedus de aventuri interioare, un personaj dispus să dezarticuleze mecanismele depășite. Nonconformismul lui franc, organic, avea altă motivație decât la revoltații interbelicului pe sfârșite; deși inclus ulterior într-o antologie a avangardei, Geo Dumitrescu respingând absconzitățile și ermetismul dă revoltei o finalitate constructivă. A nega ferm, răspicat, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
repetitive, monomane, întreținînd o calitate precară a relațiilor cu semenii, probînd totodată o incapacitate de a partaja interese comune cu însoțitorii săi în viață (Silverman, 2008; Levy, Mandell, Schultz, 2009). Prin urmare, registrul comportamental e profund deficient, acțiunile publice sînt dezarticulate, în pofida bogăției unei vieți lăuntrice, pe care însă nu o poate împărtăși cu partenerul de rol. Și întocmai cum argumentează studiile clinice care au ca subiecți persoane singulare, determinările autismului sînt precumpănitor genetice (Abrahams, Geschwind, 2008), numai că ele provin
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
educație de masă - și de propria raportare la această dinamică. Este incontestabil faptul că în această perioadă balanța înclină în favoarea familiei nucleare, că familia tradițională - mai mică sau mai mare, după caz, dar și după mediu de proveniență - este ruptă, dezarticulată în special prin exodul tinerilor înspre orașe, fie în căutarea unui loc de muncă fie pentru studii. Dezarticularea este favorizată de existența locuințelor: orice muncitor membru de sindicat sau de partid primea mai devreme sau mai târziu locuință de la stat
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
condiții tehnice:ultima coastă rezecată să se plaseze la 3-4 cm sub polul inferior al leziunilor vizate a fi puse în repaus;coasta 1 trebuie extirpată în întregime, ea constituind „cheia de boltă” a toracoplastiei [14];posterior coastele vor fi dezarticulate, în afară de C1 care se rezecă razant cu apofiza transversă, iar anterior rezecția arcurilor costale va fi făcută în scară în raport cu prima coastă. Datorită infirmităților pe care le produce (scolioze, deformații toracice), intervenția este contraindicată la adolescenți și tineri. Sunt total
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
de eter”, „o blană de pisică electrizată de bastoanele de ebonită ale vardiștilor”, noaptea „aruncă pumni de monezi în tonomatul orașului”, din forfotirea poematică a urbanului C. alegând nu componenta extenuantă, de singurătate în mulțime, ci spectacolul materiilor artificiale ce dezarticulează ființa) până la angoasele din În așteptarea cometei (1986), unde ironia se ciocnește deja de spectrul fiziologiei vulnerabile, iar în singurătate se amplifică figurile - surprinzător de variate - ale eșecului: „Respiră adânc aburii supei, îngroapă-ți mâinile adânc/în perlele verzi ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
prozatorul revine la vechile sale deprinderi și ni-l înfățișează pe Andrei în postura deja bine cunoscută a insului meditativ și solitar, hamletizând în fața oglinzii. De aici încolo, secvențele propriu-zis teatrale vor fi întrerupte, ca întotdeauna, de pasajele digresiv-autoreflexive care dezarticulează narațiunea și scot personajul o vreme din joc, pentru a-i face în schimb cunoscute gândurile cele mai ascunse. Cititorul romanului lovinescian are astfel acces, simultan, la ambele perspective (de actor și de spectator) condiție sine qua non a lecturii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
chip vădit, Silvia Racliș aparține zonei infernale. Ea păstrează amintirea veacurilor primordiale, iar cineva o întreabă: „Unde îți ascunzi coada și copitele?” Tot așa cum beția de pe urma programării crimei îi învălmășește pe indivizi într-o masă nediferențiată, iar sexualitatea „armăsăroaicei” îl dezarticulează pe individ: „mațele tale și pipota, ficatul, ce mai aveai pe acolo, pluteau la voia întâmplării.” De rândul acesta, însă, nu mai este vorba de o dezordine agitată, ci de o toropeală amenințătoare care îl cuprinde pe bărbatul ce va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
Sul refuză, sub o forma sau alta , să contribuie la efortul federal de rambursare. Toate acestea s-au constituit într-un angrenaj pervers. Urmărirea, cu orice preț, a stabilității monetare a adus șomajul la 20%, creîndu-se mari tensiuni sociale, a dezarticulat industria națională, a creat și accentuat disparități între regiuni și animozități între acestea și puterea centrală, a introdus moneda și piața monetară braziliană într-un joc speculativ extrem de periculos, practicat cu frenezie la nivel planetar. Criza asiatică declanșată în 1997
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
american. Acel oraș cuprins de frenezia dezvoltării În anii de după al doilea Război Mondial. Acel fenomen În expansiune, consecință a pragmatismului, eficienței dar și poziției dominante,de mare putere mondială, câștigată În urma războiului. Goana după putere, după avere, a dezarticulat Într-un timp record, umanitatea, armonia, căldura spațiului urban devenit un spațiu al Înstrăinării prin pierderea progresivă a identității orașului concomitent cu creșterea exponențială a nevoii de identitate a cetățenilor. S-a fracturat În acest mod viziunea integratoare prin neglijarea
Prelegeri academice by Arh. IONEL OANCEA () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92346]
-
curente. Dominanta acestei structuri e obscuritatea. Potrivit lui Baudelaire, pentru poetul modern e „o anumită glorie în a nu fi înțeles”. Sursele obscurității, consideră Friedrich, sunt două: refuzul oricărei forme de mimesis și autonomizarea limbajului. În poemul modern, peste o „realitate dezarticulată sau sfâșiată de violența fanteziei” se stratifică irealități discreționare, expuse într-un limbaj disonant (în care determinările exprimă nedeterminarea, simplitatea - complexitatea, temporalul - atemporalitatea, senzorialul - suprasensibilul), sub autonomia „celor mai riscante aventuri de limbaj”. În cititor, obscuritatea provoacă o „tensiune disonantă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
linia clară a ideii, nemailăsând loc tribulațiilor sentimentale. Prozele satirice din Concert pentru mâna stângă (1978) și Viața refolosibilă (1983) surprind, în tușe groase, caractere, situații prin care cotidianul își dezvăluie grotescul, uneori tragic. Sunt folosite strategii literare apte să dezarticuleze falsul, impostura și iluzia. SCRIERI: Afectivități conștiente, București, 1968; Concert pentru mâna stângă, Timișoara, 1978; Viața refolosibilă, Timișoara, 1983; Marele solstițiu, Timișoara, 1989; Uraganul de fier, Timișoara, 1996; Republica Bănățeană, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Lucian Bureriu, „Afectivități conștiente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285954_a_287283]
-
profetic, ultimativ, folosește cuvinte cu o valoare premonitorie: „Tăria spirituală a unui neam se măsoară după gradul în care e în stare să impuie altora perspectiva lui proprie a existenței, e în stare să dezagrege pe a altora, s-o dezarticuleze, să-i pună în evidență lipsurile și, cu voie sau fără voie, să facă pe străin să încline spre chipul lui de a lua atitudine. Asta însemnă cucerire spirituală! Nu există contact între culturi care să nu aibă asemenea consecințe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
au contribuit la producerea practicilor media alternative, care au făcut posibile aparițiile acelor contra-sfere publice cu caracter opozițional și contestatar. În raport cu aparatul mediatic de reproducere ideologică, care mai curând facilitează recunoașterea lucrurilor deja știute decât produce cunoaștere, arta publică critică dezarticulează narațiunile tradiționale adresându-se unei pluralități de sfere publice și creându-și noi publicuri prin formarea unor alianțe discursive temporare care să se opună mecanismelor mediatice de modelare și reflectare a consensului care ar determina formarea hegemoniei și menținerea consimțămintelor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
aici semnalat, Jean-Luc Marion discută cazul donației totale în termeni de revelație sau paradox, ca verb, iar nu ca substantiv, atrăgând atenția asupra riscurilor manipulării conceptuale a evenimentului originar. Revelația nu este un fenomen orizontal, ci o apariție verticală care dezarticulează structurile obiectivante ale comprehensiunii umane. Prin aceasta, revelația nu rămâne mai puțin adevărată și universală. În sfârșit, ceea ce se menține este relația de continuitate între fenomenele saturate sau paradoxale și toate celelalte apariții ale Vieții. Aplicând acest principiu în exegeza
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu semnifică mai mult decât arată: suprafața limpezită a lumii, dat al unei exteriorități preexistente, "naturale", chiar dacă uneori aceasta e resimțită fizic, în materialitatea sa fragilă, casantă. Or, lumina trebuie într-adevăr să se spargă, să se dezintegreze, să-și dezarticuleze această apariție de primă instanță pentru a putea prefigura o nouă dimensiune. (Supra)fața întinsă peste lucruri se destramă, făcând să se întrevadă un adânc nebănuit, o altă lumină: "mișcă-n ape flăcări, ca paseri lungi de foc" (Priveliști, XIX
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]