456 matches
-
fiziologiei respirației, expirând din (de după) inspirație. Lucrările de acest tip frazează în expresivizare, legând semnificativ între două poziții narative, incipit → finalis, printr-o stare-vector de indubitabilă orientare către-finalis. Bunăoară, mai toate opusurile de factură tonală melodizează într-un aspect de dezinență, „stingându-se” elocvent (chiar dacă în fortissimo). Cadența ultimă, ca stare de ajungere (prin înlănțuire trept-acordică sau melodizare armonică) în funcția tonicii, este reductibilă (sintetizabilă) la/printr-o cheie unică de exprimare: subdominantă→dominantă→tonică, ceea ce, în regim modal (de formulare
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
efemneră a unui segment de viață desprins dintr-o epocă demult apusă ... Unul dintre momentele de mare frumusețe și sensibilitate l-a reprezentat conceptul audio-video bazat pe un joc de cuvinte - Play Xus -, unde play = joc, căruia, dacă îi adăogăm dezinența xus, vom obține plexus - termen ce desemnează sistemul electronic, din generația 3D, cu ajutorul căruia, dintr-un punct sau o particulă se pot construi, prin extindere, forme sferice fascinante, ca o rețea translucidă, cu multiple puncte de susținere, aidoma pânzei de
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
de melocluster, adică a unor schimbări și succesive (figurate sintetic printr-un profil de diminuare a volumului sonor), ceea ce determină sentimentul temporalității, ca expresie a unui moment (interval) de timp, până ce sonoritatea scade sub orizontul percepției. Trecerea delimitată prin această dezinență (sonoritate→tăcere) se constituie într-o expresie de interval temporal, numit generic moment. În faza ultimă, deși sonoritatea continuă în rarefiere, nemaiavând energia care s-o mențină în arealul/vecinătatea percepției, se aude efectiv doar ca durată necontenită, inaprehendabilă formal
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
parte și numai prin intermediul unei opoziții (fixată în planul paradigmatic al limbii) în interiorul categoriei gramaticale care-i determină sensul; morfemul - i are sensul de plural, pe care-l atribuie substantivului elevi, de exemplu, prin intermediul acestui cuvânt, și în opoziție cu dezinența Ø de la singular: elev + Ø. Orice activitate de comunicare lingvistică implică intersectarea a două axe1: emițător-receptor și cod-referent între anumite coordonate spațiale și temporale. Organizarea textului lingvistic reflectă și asigură înscrierea mesajului între aceste coordonate deictice prin desfășurarea unei dinamici
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și caz: venir(e), revenir(e) - venir(i), revenir(i). Purtătoare a sensului lexical, componenta constantă asigură cuvântului desfășurarea funcției denominative, în interiorul raportului cod-referent, în relativă autonomie față de cadrul situațional (deixis-ul) al actului lingvistic concret și de relațiile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rădăcinii lupta cuvântului luptă, sensul lexical ‘a lupta’ se însoțește cu sensul lexico-gramatical ‘verb’, dacă flectivul -ă dezvoltă în text sensul gramatical ‘persoana a III-a’, ca urmare a apartenenței, în sistemul gramatical al limbii, la o clasă de morfeme (dezinențe) verbale: -Ø/-i/-ă ( lupt-Ø/lupț-i/lupt-ă). Aceeași rădăcină luptse caracterizează prin împletirea sensului lexical, ‘luptă’ cu sensul lexico-gramatical ‘substantiv’, dacă flectivul -ă dezvoltă în text sensul gramatical ‘nominativ’, prin apartenența, în sistemul gramatical al limbii, la clasa de dezinențe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezinențe) verbale: -Ø/-i/-ă ( lupt-Ø/lupț-i/lupt-ă). Aceeași rădăcină luptse caracterizează prin împletirea sensului lexical, ‘luptă’ cu sensul lexico-gramatical ‘substantiv’, dacă flectivul -ă dezvoltă în text sensul gramatical ‘nominativ’, prin apartenența, în sistemul gramatical al limbii, la clasa de dezinențe substantivele -ă/-e (o lupt-ă/ unei lupt-e). Prin urmare, unitatea fonetică-lexicală luptă reprezintă două cuvinte, omonime, care se diferențiază între ele, în primul rând, prin sensul lor lexico-gramatical, constituit într-o trăsătură semantică stabilă: ‘verb’ vs ‘substantiv’. Este vorba, deci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltă o a doua funcție, de marcă a sensurilor lexico-gramaticale de gradul II, sufixe derivative prin care se formează substantive de sens opus în interiorul corelației masculin-feminin: elev - elev-ă; poet - poet-ă/poetesă; ieșean - ieșean-că; rață - răț-oi etc. Prin extrapolare, apoi, -ă, dezinență de singular la substantive cu trăsătura semantică -animat și, în consecință, incompatibile cu opoziția de gen, se constituie în marcă a apartenenței la clasa substantivelor feminine: barcă, lună, primăvară etc. Sensurile gramaticale rezultă din opozițiile interne ale categoriilor gramaticale (timp
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singur tip de flexiune: analitică. • Cuvintele cu flexiune sintetică pot avea și situații de flexiune mixtă; în enunțul L-am văzut pe portar., flectivul substantivului portar este format din morfemul liber pe (expresie a cazului acuzativ) și morfemul conjunct Ø (dezinență de singular). • Cuvinte aparținând unor clase lexico-gramaticale cu flexiune mixtă pot prezenta numai flexiune analitică; este cazul adjectivelor care nu cunosc categoria gramaticală a comparației; în enunțul Ei sunt majori., flectivul adjectivului majori, constituit din dezinența -i, expresie a pluralului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și morfemul conjunct Ø (dezinență de singular). • Cuvinte aparținând unor clase lexico-gramaticale cu flexiune mixtă pot prezenta numai flexiune analitică; este cazul adjectivelor care nu cunosc categoria gramaticală a comparației; în enunțul Ei sunt majori., flectivul adjectivului majori, constituit din dezinența -i, expresie a pluralului, masculin, nominativ, este un morfem conjunct, legat în continuitate sintagmatică de tema lexicală major-. Cel de al treilea factor introduce diferențieri mai mari în interiorul vocabularului limbii, determinând o grupare mai restrânsă și mai omogenă a cuvintelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizează numai două verbe: a adormi și a amuți. Observații: Întrebuințarea ca morfeme gramaticale a prefixelor este accidentală; ele nu ating, nici generalitatea sufixelor (se, de exemplu este morfem de m.m.c.p. pentru toate verbele), nici caracterul lor sistematic. • dezinențele: morfeme care urmează altor sufixe din structura cuvântului sau direct rădăcinii; exprimă categoriile de gen, număr, caz și persoană în flexiunea nominală, pronominală și verbală: elev-Ø/ elev-i; simplu/simplă; cânta-m/cânta-i, cânta-i/cânta-ți etc.) Dezinența
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezinențele: morfeme care urmează altor sufixe din structura cuvântului sau direct rădăcinii; exprimă categoriile de gen, număr, caz și persoană în flexiunea nominală, pronominală și verbală: elev-Ø/ elev-i; simplu/simplă; cânta-m/cânta-i, cânta-i/cânta-ți etc.) Dezinența poate fi urmată, în flexiunea nominală, numai de morfemele determinării; în structura morfematică a substantivului cartea, vocala e este morfem de singular, iar vocala a, morfem al determinării definite, pentru substantive feminine la singular. La pronume dezinențele intră în mod
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cânta-ți etc.) Dezinența poate fi urmată, în flexiunea nominală, numai de morfemele determinării; în structura morfematică a substantivului cartea, vocala e este morfem de singular, iar vocala a, morfem al determinării definite, pentru substantive feminine la singular. La pronume dezinențele intră în mod frecvent în flexiunea internă a acestora, fiind cel mai adesea urmate de particula deictică -a, dar și de alte elemente lingvistice: acel-ui-a/acel-ei-a/acel-or-a. Intră între morfemele conjuncte și articolul definit, morfem al sensului categorial
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de număr, gen și caz, la substantivele feminine. Amalgamarea se produce la nominativ-acuzativul singular al substantivelor feminine terminate în vocala -ă (fată) sau în vocala -e, când rădăcina se termină în vocala -i (poezie). Articolul enclitic -a, înlocuind la nominativ-acuzativ dezinența, îi preia și funcțiile morfologice; în consecință, în enunțuri precum „Aceasta e fata mea.”, morfemul-articol a din structura substantivului fata exprimă concomitent ‘determinarea definită’, ‘singularul’, ‘nominativul’. Întrucât morfemul-articol variază în funcție de genul substantivului, morfemul a marchează totodată și apartenența termenului fata
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
istoria limbii, unele corelații implică în funcționarea lor morfeme fără realizare fonetică pozitivă, numite morfeme Ø. Astfel, toate substantivele masculine și neutre terminate în consoană la forma lor generică, anterioară întrebuințării în actul lingvistic concret, exprimă sensul de ‘singular’ prin dezinența Ø, termen de opoziție în organizarea planului semantic al categoriei gramaticale a numărului elev-Ø/elev-i. Alomorfe și morfeme sinonimetc "Alomorfe [i morfeme sinonime" În structura textului concret, produs al procesului de comunicare lingvistică, aceleași sensuri gramaticale se exprimă adesea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sensului de „imperfect” în flexiunea verbelor de conjugarea a II-a - a IV-a. Sufixul -eadin structura verbului îngenunch-ea-m și sufixul -adin structura verbului cit-a-m sunt alomorfe ale morfemului -a-, specific flexiunii verbelor de conjugarea I. Tot așa, dezinențele -e și -i sunt morfeme sinonime pentru exprimarea sensului de plural la substantive feminine (în opoziție, cu dezinența de singular -ă: cas-ă/cas-e și, respectiv, cu dezinența de singular -e: cart-e/cărț-i), la substantive masculine (dezinența -i: elev/elev-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îngenunch-ea-m și sufixul -adin structura verbului cit-a-m sunt alomorfe ale morfemului -a-, specific flexiunii verbelor de conjugarea I. Tot așa, dezinențele -e și -i sunt morfeme sinonime pentru exprimarea sensului de plural la substantive feminine (în opoziție, cu dezinența de singular -ă: cas-ă/cas-e și, respectiv, cu dezinența de singular -e: cart-e/cărț-i), la substantive masculine (dezinența -i: elev/elev-i, frat-e, fraț-i) și la substantive neutre (templ-u/templ-e; consili-u/consili-i). Aceleași dezinențe sunt alomorfe ale arhimorfemului e pentru
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt alomorfe ale morfemului -a-, specific flexiunii verbelor de conjugarea I. Tot așa, dezinențele -e și -i sunt morfeme sinonime pentru exprimarea sensului de plural la substantive feminine (în opoziție, cu dezinența de singular -ă: cas-ă/cas-e și, respectiv, cu dezinența de singular -e: cart-e/cărț-i), la substantive masculine (dezinența -i: elev/elev-i, frat-e, fraț-i) și la substantive neutre (templ-u/templ-e; consili-u/consili-i). Aceleași dezinențe sunt alomorfe ale arhimorfemului e pentru substantive feminine, cu dezinența -ă la singular, când sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conjugarea I. Tot așa, dezinențele -e și -i sunt morfeme sinonime pentru exprimarea sensului de plural la substantive feminine (în opoziție, cu dezinența de singular -ă: cas-ă/cas-e și, respectiv, cu dezinența de singular -e: cart-e/cărț-i), la substantive masculine (dezinența -i: elev/elev-i, frat-e, fraț-i) și la substantive neutre (templ-u/templ-e; consili-u/consili-i). Aceleași dezinențe sunt alomorfe ale arhimorfemului e pentru substantive feminine, cu dezinența -ă la singular, când sunt condiționate de structura fonetică a morfemului-rădăcină: cas-e, în opoziție
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la substantive feminine (în opoziție, cu dezinența de singular -ă: cas-ă/cas-e și, respectiv, cu dezinența de singular -e: cart-e/cărț-i), la substantive masculine (dezinența -i: elev/elev-i, frat-e, fraț-i) și la substantive neutre (templ-u/templ-e; consili-u/consili-i). Aceleași dezinențe sunt alomorfe ale arhimorfemului e pentru substantive feminine, cu dezinența -ă la singular, când sunt condiționate de structura fonetică a morfemului-rădăcină: cas-e, în opoziție cu cas-ă, țăr-i, în opoziție cu țar-ă (-ă, singular/-e, -i, plural). Cu deosebire numeroase sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cas-ă/cas-e și, respectiv, cu dezinența de singular -e: cart-e/cărț-i), la substantive masculine (dezinența -i: elev/elev-i, frat-e, fraț-i) și la substantive neutre (templ-u/templ-e; consili-u/consili-i). Aceleași dezinențe sunt alomorfe ale arhimorfemului e pentru substantive feminine, cu dezinența -ă la singular, când sunt condiționate de structura fonetică a morfemului-rădăcină: cas-e, în opoziție cu cas-ă, țăr-i, în opoziție cu țar-ă (-ă, singular/-e, -i, plural). Cu deosebire numeroase sunt alomorfele morfemelor-rădăcină, ceea ce face din alternanțele fonetice în care se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plural). Cu deosebire numeroase sunt alomorfele morfemelor-rădăcină, ceea ce face din alternanțele fonetice în care se concretizează un mijloc de subliniere a opozițiilor categoriale; sensurile de persoana I și persoana a II-a, la prezent indicativ sau conjunctiv, se exprimă prin dezinențe specifice: -Ø/-i, dar opoziția dintre ele este în mod frecvent accentuată de variațiile fonetice ale rădăcinii: cânt-Ø/cânț-i, aud-Ø/auz-i, simt-Ø/simț-i, spun-Ø/spu-i etc. Morfeme omonimetc "Morfeme omonime" Inventarul unităților morfematice este relativ redus ca realizare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfematică în dezvoltarea mai multor sensuri ale aceleiași categorii gramaticale. Morfemele corespunzând acestor sensuri gramaticale dezvoltă între ele relații de omonimie. Morfemele omonime care corespund unor categorii gramaticale distincte își fixează identitatea specifică în legătură cu termenii corelativi ai diferitelor opoziții categoriale: dezinența -i exprimă persoana a II-a singular, în flexiunea verbală, în opoziție cu -ă sau -e de la pers. a III-a (cânt-ă, merge/cânți, mergi) și pluralul, în flexiunea nominală, în opoziție cu -Ø, -e, -ă, -u, de la singular: student
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cânt-ă, merge/cânți, mergi) și pluralul, în flexiunea nominală, în opoziție cu -Ø, -e, -ă, -u, de la singular: student/studenți, codru/codri, țară/țări, carte/cărți. Morfemele omonime care intervin în organizarea aceleiași categorii gramaticale generează neutralizarea unor opoziții categoriale: dezinența -e, de exemplu, în structura substantivelor feminine formate cu sufixul -toare, din câmpul semantic al umanului, caracterizează deopotrivă și singularul și pluralul acestora: învățătoare, directoare, ceea ce duce la neutralizarea opoziției de număr. Opoziția se restabilește prin introducerea altor morfeme; articolul-morfem
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
restabilește prin introducerea altor morfeme; articolul-morfem al determinării dezvoltă, în aceste structuri, o dublă funcție; exprimă sensul de ‘determinare definită’ și precizează sensul de număr al substantivului: ‘singular’ - directoare-a/‘plural’ - directoare-le. În flexiunea nominală, omonimia la nivel de dezinență poate fi anulată de prezența morfemului pe, specific genului personal: „A venit Maria/mama.” vs „Am văzut-o pe Maria/mama.” Polisemia morfemelortc "Polisemia morfemelor" Este o caracteristică a limbilor flexionare sincretismul diferitelor categorii gramaticale și sincretismul diferitelor sensuri dezvoltate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]